Să ai timp să gândeşti,
Este sursa puterii.

Să ai timp să te joci,
Este secretul tinereţii.

Să ai timp să citeşti,
Este izvorul cunoaşterii.

Să ai timp să te rogi,
Este tăria omului.

Să ai timp să iubeşti şi să fii iubit,
Este graţia lui Dumnezeu.

Să ai timp să-ţi faci prieteni,
Este calea fericirii.

Să ai timp să râzi,
Este muzica sufletului.

Să ai timp să dăruieşti,
Este prea scurtă ziua pentru a fi egoist.

Să ai timp să munceşti,
Este preţul succesului.

Să ai timp să fii caritabil,
Este cheia paradisului…

Mister.. interes…dorinta…aspiratie …hermetism…”ermetism”…
Motivul real al studiului acestor stiinte esoterice este intotdeauna transformarea spirtuala, cunoasterea si cunoasterea de Sine, mai ales.
Aici este doar o schema a schemelor despre hermetici. sau nici macar atat. Daca doriti cu adevarat mai mult, trebuie sa studiati, sa minciti si sa va transformati.

“Ştiinţele oculte�? cuprind mai multe discipline distincte: alchimia, magia etc. E dificil, totuşi, de alcătuit o clasificare riguroasă, si anume din două motive. Mai întâi, fiindcă în acest domeniu domneşte adeseori confuzia. Apoi, si mai ales, pentru că despărţirea în discipline distincte nu poate fi definitivă, ca în „ştiinţele profane”. Se ştie ce sunt chimia, fizica, biologia — sau cel puţin se cunosc diferenţele dintre ele şi particularităţile lor. În schimb, între alchimie si magie frontiera este nesigură. Se pare chiar că distincţia ar fi relativă. Alchimia şi astrologia „lucrează” asupra aceluiaşi obiect: planetele sau metalele. Cutare planetă corespunde într-adevăr cutărui metal (şi chiar cutărui număr) — punctul de vedere constituind nuanţa dintre demersuri. Astrologia consideră lucrurile la nivelul macrocosmosului (nivelul Universului); alchimia la acela al microcosmosului (nivelul subiectului).
Se va spune că alchimia si astrologia urmăresc scopuri diferite: transformarea plumbului în aur în cazul uneia şi prezicerile în cazul celeilalte. Trebuie însă avut în vedere că plumbul, aurul sau prezicerea se cuvine a fi considerate în accepţiunea lor simbolică. Ne-am înşela amarnic dacă am rămâne la planul ,,profan”. În al doilea rând, trebuie mai ales să înţelegem că orice disciplină hermetică urmăreşte să modifice, să „transmute”, să „reabiliteze” lucrurile. Astrologia, în accepţia ei iniţială, nu înseamnă simplă contemplare a unui destin, ci înţelegere şi acţiune.
Obiectul hermetismului se aseamănă din punct de vedere metodologic cu acela al fenomenologiei husserliene. Nu există fiinţa (eul, subiectul), nici lumea (obiectivul). Există doar fiinţa-în-lume. Fiindcă fiinţa este o fiinţă amestecată: în acelaşi timp intimitate extremă şi ultimă cosmicitate.
Se poate conchide că disciplinele hermetismului se aseamănă şi se unesc prin metodele lor, dar se deosebesc prin dimensiunea universului pe care se străduiesc să-l determine şi în acelaşi timp să-l viseze. Presimţirea diferitelor direcţii cere o anume familiarizare cu demersul. Pentru un primitiv, nuanţele ce reies de la sine între genetică şi fizica nucleară sunt absolut derizorii! Fiindcă lui îi lipseşte cultura ştiinţifică. Aşa cum îi lipseşte profanului o cultură hermetică. În schimb, metodele şî conceptele se lasă uşor înţelese, fie şi numai când le opunem conceptelor proprii ştiinţelor profane. Să cităm, în trecere, analogia, care nu are aproape nimic comun cu retorica, ori semnificaţia numerelor care, în ocultism, înseamnă mai mult decât o simplă numărătoare.
N-am epuiza subiectul dacă n-am nota, în sfârşit, că despărţirea corpusului hermetic în diverse discipline rămâne în esenţă aleatorie. Corpusul este transcendental. Invers decât acela al ştiinţelor. Disciplinele sunt doar nişte modalităţi ale sale. Sau inserţii în lume. Cum poate oare transcendentalul să coboare în lume şi să nu cadă sub simţuri? Ocultismul se străduieşte să răspundă acestei enigme.

Avertisment : oricare ar fi demersul teoretic si practic asupra tantrei, dorim sa mentionam ca atunci cand nu se respecta continenta sexuala activa sau pasiva (sau infranarea, cu alte cuvinte), atunci nu vorbim despre tantra, ci cel mult despre o forma falsa, modificata pentru a induce in eroare cautatorul sincer.

În limba sanscrită, Tantra înseamnă “ţesătură, urzeală�?. Cuvântul este compus din rădăcina “tan�?, care înseamnă expansiune, şi din “tanto�? care înseamnă coardă, sfoară. În viziunea tantrică, întregul univers fizic şi mental, este perceput ca fiind asemeni unei ţesături în care părţile se unesc într-un întreg (Tot), şi în care întregul (Totul) se reflectă în toate părţile lui.

Adevăratul tantric (tantrika) este perceput ca un muzician divin care ştie să cânte cu înţelepciune la acest “instrument cu o infinitate de corzi�? dinăuntrul sufletului său şi din întregul univers. Foarte frumoasa aceasta afirmatie, dar trebuie sa intelegem bine un lucru: adevarata tantra nu este pentru oricine. Sunt necesare calitati importante, ca putere exceptionala de a iubi, seriozitatea, vointa, intelepciunea, dar mai ales aspiratia spirituala intensa, coplesitoare. “Nu este permis boilor ceea ce este permis zeilor”

Cu toate ca aceste explicatii si raportari asupra tantrei sunt reale, o explicatie concisa si clara consideram ca este urmatoarea:

Tantra este arta transfigurarii vietii.

De ce ? Deoarece tantra face ca intreaga viata sa fie un ritual, te invata sa vezi permanent dincolo de aparente miracolul prezentei divine in toate clipele vietii noastre.

Ce ziceti, nu este de mii de ori preferabil sa traiesti fiecare clipa impregnata de spiritualitate si oriunde te-ai afla sau
numai duminica, de sarbatori, ori retras in manastire sau pustnicie…?

