Cu ceva timp in urma mi-a fost dor sa incep un nou tapas cu Kali. Ultima oara cand am facut asta am avut parte de ceva “dusuri suedeze” nu tocmai placute. dar pana la urma am depasit momentele grele si, zic eu, am mai urcat o mica treapta pe scara evolutiei spirituale.
Ei, bine, de data asta a inceput foarte rau. Are dreptate Acharya cand spune: „cu Kali nu te joci”. Vrei sa te ajute sa te transformi rapid? Ok, Ea te ajuta, dar in felul ei. Intai te pune sa te confrunti cu slabiciunile tale, apoi te lasa aparent singur sa te framanti, sa cantaresti, sa intelegi si…abia apoi te susține în mod evident-adică „pe față”, evalueaza si iti da verdictul.
Sfatul meu: chiar daca simti ca mori de durere, nu te opri din tapas. Du-l pana la capat si este posibil ca deznadejdea de azi sa se transforme in bucurie, libertate, pace si seninatate dar, mai mult decat atat, in surpriza de a gasi deschisa Calea catre Intelepciune.
Eu mi-am inceput tapasul ferma si increzatoare, cunoscandu-mi slabiciunile si chiar intuind cam unde o sa ma „loveasca”. Chiar asa a si fost!
Am fost pusa in fata unor situatii care m-au facut sa-mi doresc cu ardoare ceea ce nu puteam avea si, mai rau, sa ma atasez de dorinta mea. Mi-am dat seama de acest lucru, doar ca nu ma mai puteam desprinde, ramasesem agatata in exterioritate si nu imi mai puteam gasi verticalitatea. Am devenit disperata, confuza, insa continuam sa fac mediatia cu Kali, dar nu ma mai puteam apropia de ea. Eu ii ceream gratia si ea se indeparta…
Atunci ma afundam si mai mult in mocirla in care intrasem, deveneam si mai incrancenata…..
Imi venea sa fug la capatul lumii (eu, care iubeam totul si traiam cu frenezie fiecare clipa a vietii mele), dar stiam ca nu exista capatul lumii… si plangeam si strangeam din pumni,…
Imi venea sa ma arunc in hau (eu, care, cu putin timp in urma, ma identificam cu pescarusii si zburam cu ei la rasarit) dar stiam ca asta nu va pune capat suferintei,… ba dimpotriva,…
Imi venea sa urlu din toti rarunchii, sa ma dezintegrez, sa ma imprastii, ca sa scap…
M-am umflat de plans si inca nu era totul…
A urmat apogeul: Mi s-a „luat” kundalini. Datorita trairilor inferioare nu mai eram demna de ea. N-o mai meritam. Ajunsesem, aparent, intr-o situatie fara iesire. Zeita imi intorsese spatele si nu stiam ce sa ma fac. Meditatiile cu ea devenisera formale.
Stiti cum e viata fara Kundalini? daca nu ai avut-o niciodata n-ai cum sa faci comparatie. Traiesti asa fara ea, fara sa stii cat de minunata poate fi, cata fericire poate sa-ti aduca, cata placere pura….
Dar cand ai avut-o si nu o mai ai, asta da napasta grea! Ma simteam greoaie, obosita, trista, batrana, fara chef de viata, imi era greu sa si respir…
Dar, cu sfortari mari mi-am continuat, totusi, tapasul. Concomitent, l-am implorat din tot sufletul meu chinuit pe Dumnezeu sa-mi zambeasca, macar pentru o clipa…
Si El mi-a trimis un gand: sa scriu, sa ma descarc, sa dau afara tot…Bine, bine, dar nu puteam, eram blocata..A durat ceva, dar am reusit usor usor, sa pun pe hartie, sa spun tot.. sa ma eliberez…
Parca mi s-a luat un val de pe ochi si am inteles de ce Kali nu m-a mai vrut. Eu, disperata fiind ii ceream practic sa ma salveze, insa nu o faceam cu smerenie, aproape ca tipam la ea. Cred ca de asta mi-a luat si Kundalini. Faptul ca eu nu imi mai vedeam micimile ere cum era, dar sa si pretind sa ma ajute, fara sa inteleg ca egoul cere asta, a fost prea mult pentru Ea…
Asa ca in ultima seara a tapasului mi-am asezat yantra in fata si am privit-o fix, asa cum stiam…
Dar atitudinea mea era alta de asta data.. Plina de umilinta si de rusine am rugat-o sa ma ierte si daca considera ca merit, sa imi dea gratia ei, iar daca nu, i-am promis ca voi munci mult, voi face yoga mult, in speranta ca ma va ierta vreodata. Am facut-o fara indarjire, chiar cu resemnare, acceptand ca este posibil sa dureze oricat….
Si stand acolo, fara speranta, nu stiu cat timp, am inchis ochii si am perceput dintr-o data ca Ea, Zeita, era acolo cu mine, apoi imediat Kundalini a pornit in sus unduindu-se, ca scapata din cusca (eu cea “mica” am intemnitat-o si tot eu cea ”inteleapta” am eliberat-o), lacrimi au inceput sa-mi curga siroaie, dar erau lacrimi de fericire coplesitoare, caci am simtit ca s-a intredeschis din nou poarta Sinelui si… am pasit acolo…
Pacea s-a pogorat asupra mea…
Apoi, timp de sapte zile am facut un tapas de recunostinta pentru Suprema Kali, multumindu-i ca m-a trecut prin furcile caudine, pentru ca la sfarsit sa-mi ofere un cadou nepretuit…
Si….ca o “coincidenta”,… chiar in zilele acelea am dat de citatul de mai jos:
“Daca vrei sa vezi curcubeul,… trebuie sa te confrunti cu ploaia…!”
mai 2015
Cu multumiri,
Maestrului meu drag!
...................................................................................................................................................................................................................... Urmareste si Abheda yoga - Video de prezentare
Yoga in Life - Abheda Yoga from Leonard Radutz on Vimeo.
...................................................................................................................................................................................................................... Societatea Academica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine este membra in Federatia de Yoga din Romania. Societatea Academica Adanima organizeaza conferinte cu diferite teme esoterice și cursuri regulate de yoga nondualistă practica Abheda Yoga. The Academic Society AdAnima is organizing conferencing and regular courses Practical nondualist Abheda Yoga. ...................................................................................................................................................................................................................... Inscrieri se fac, atat la sala cat si la telefonul 0788-377773 sau email-ul [email protected]. Persoanele din alte localități pot participa la conferinte on-line (http://www.justin.tv/adanima).Live streaming video by Ustream ......................................................................................................................................................................................................................