Din aceasta perspectiva,
tantra yoga se prezinta ca un varf de lance al spiritualitatii,
dar este necesar sa fim siguri ca ceea ce cunoastem este adevarata tantra, fiindca , la fel ca tot ce este bun si foarte valoros, exista numeroase falsuri…

Chiar si in India exista acum numeroase confuzii referitoare la tantra. De obicei acolo se considera tantra ca fiind fie kalachackra tantra tibetana sau anumite practici de magie, de obicei neagra, foarte periculoase, eficiente, dar daunatoare, regresive si chiar demoniace, ce pot fi intalnite acum in India.
Adevarata tantra este acum rar intalnita si palid reprezentata chiar acolo de unde ea a pornit, in India.
Tantra a renascut intr-un alt spatiu decat India si acum se practica metode si tehnici care nu mai sunt cunoscute demult sau care pot fi aflate in India doar dupa foarte multi ani de formare intr-un ashram indian - daca ai noroc.

Tantra poate oferi foarte mult
dar nu poate suporta vulgaritatea, rautatea si prostia.

Metafizica tantrică se bazează pe câteva principii fundamentale.

Un prim principiu se poate foarte bine reda prin următorul proverb indian:
“ceea ce este aici (în microcosmosul fiinţei umane) este pretutindeni (în macrocosmos), ceea ce nu este aici (în microcosmosul fiinţei umane), nu este nicăieri (în macrocosmos)�?. (Kularnava Tantra)

Acest proverb indică oglindirea fundamentală a universului în fiinţa umană şi oglindirea umană în univers. Aşa cum omul doarme, iar apoi se trezeşte, tot aşa şi în natură alternează noaptea şi ziua. Aşa cum există la nivel uman atracţie polară între bărbat şi femeie, tot aşa se petrece şi la nivel planetar cu polii magnetici şi electrici. Aşa cum imaginile mici din proiector şi imaginile mari de pe ecran au aceeaşi matriţă, tot aşa şi universul şi omul sunt uniţi şi se oglindesc perfect unul în celălalt.

Al doilea principiu în Tantra este descris de către Lama Govinda:
“Binele şi răul, sacrul şi profanul, senzualitatea şi spiritualitatea, materialul şi transcendentalul, samsara (ignoranţa) şi nirvana (iluminarea) nu sunt complet opuse, ele sunt două faţete ale aceleiaşi realităţi�?.

Acest principiu diferenţiază Tantra de majoritatea căilor spirituale care separă sacrul de profan, iubirea de dorinţă, spiritualitatea de materialism. Tantra face să dispară spaţiul dintre păcat şi virtute; ea uneşte “ceea ce este�? cu “ceea ce ar trebui să fie�? şi arată continuitatea inseparabilă a spiritului în materie, a minţii în corp, a infinitului în finit, a ceea ce este dincolo cu ceea ce este aici, şi al eternului “a fi�? în devenirea sa în “timp�?.

Din această perspectivă, Tantra urmăreşte să folosească fiecare părticică a vieţii ca pe un instrument pe calea evoluţiei spirituale, deoarece ea nu neagă procesele primare cum ar fi: dormitul, mâncatul, eliminarea excreţiilor sau nevoile sexuale. Energia pasiunii şi a dorinţei nu trebuie pierdută, ci ea trebuie controlată.

“Fiecare proces, fiecare dorinţă, oricât de neelevată ar fi, poartă în sine o sclipire de sacralitate pe care tantra urmăreşte să o identifice şi să o pună în lumină�?. (John Blofield, autorul cărţii “Misticismul tantric din Tibet�?).

Unii adepţi occidentali privesc Tantra ca pe o practică erotică în genul Kama Sutra şi folosesc tehnicile sexuale ca pe nişte instrumente necesare în practica spirituală. Această raportare a dat naştere la aşa-numita neo-Tantra care a fost denumită în glumă de către Lama-şii tibetani, “California Tantra�?. Această neînţelegere îşi are originea în faptul că extazul care se atinge prin adevărata Tantra este confundat cu momentul orgasmului din timpul unui actului amoros obişnuit.

Totusi, tantra nu este nici fuziunea amoroasa dintre barbat si femeie, realizata in anumite conditii esentiale. Nu presupune, neaparat, nici macar contactul amoros dintre un barbat si femeie.
Nu presupune, neaparat, nici macar prezenta unei persoane de sex opus.

Metodele de antrenament si practicile tantrice sunt speciale dar trebuie realizate foarte riguros, in situatia unei indrumari foarte competente.

a consemnat Leonard Radutz
Societatea Academica AdAnima
pentru Transformare si Cunoastere de Sine

………………………………………………………………………………………………..
Societatea Academica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine isi propune oferirea posibilitatii de raportare autentica la viata si la sine, de a putea fi cat mai mult “noi insine�?, la cel mai bun potential posibil, cat mai corecti si cat mai autentici.

Referintele la relatiile de cuplu si la aspecte sexuale nu constituie o deviere ci o actiune de a corecta si indruma pe un fagas corect, normal si spiritual a celei mai mari energii care anima fiintele din Univers:fortele creatoare.
Acestea constuie cel mai des cauza de cadere a spiritului in materialitate, dar stim ca, datorita caracterului lor neutru, ele pot constitui un aspect normal, autentic si chiar spiritual, daca sunt integrate intr-un mod intelept in viata omului modern.

Cantitatea de informatie este foarte mare si noi vom urmari, in masura posibilitatii sa oferim si stagii de pregatire in directia Trezirii Sufletului si a Cunoasterii de Sine.

Orice legatura intre actiunile noastre si aspectele tipice miscarii New Age este exclusa.

O schimbare simpla in viata dumneavoastra:

nu mai consumati cafea si consumati, in schimb, ceai verde…

aceasta este o sansa enorma pentru sanatate dar si o sansa pentru spiritualitate…
Nu abuzati de el ca stimulant; urmariti sa dati ceaiului verde si o valoare spirituala si atunci puteti spune ca ati procedat intelept.
De exemplu, beti infuzie de ceai verde mai ales cand trebuie sa realizati un efort spiritual…

Ceaiul verde este un tip de ceai obţinut din frunzele de Camelia sinensis.
Diferenţa faţă de celelalte tipuri de ceai constă în faptul că procesul natural de fermentaţie este oprit. Imediat după cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate şi rulate, astfel împiedicându-se fermentarea.
Ceaiul verde este cunoscut şi sub denumirile de ceai nefermentat şi ceai virgin.

Deşi ceaiul e cunoscut şi folosit de oameni de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi început decât prin anul 350 î.Hr, în China şi prin anul 700 al erei noastre în Japonia. În Asia a fost vreme îndelungată considerat mai mult o plantă medicinală decât o băutură. În textele europene apare în 1559, la Veneţia, sub numele de chai catai, ceea ce a dat numele de ceai.

Călugarul Eisai a ţinut să evidenţieze efectele benefice ale ceaiului verde în cartea sa Menţinerea sănătăţii prin ceai (1211): „Ceaiul este un medicament miraculos pentru menţinerea sănătătii. Ceaiul are o putere extraordinară de prelungire a vieţii. Oriunde o persoana cultivă ceai, va avea parte de o viaţă lungă.�?

Din toate timpurile ceaiul este
„elixirul care creează lăcaşul de nestrămutat al nemuririi�?.
Din acest pasaj reiese faptul că ceaiul verde a fost apreciat din timpuri străvechi ca un puternic medicament. În ultimii ani însă, cercetările au evoluat atât de mult încât acum avem şi confirmarea ştiintifică a ceea ce se spunea în vechime „Ceaiul este medicamentul miraculos al menţinerii sănătăţii�?. Devine din ce în ce mai clar pentru oricine că ceaiul verde are un spectru foarte larg de prevenire a bolilor.

Compoziţie:
Uleiuri esenţiale, teină, tannini catechici, flavonoide (quercetina, quercitrina), aminoacizi, vitamina C, teaflavina, tearubigina, proteine, calciu, fier, fluor, alcaloidi (teobromina, teofilina, dimetilxantina, xantina, adenina). Activitatea ceaiului se datorează în primul rând conţinutului de teină, de tanini si de compuşi polifenolici.

Polifenolii şi catechinele combat radicalii liberi produsi de poluare, fum de ţigară, gaze de eşapament, ultraviolete.

Alcaloizii exercită un efect de stimulare nervoasă.

Teina (cafeina) stimulează arderea grăsimilor, are proprietăţi diuretice.

Flavonoidele protejează împotriva stresului.

Substanţele aromatice dau o savoare deosebită ceaiului.

Toate aceste componente fac din ceaiul verde un excelent antioxidant, diuretic, stimulator cerebral, stimulator al proceselor de ardere a grăsimilor şi factor de protecţie anticancer.

Indicaţii

* Intinerire si dinamizare a fiintei
*Stimulare si sustinere a proceselor mentale si spirituale
*Reglarea tensiunii arteriale
*Afrodiziac
*Tratamente de slăbire (singur sau in asociere cu alte extracte vegetale)
* Adjuvant în tratamentul cancerului (poate preveni cancerul cutanat produs de razele ultraviolete).
* Întarzie îmbătrânirea prematură a tenului.
* Reduce formarea tartrului dentar şi stopează apariia cariei dentare, datorită fluorurilor şi taninurilor conţinute.
* Obezitate, greutate in exces
* Oboseala intelectuală sau fizică
* Reţinerea apei în organism

Tipuri de ceai verde

* Chun mee: Ceai verde chinezesc ce datorează numele formei în care vin prelucrate frunzele, în forma de sprânceană. De altfel tradus înseamnă “sprânceană de bătrân”. Infuzia are o culoare de un galben pal. Este un ceai ce se poate bea în orice moment al zilei.

* China plum blossom: Ceai foarte apreciat cu un retrogust dulce.

* Gunpowder: Ceai verde chinezesc nu foarte apreciat obţinut prin răsucirea frunzelor.

* Jasmine jade pearls: Ceai verde chinezesc cu aromă de iasomie.

* Lu’an Guapian: Ceai verde chinezesc obţinut prin răsucirea frunzelor în lungime în aşa fel încât acestea devin asemănătoare cu seminţele de pepene galben, de aici numele în chineză.

* Pi lo chung: Ceai verde chinezesc destul de rar. Planta acestui ceai creşte în vecinătatea pomilor fructiferi (piersici, caişi) iar frunzele absorb astfel parfumul acestora. Are un gust răcoritor şi dulce.

* Lu mu dan flowery: Este produs în Hunan.

* Lung ching: Ceai verde chinezesc provenit din provincia Zhejiang, cunoscut şi sub numele de „fântâna dragonului�?.

* Shui hsien: Provine din provincia chineză Fujian.

* Taiping hokui: Provine din provincia chineză Anhui.

* Tuocha yunnan: Provine din provincia chineză Yunnan.

* Xia Zhou bi feng.

Ceaiuri japoneze

* Kukicha: Este un ceai lipsit de teină, cu un gust delicat.

* Bancha: Acest tip de ceai conţine foarte puţină teină, de altfel bancha semnifică lejer, uşor. Este cunoscut şi ca „ceai de trei ani�?. Este un ceai deteinat natural, lipsit de orice fel de coloranţi sau produşi chimici şi provine din frunzele mai groase culese la a doua sau la a treia recoltă. Infuzia este de un verde închis.

* Genmaicha: Ceai japonez obţinut prin amestecarea ceaiului bancha cu orez şi boabe de porumb copt.

* Gyokuro: Este varietatea de ceai cea mai apreciată în Japonia. În traducere înseamnă „roua preţioasă�?. Frunzele, ascuţite, de o culoare verde-albastrie ca acele de pin, dau o infuzie de o culoare galben-verzuie.

* Hojicha: Este vorba de frunze de ceai uşor torefiate, ceea ce le amplifică aroma.

* Matcha: Ceai folosit în ceremonia ceaiului, în Japonia. Matcha se obţine astfel: frunzele după ce au fost uscate, zdrobite cu pietre de moară devin o pudră verde, solubilă în apă. Aceasta pudră de ceai este de culoarea verde deschis, cu reflexe pale. Pentru a-l prepara se pune 1 gram într-o ceaşcă de apă la 60 de grade şi se agită cu un beţisor până la apariţia unei spume verzi, translucide. Băutura obţinută, destul de închisă la culoare şi în special tare în teina, este uşor amară, având o aromă proaspătă care aminteşte de vegetaţia umedă de pădure. Este extrem de sănătos, are proprietăţi antioxidante şi previne apariţia cancerului de colon sau stomac. Există varietăţi diferite de ceai verde, în funcţie de zona în care a fost cultivat. Ceaiul verde poate fi preparat şi direct din frunze, în afara ceremoniei ceaiului.

* Sencha: Este cel mai cunoscut ceai japonez, reprezentând 80% din producţia japoneză.

* Tenko: Este un ceai-trufanda din prima recoltă, supranumit şi „parfum ceresc�?.

[modifică] Alte tipuri de ceai verde

* Himalaya, Yogitea: Sunt ceaiuri verzi lipsite de teină.

Shivaismul s-ar părea că este, la propriu, cea mai veche tradiţie spirituală a lumii.
În India, shivaismul are o vechime multimilenară, săpăturile arheologice de la Mohenjo Daro şi Harappa revelându-i o istorie care merge chiar dincolo de calcolitic.
Shiva reprezintă acea ipostază a divinului care se manifestă ca Mare Iniţiator sau Mare Salvator (Mântuitor) al fiinţelor limitate şi ignorante. Orice aspiraţie către starea de eliberare spirituală este adresată, de fapt, acestei faţete mântuitoare a Divinităţii, purtând numele de Shiva (”Cel bun şi blând”). Orice manifestare a Graţiei Divine, indispensabilă atingerii stării de eliberare spirituală, este strâns legată de Shiva.
În India, există şase forme principale ale shivaismului, dintre care trei sunt esenţiale:
vira-shaiva, răspândit preponderent în zona centrală a Indiei;
shiva-siddhanta, în sud şi
advaita-shiva, cea mai pură şi elevată formă a şivaismului, în Caşmir (nordul Indiei).

Tradiţia shivaismului caşmirian s-a transmis secole la rând, numai de la Maestru la discipol, “de la gură la ureche”. Prima lucrare fundamentală a shivaismului, atribuită lui Vasugupta (primul iniţiat al acestei căi spirituale, care a trăit între sfârşitul sec. al VII-lea şi începutul sec. al IX-lea d.C.) este numită Shiva Sutra şi este o culegere de aforisme lapidare şi complet ermetice pentru neiniţiat, care prezintă cele trei căi cardinale care conduc la eliberarea spirituală: Calea lui Shiva (Shambhavopaya), Calea lui Shakti sau Calea Energiei (Shaktopaya) şi Calea fiinţei limitate (Anavopaya).

Vasugupta menţionează că nu el a scris Shiva Sutra, ci a găsit-o scrisă pe o stâncă care s-a ridicat din apă şi care s-a scufundat din nou sub ape, după ce a citit şi memorat ceea ce era scris pe ea.
Întreaga tradiţie (shastra) shivaită scrisă se poate împărţi în trei părţi:
* Agama Shastra – privită ca fiind o revelaţie directă de la Shiva (Dumnezeu). Cuprinde lucrări ca: Shiva Sutra, Malinivijaya Tantra, Vijnana Bhairava Tantra, etc.
* Spanda Shastra – conţine elementele doctrinare ale sistemului. Principala lucrare din aceasta categorie este opera lui Vasugupta - Spanda Karika.
* Pratyabhijna Shastra – conţine lucrări de ordin metafizic, având un înalt nivel spiritual (fiind şi cea mai puţin accesibilă). În această categorie cele mai importante sunt lucrările Ishvara Pratyabhijna a lui Utpaladeva şi Pratyabhijna Vimarshini, un comentariu al primeia.

Există mai multe şcoli importante ale shivaismului, cele mai elevate fiind grupate în sistemul Trika.
Cuvântul “trika�? înseamnă în limba sanscrită “trinitate�? sau “treime�?, sugerând ideea esenţială că absolut totul are o natură triplă. Această trinitate este exprimată prin: Shiva (Dumnezeu), Shakti (energia Sa creatoare fundamentală) şi Anu (individul, proiecţia limitată a dumnezeirii).

Trika cuprinde mai multe şcoli spirituale:
* Krama – în sanscrită “proces�?, “ordonare�?, “succesiune ordonată�?.
* Kaula (Kula) – în sanscrită “comunitate�?, “familie�?, “totalitate�?.
* Spanda – termen care denumeşte Suprema Vibraţie Divină Creatoare.
* Pratyabhijna – termen care se referă la recunoaşterea directă a Esenţei Divine.

Aceste ramuri ale tradiţiei shivaite au fost genial sintetizate şi unificate de cea mai ilustră personalitate, cel mai mare realizat spiritual al acestui sistem, înţeleptul Abhinavagupta. Cea mai importantă lucrare a sa, Tantraloka, scrisă în versuri, unifică toate aparentele diferenţe între ramurile sau şcolile shivaismului caşmirian de până la el, oferind o viziune coerentă şi completă a sistemului. Dându-şi seama de dificultatea acestei lucrări, Abhinavagupta a scris un rezumat al ei, în proză, numit Tantrasara (”Esenţa Supremă a Tantrei”).
Despre marele înţelept Abhinavagupta se spune că a fost o manifestare a lui Shiva. Chiar şi astăzi este unanim acceptat ca unul dintre cei mai mari filosofi şi esteticieni indieni. Deşi India a avut mulţi esteticieni, Abhinavagupta rămâne unic prin sinteza magistrală realizată asupra tuturor viziunilor şi teoriilor de până la el, oferindu-le o perspectivă mult mai vastă, profund spirituală.
Abhinavagupta s-a născut aproximativ în anul 950 d. C. şi a trăit până în secolul al XI-lea. Se spune că, la un moment dat, a plecat împreună cu un mare grup de discipoli într-o peşteră pentru a medita şi nu s-au mai întors niciodată.

Continuatorul lui Abhinavagupta a fost Kshemaraja, discipolul său direct şi cel mai important. Apoi, treptat, tradiţia secretă a shivaismului s-a stins în Caşmir. Ea a mai înflorit puţin, la vreo 300 de ani după aceea, în sudul Indiei, unde au trăit câţiva mari iniţiaţi:

celebrul Jayaratha, care a concentrat magistral Tantraloka, precum şi

vizionarul Bhattanarayana, autorul poemului iniţiatic de o mare profunzime: Stavacintamani (Sanctuarul de taină al Nestematei Iubirii Divine).

Ultimul continuator al tradiţiei şivaite a Caşmirului a fost Swami Brahmacharin Lakshman (Lakshmanjoo), care a trăit până în 1992.

Shivaismul caşmirian are influenţe tantrice. Şi aici, ca şi în tantrism, regăsim ideea fundamentală a legăturii tainice dintre tot şi toate, dintre diferite aspecte ale creaţiei, ca un model holografic al universului. Astfel, întregul univers este o gigantică reţea de rezonanţe virtuale care se stabilesc între fiecare punct (“atom�?) al Universului şi toţi ceilalţi “atomi�?. Cunoscând în profunzime un singur aspect (“atom�?) al Universului, se poate cunoaşte totul, întregul Univers, deoarece totul este rezonanţă.

……………………………………………………………………………………….

Academia Esoterica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine isi propune oferirea posibilitatii de raportare autentica la viata si la sine, de a putea fi cat mai mult “noi insine�?, la cel mai bun potential posibil, cat mai corecti si cat mai autentici.

Referintele la relatiile de cuplu si la aspecte sexuale nu constituie o deviere ci o actiune de a corecta si indruma pe un fagas corect, normal si spiritual a celei mai mari energii care anima fiintele din Univers:fortele creatoare.
Acestea constuie cel mai des cauza de cadere a spiritului in materialitate, dar stim ca, datorita caracterului lor neutru, ele pot constitui un aspect normal, autentic si chiar spiritual, daca sunt integrate intr-un mod intelept in viata omului modern.

Cantitatea de informatie este foarte mare si noi vom urmari, in masura posibilitatii sa oferim si stagii de pregatire in directia Trezirii Sufletului si a Cunoasterii de Sine.

Orice legatura intre actiunile noastre si aspectele tipice miscarii New Age este exclusa.

A Patra Cale (învăţătura spirituală originată de la G.I. Gurdjieff şi dezvoltata de P.D. Ouspensky) îşi propune o practică prin care se realizează un efort ce implică, în acelaşi timp, trupul (centrul instinctiv, centrul sexual, centrul motor), sentimentele (centrul afectiv) şi mintea (centrul intelectual).
Implicarea simultană a celor trei aspecte fundamentale ale fiinţei conduce la o practică spirituală armonioasă, de aceea Gurdjieff şi-a numit şcoala “Institutul pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului”.
Institutul a fost fondat în 1910 la Moscova, dar, din cauza războiului, sediul său a fost mutat în 1919 în apropierea Parisului.
Într-o oarecare măsură, seria de “mişcări” sau “gimnastica sacră” pe care Gurdjieff o practica împreună cu discipolii săi reprezintă o sinteză a acestei viziuni armonioase, dar mai degrabă prin învăţarea acestora decât prin reprezentarea lor scenică. Aceste exerciţii, din mărturiile care există, implică, de cele mai multe ori, o concentrare mentală combinată cu un efort fizic, însoţit de strădania interioară de a menţine o stare permanentă de “Eu sunt”. Armonizarea celor cinci centri - instinctiv, sexual, motor, afectiv şi intelectual - conduce la trezirea conştiinţei.

De aceea, până în momentul trezirii conştiinţei, omul este adormit.

El acţionează imitativ, mecanic, datorită diverselor influenţe exterioare. Abia în momentul în care îşi trezeşte conştiinţa omul poate acţiona cu adevărat. Acţiunea presupune un efort conştient îndreptat spre un scop precis.

Trezirea conştiinţei se face treptat. Cele patru stări de conştiinţă de care vorbeşte Gurdjieff sunt: starea de somn, starea de veghe, starea de conştiinţă subiectivă şi starea de conştiinţă obiectivă. Dezvoltarea acestor nivele de conştiinţă corespunde dezvoltării corpurilor subtile care pot fi trezite prin intermediul corpului fizic, în care se găsesc adormite aceste stări de conştiinţă. Însă, această dezvoltare necesită o transformare interioară sub supravegherea unui maestru spiritual. Adică a cuiva care este deja antrenat în aceste practici şi le stăpâneşte, ceea ce îi permite să le transmită şi celorlalţi.

Ca şi alte căi spirituale, A Patra Cale cuprinde o organizare socială proprie. Modul în care a fost interpretată această organizare variază de la un grup la altul. Dar, spre deosebire de căile tradiţionale, A Patra Cale nu implică izolarea de viaţa de zi cu zi. Într-adevăr, Gurdjieff susţine adesea că în condiţiile oferite de viaţa cotidiană putem găsi coordonatele necesare pentru a realiza procesul de trezire a conştiinţei, care reprezintă scopul celei de-A Patra Căi. Idries Shah susţine că, în sens larg, Sufismul cuprinde ideea lui Gurdjieff numită A Patra Cale, dar se pot găsi surse şi explicaţii pentru ideile lui Gurdjieff şi în alte tradiţii spirituale. Oricum, concepţia sufistă conform căreia “te poţi afla în lume fără a-i aparţine” este în rezonanţă cu viziunea propusă de A Patra Cale.

În acelaşi timp, interacţiunea cu oameni care nu au aceeaşi viziune asupra aceleiaşi căi spirituale este esenţială. Câteva dintre motivele care susţin acest lucru sunt:
a). Diferite tipuri de oameni văd acelaşi lucru în mod diferit şi de aceea un grup care lucrează împreună poate avea o înţelegere completă; acest lucru este valabil numai dacă grupul de “lucru” cuprinde suficientă diversitate, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna.
b). Diferenţa dintre oameni poate să creeze o tensiune care să susţină, cu energia pe care o generează, efortul interior.

Referindu-se la importanţa acestei diversităţi în unitatea grupului, Gurdjieff a spus că “în cadrul celei de-A Patra Căi sunt mai mulţi maeştri spirituali”. Trebuie să subliniem aici că astfel de consideraţii au condus la aprecieri negative asupra grupurilor lui Gurdjieff şi că această tensiune, pentru a fi folositoare, trebuie să fie voluntară în întregime şi coordonată într-un mod conştient. Acest fapt susţine aceeaşi idee a diversităţii viziunii asupra lucrurilor. În concluzie, nu trebuie să existe o aderenţă la un ritual de vreun fel, nici supunere oarbă sau devotament faţă de o singură idee, ci doar o înţelegere profundă.

……………………………………………………………………………………………………….
Academia Esoterica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine isi propune oferirea posibilitatii de raportare autentica la viata si la sine, de a putea fi cat mai mult “noi insine�?, la cel mai bun potential posibil, cat mai corecti si cat mai autentici.

Referintele la relatiile de cuplu si la aspecte sexuale nu constituie o deviere ci o actiune de a corecta si indruma pe un fagas corect, normal si spiritual a celei mai mari energii care anima fiintele din Univers:fortele creatoare.
Acestea constuie cel mai des cauza de cadere a spiritului in materialitate, dar stim ca, datorita caracterului lor neutru, ele pot constitui un aspect normal, autentic si chiar spiritual, daca sunt integrate intr-un mod intelept in viata omului modern.

Cantitatea de informatie este foarte mare si noi vom urmari, in masura posibilitatii sa oferim si stagii de pregatire in directia Trezirii Sufletului si a Cunoasterii de Sine.

Orice legatura intre actiunile noastre si aspectele tipice miscarii New age este exclusa.

Tao (în chineză tao sau, în transcrierea pinyin, dào; pronunţat d�? în japoneză) este un concept al filozofiei chineze care înseamnă “cale”, “metodă” sau “învăţătură”.
Taoismul este singurul set indigen de învăţături filosofice şi practici religioase care îşi are originile în China. Îşi are rădăcinile în vechile credinţe pantheiste şi şamanice chinezeşti. A fost creat de Lao Tze în timpul perioadei Statelor Războinice şi a devenit o religie organizată în secolul V e.n. Textul său fundamental este Tao Te Ching, scris iniţial de Lao Tze, care a reflectat asupra unei metode prin care omenirea să nu se mai chinuie, să nu mai sufere.

Taoismul este singura traditie spirituala a omenirii comparabila ca eficienta cu tantrismul si care intentioneaza sa transforme viata insasi intr-o cale spirituala.

Diferenta ar fi in special sub doua aspecte.
Unul este faptul ca nu manifesta o devotiune profunda asupra aspectelor divine legate de feminitate la modul absolut, asa cum este Suprema Shakti in tantrism sau cum este Duhul sfant sau Harul divin in crestinism. Se practica prea putin o transfigurare a femeii ca fiind o incarnare a supremului feminin sau a supremului Yin. Prin aceasta s-a produs o limitare a posibilitatii de a primi Gratia Divina si de a primi o transformare profund spirituala.

Al doilea aspect, mai important, poate, decat primul este faptul ca, desi in Tao se urmareste o armonie a vietii in toate planurile, se urmareste amonizarea vietii atat de multilateral incat aspectele profund spirituale raman inca greu de atins (dar totusi posibil, pentru cei foarte avansati si care au realizat importante eforturi spirituale).

In tantrism, insa, practicantul este avertizat ca trebuie sa ajunga “prin Dumnezeu la lume” si nu prin “lume la Dumnezeu”.

De ce? Fiindca, procedand ca in primul caz, viata se armonizeaza, dar nu neaparat printr-o constientizare a prezentei divine in tot si in toate, fiind posibil ca pana la finalul vietii armonia vietii sa nu includa constientizarea aspectelor spirituale mai profunde.
In tantrism, calea presupune de la inceput raportarea la Dumnezeu intr-un cat mai profund mod.

Exceptionala este Tao, cale remarcabila iar practicile sale - foarte eficiente.
Multa intelepciune primeste cel care urmeaza Tao.

Taoiştii cred că omul trebuie să trăiască în armonie cu natura prin Tao sau “Calea”, ideea unei armonii cosmice măreţe. Credinţele taoiste subliniază cultivarea sinelui, libertatea şi căutarea nemuririi. Taoismul este puternic influenţat de religia populară chineză, iar zeii taoişti erau figuri istorice care demonstraseră în timpul vieţii că au puteri excepţionale.

Tao este forţa fundamentală care curge în toate fiinţele şi lucrurile inerte din Univers. Este esenţa însăşi a realităţii şi prin natura sa este inefabilă şi indescriptibilă.

Este reprezentă de tàijítú, simbolul reprezentând unitatea dincolo de dualismul yin-yang compus din principiile de energie positivă şi negativă.
Tao este o noţiune cheie a taoïsmului, filozofie religioasă chineză, iar confucianismul îi face referiri deasemenea. Tao este adesea tradus prin “Principiul”.
Artele marţiale chineze reprezintă o cale pentru a parveni la această unitate între cele două principii şi a avansa pe calea Tao. Prin metonimie un tao (de exemplu în Taijiquan) este o înlănţuire de mişcări, calea ce duce la stăpânirea artei şi deci către unitate. În chineză, acest tip de exerciţiu mai este denumit şi “lu”.
Termenul Tao poate desemna şi calea mercenarilor sau calea războinicilor, adică wushutao, mai bine cunoscut sub numele său japonez în occident: Bushido.
În Japonia, conform aceluiaşi principiu iniţial, d�? este “calea” ce trebuie urmată pentru a stăpâni o artă ce duce către unitate. Aceeaşi ideogramă, kanji (d�?), este în general utilizată ca sufix în numele artelor marţiale japoneze: Karatedo, Aikido, Kendo, Judo, Budo, Iaido, Kyudo, etc, dar găsim deasemenea şi un Ka-do “calea florilor” un alt nume pentru ikebana arta de aranjament floral nippon, sau un Sho-do “calea scrierii” : arta de caligrafie japoneză.

a consemnat Leonard Radutz - Academia Esoterica AdAnima

…………………………………………………………………………………………………………

Academia Esoterica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine isi propune oferirea posibilitatii de raportare autentica la viata si la sine, de a putea fi cat mai mult “noi insine�?, la cel mai bun potential posibil, cat mai corecti si cat mai autentici.

Referintele la relatiile de cuplu si la aspecte sexuale nu constituie o deviere ci o actiune de a corecta si indruma pe un fagas corect, normal si spiritual a celei mai mari energii care anima fiintele din Univers:fortele creatoare.
Acestea constuie cel mai des cauza de cadere a spiritului in materialitate, dar stim ca, datorita caracterului lor neutru, ele pot constitui un aspect normal, autentic si chiar spiritual, daca sunt integrate intr-un mod intelept in viata omului modern.

Cantitatea de informatie este foarte mare si noi vom urmari, in masura posibilitatii sa oferim si stagii de pregatire in directia Trezirii Sufletului si a Cunoasterii de Sine.

Orice legatura intre actiunile noastre si aspectele tipice miscarii New Age este exclusa.

Y O G A D E F I N I R E

Cunoscuta uneori in Occident sub forme vulgarizate si degradante, YOGA
este o veritabila stiinta a fiintei umane ce constituie totodata o disciplina
spirituala extrem de riguroasa.
Cuvintul YOGA vine de la radacina indo-europeana care poate fi tradusa
in limba romana prin “JUG” sau a uni, a impreuna, a fuziona, a pune la
unison.
In limba sanscrita, sensul originar al cuvintului YOGA este “atelaj”,
ceea ce corespunde unei reprezentari a psihicului uman considerat ca fiind
condus de niste cai naravasi (facultatile simturilor, pasiunile), care se
sforteaza sa-l stapineasca pe conducatorul carului (intelectul, BUDDHI), iar
haturile corespund mentalului (MANAS). Aceasta imagine este mentionata in
cele mai vechi scrieri ale intelepciunii orientale, UPANISHADELE, si in
viziunea acestora sufletul neputincios ar putea fi condus in mod iremediabil
in prapastie, daca el nu ar putea utiliza YOGA, metoda care ii va permite sa
stapineasca caii si chiar sa coboare din car, sau cu alte cuvinte SA SE
ELIBEREZE.
Cea mai veche expunere sistematica a sistemului YOGA se gaseste in
textul YOGA-SUTRAS al lui PATANJALI (secolul II i.e.n). Fiind extrem de
condensat, acest text nu este in fond decit un indreptar care totdeauna
trebuia sa fie insotit de anumite invataturi orale secrete. Tocmai de aceea,
pentru cel care nu a practicat sau nu practica YOGA, acest text ramine in
mare parte enigmatic.
************************************************************************
YOGA CA METODA DE ELIBERARE

In Orient, scopul vietii fiind desavirsirea sau altfel spus maturizarea
spirituala, care singura permite fiintei umane sa scape de ciclul
renasterilor si mortii, YOGA, in calitatea sa de metoda de eliberare, joaca
in mod evident, un rol central. O asemenea realizare nu poate fi atinsa decit
prin recunoasterea prealabila si controlul, dobindit gratie unei metodologii
foarte stricte, a elementelor constituente ale fiintei umane, in special a
acelora care transmigreaza dupa moarte, corpul subtil, care nu se dizolva,
decit dupa eliberarea finala, cind nu va supravietui, purificat, decit
intelectul, Constiinta absoluta si neconditionata, “FIINTA PURA-CONSTIINTA
PURA- BEATITUDINE PURA” (SAT-CHIT-ANANDA). Prin atingerea eliberarii, esenta
individuala suprema, ATMAN, se identifica, fara sa dispara insa, cu
Principiul Suprem, PARAMATMAN, sau BRAHMAN (DUMNEZEU). Oricare ar fi
modalitatile puse in actiune de diferitele forme de YOGA, toate vizeaza fara
exceptie acest tel unic, suprem.
************************************************************************
DESPRE CONDITIONARE IN VIZIUNEA ORIENTALA SI OCCIDENTALA (FILOSOFIE)

La ora actuala prin YOGA devine posibila o cunoastere mai justa a
gindirii orientale. Orientul a intrat deja in circuitul istoriei si
constiiinta europeana este stimulata sa ia ceva mai in serios fiosofiile
popoarelor prezente in Istorie. Pe de alta parte, din ce in ce mai mult
constiinta europeana este facuta sa se defineasca prin referire la problemele
temporalitattii si istoricitatii. Timp de mai bine de un secol, o buna parte
din efortul stiintific si filosofic european a fost consacrat analizei
factorilor care “CONDITIONEAZA” fiinta umana. Astfel s-a putut arata cum si
pina la ce punct este conditionat omul de fiziologia sa, de psihicul sau, de
ereditatea sa, de mediul sau social, de ideologia culturala la care el
participa, de subconstientul sau - si mai ales de catre Istorie prin
intermediul momentului sau istoric si prin propria sa istorie personala.
Aceasta ultima descoperire a gindirii occidentale si anume ca omul este
esentialmente o fiinta temporara si istorica, ca el nu este - si nu poate sa
fie - decit ceea ce Istoria l-a facut, domina inca filosofia europeana.
Analizind acest aspect trebuie totusi sa remarcam ca problemele care au
pasionat sau pasioneaza constiinta europeana o pregatesc de asemenea sa
inteleaga cit mai bine spiritualitatea orientala; chiar mai mult decit atit,
ele o incita sa utilizeze pentru propria sa activitate filosofica, experienta
orientala milenara. Sa incercam sa ne explicam: CONDITIA UMANA este aceea
care a format sau formeaza obiectul filosofiei europene. In cadrul acesteia a
fost analizata mai ales temporalitatea fiintei umane, deoarece temporalitatea
este aceea care face cu putinta toate celelalte “conditionari” care, in
ultima instanta, fac din om o FIINTA CONDITIONATA, dind nastere unei serii
infinite si evanescente de “CONDITII”.
Tocmai aceasta problema a CONDITIONARII omului (si corolarul sau cel mai
adesea neglijat in Occident “DE-CONDITIONAREA”) constituie problema centrala
a gindirii yoghine si orientale. Incepind cu YOGA si continuind cu
UPANISHADELE, Orientul nu a fost preocupat in mod serios decit de o singura
problema: structura conditiei umane. (Aceasta de altfel a si facut sa se
spuna adeseori si nu fara motiv, ca intreaga filosofie orientala a fost si
este inca EXISTENTIALISTA). Privind din acest punct de vedere, occidentalul
va fi interesat sa invete:
1) ce gindeste filosofia yoghina despre multiplele CONDITIONARI ale fiintei
umane.
2) cum abordeaza YOGA problema temporalitatii si istoricitatii omului
3) ce solutie inteleapta gaseste aceasta in cazul angoasei si a disperarii in
mod inevitabil declansata de constientizarea temporalitatii noastre,
veritabila matrice a tuturor “conditionarilor”.
Considerata din acest punct de vedere, YOGA s-a orientat cu o rigoare de
altfel aproape inegalabila, catre analiza fiintei umane. Inca de la inceput
trebuie sa adaugam ca ea a facut aceasta nu pentru a ajunge la o explicatie
exacta si coerenta a omului asa cum de exemplu s-a facut in Europa secolului
XIX, (cind se credea ca omul poate fi explicat prin conditionarea sa
ereditara sau sociala), ci mai ales pentru a sti pina unde se intind zonele
conditionate ale fiintei umane, pentru A VEDEA DACA MAI EXISTA INCA CEVA
DINCOLO DE ACESTE CONDITIONARI. Tocmai pentru acest motiv, cu mult inaintea
psihologiei profunzimilor, inteleptii si yoghinii Orientului au fost
interesati sa exploreze zonele obscure ale subconstientului. Ei au constatat
astfel ca conditionarile fiziologice, sociale, psihologice, culturale si
religioase erau relativ usor de delimitat si in consecinta de controlat;
marile obstacole pentru viata spirituala si contemplativa aparind datorita
activitatii subconstientului prin intermediul asa ziselor SAMSKARAS si
VASANAS, “impregnari”, “reziduuri”, si “potentialitati” care constituie ceea
ce psihologia profunzimilor desemneaza prin continuturile si structurile
subconstientului. De altfel, in cazul sistemului YOGA, nu aceasta anticipare
programatica a anumitor tehnici psihologice moderne este foarte pretioasa ci
utilizarea sa in practica in vederea “DECONDITIONARII” omului. Caci simpla
cunoastere a sistemelor de “CONDITIONARE” nu putea in cazul sistemului YOGA
sa-si gaseasca finalitatea in ea insasi: important nu era numai ca aceste
conditionari sa fie cunoscute, ci chiar sa fie controlate pentru a fi
transcense. Din aceasta cauza, in YOGA se actioneaza in mod eficient asupra
continuturilor subconstientului pentru a le “ARDE”.
Cei care practica in mod asiduu YOGA se conving destul de repede prin
intermediul metodelor sale, cum se poate ajunge la aceste rezultate
surprinzatoare. Si aceste rezultate adeseori uluitoare ar trebui sa-i
intereseze chiar si pe psihologii si filosofii occidentali. Studiind in mod
obiectiv cu o mare atentie rezultatele extraordinare care apar prin exersarea
corecta a metodelor yoghine de explorare a psihicului, occidentalul care va
avea curiozitatea sa faca aceasta, va fi determinat sa considere ca in fata
sa se deschide o perspectiva nebanuit de vasta si fecunda. Prin confruntarea
deschisa cu traditia yoghina, o experienta imemoriala referitoare la starile
superioare de constiinta si la trezirea potentialitatilor fabuloase ale
fiintei ne devine gradat accesibila. Odata confruntati cu aceasta sansa
formidabila, ar fi cel putin imprudent, sa nu beneficiem din ce in ce mai
mult de ea.
Asa cum am aratat mai inainte problema conditionarii umane - sau cu alte
cuvinte: temporalitatea si istoricitatea fiintei umane - s-a gasit si se
gaseste in centrul gindirii occidentale, si aceeasi problema a obsedat, inca
de la inceput filosofia yoghina. Este adevarat insa ca in YOGA nu vom intilni
termenii “Istorie” si “istoricitate” in sensul pe care acestia il au in
Occident si de asemeni in textele yoghine vom intilni foarte rar termenul de
“temporalitate”. Importanta insa nu este identitatea terminologiei filosofice
caci este suficient ca problemele sa fie omologabile. In aceasta directie se
stie de mult timp ca gindirea yoghina acorda o importanta considerabila
conceptului de MAYA, care este adeseori tradus prin “iluzie, iluzie cosmica,
miraj, magie, devenire, irealitate, etc.”. Daca privim insa lucrurile mai de
aproape, realizam ca MAYA este “iluzie” pentru ca ea este “devenire”,
“temporalitate”: devenirea cosmica fara indoiala, fiind de asemenea si
devenire istorica. Astfel, apare destul de evident, ca YOGA nu a ignorat
legatura dintre iluzie, temporalitate si suferinta umana si de indata ce
realizam ca inteleptii yoghini au experimentat in general aceasta suferinta
in termeni cosmici, ne dam cu usurinta seama, citindu-i cu atentia pe care o
merita ca ei s-au referit mai ales la suferinta umana in calitate de devenire
conditionata de structurile temporalitatii. Putem remarca de asemenea ca ceea
ce filosofia occidentala moderna numeste “A FI IN SITUATIE”, A FI CONSTITUIT
DATORITA TEMPORALITATII SI ISTORICITATII”, are drept corespondent in gindirea
yoghina, EXISTENTA IN MAYA. Astfel, daca se ajunge sa se omologheze cele doua
orizonturi filozofice - yoghin (oriental) si occidental - tot ceea ce Yoga a
gindit referitor la MAYA prezinta pentru noi o anumita actualitate.
Citind cu atentie, de exemplu, celebrul text al intelepciunii orientale
BHAGAVAD GITA realizam ca in acesta, analiza existentei umane se desfasoara
intr-un limbaj care ne este familiar: MAYA nu este numai iluzie cosmica dar
de asemenea, si indeosebi, istoricitate; nu numai existenta in eterna
devenire cosmica, ci indeosebi existenta in Timp si in Istorie. Pentru
BHAGAVAD GITA, problema se punea, intr-o anumita masura ca si pentru
crestinism, in acesti termeni: cum sa poata fi in mod intelept rezolvata
situatia paradoxala creata de dublul fapt ca omul, pe de o parte SE AFLA in
Timp, fiind sortit Istoriei, iar pe de alta parte el stie, ca va fi
“blestemat” daca se lasa sa fie acaparat si epuizat de temporalitate si
istoricitate? Confruntat cu aceasta dilema el intuieste in consecinta, ca
trebuie cit mai repede si cu orice pret sa gaseasca, CONTINUIND CHIAR SA
EXISTE IN ACEASTA LUME, o cale armonioasa datatoare de fericire nepieritoare,
care sa-l faca sa aiba acces intr-un plan transistoric si atemporal.
Considerind lucrurile din acest punct de vedere constatam in urma
lecturii acestui text ca toate solutiile propuse in BHAGAVAD-GITA reprezinta
diferite aplicatii ale sistemului YOGA.
Solutia inteleapta propusa de Orient in situatia angoasei declansate
prin descoperirea temporalitatii si istoricitatii noastre, modalitatile
datatoare de transcendenta si fericire plenara gratie carora putem exista in
aceasta lume fara sa ne lasam, “acaparati” si “epuizati” de Timp si de
Istorie, implica mai mult sau mai putin cunoasterea teoretica si practica a
anumitor forme de YOGA. Trebuie sa subliniem Insa ca in cazul sistemului YOGA
nu este vorba sa acceptam pur si simplu una dintre solutiile oferite de
Orient. Fiecare poate sa realizeze ca o valoare spirituala nu se dobindeste
precum o noua marca de automobil. Practicind YOGA vom realiza ca aici nu este
vorba nici de un sincretism filosofic, nici de o asa zisa “indianizare” si cu
atit mai putin de acel hibridism “spiritual” inaugurat de Societatea
Teosofica si continuat, ba chiar agravat de nenumaratele pseudo-orientari
“spirituale” contemporane cum ar fi miscarea New Age.
Exersind gradat etapele sistemului YOGA, occidentalul ajunge sa cunoasca
si sa inteleaga prin experienta directa o gindire extraordinar de valoroasa,
care a avut un rol de prim ordin in istoria spiritualitatii universale.
Practicind YOGA, marile descoperiri ale gindirii indiene vor fi cu usurinta
recunoscute, sub si in ciuda deghizarii jargonului filosofic. Consideram de
exemplu ca este imposibil sa mai treci cu vederea una dintre cele mai mari
descoperiri a yoghinilor Indiei, care este CONSTIINTA - MARTOR sau altfel
spus constiinta degajata de structurile sale psihofiziologice si de
conditionarea lor temporala, constiinta ELIBERATULUI SPIRITUAL, a aceluia
care a reusit sa scape de temporalitate si detasindu-se, cunoaste adevarata
si beatifica libertate. Cucerirea acestei libertati absolut, a
perfecteispontaneitati, constituie telul tuturor filosofiilor si a tuturor
tehnicilor spirituale indiene. Mai ales prin YOGA, prin una sau prin citeva
dintre multiplele forme de YOGA, India a considerat ca poate asigura accesul
fiintei umane la aceasta LIBERTATE SUPREMA. Aceasta este principala ratiune
pentru care merita sa frecventati aceste cursuri pentru a practica YOGA.

*****************************************************************
I N T E L E P C I U N E A S I Y O G A
In conceptia yoghina intelepciunea este a fiecaruia, ea nu este o
realitate de ordinul generalului. Ea poate fi predata si chiar trezita.
Singur Orientul, mai ales prin YOGA a incercat si incearca prin antrenarea
adecvata in scoli yoghine de intelepciune, sa predea intelepciunea.
Occidentul in schimb incearca sa trezeasca intelepciunea, si cel mai
adesea o trezeste prin cultura.
Cultura cu discretia si nedeterminarea ei, trezeste nu preda.
Iata de pilda cele patru virtuti pe care le enumera inteleptul Platon in
“Republica”: curajul (ANDREIA), intelepciunea practica (SOPHROSYNE),
intelecpiunea teoretica (SOPHIA) si spiritul de dreptate (DIKAIOSYNE).Poate
fi curajul predat acum in Occident? Nu! In schimb poate fi trezit. Singur
Oreintul, prin YOGA are modalitati secrete nebanuite, ce par la prima vedere
pentru occidentalul ignorant veritabile minuni, prin care de exemplu poate fi
predat, aceasta putindu-se verifica direct, practic, de fiecare dintre cei
care se pliaza unui anumit antrenament adecvat, suficient mentinut.
In aceasta directie putem spune pe drept cuvint ca la ora actuala
OCCIDENTUL PRIN NIVELUL SAU GLOBAL DE INTELEGERE POATE DAR NU STIE, IAR
ORIENTUL PRIN NIVELUL SAU GLOBAL DE INTELEGERE STIE DAR NU POATE.
In YOGA se vorbeste adesea despre TRUP-SUFLET-SPIRIT.
Trupul este fiinta in versiunea concreta, fizic reala.
Sufletul este fiinta in versiunea elementelor mai mult sau mai putin
subtile.
Spiritul este versiunea fiintei ca fiinta , sau altfel spus ca SCINTEIE
NEMURITOARE din ABSOLUT, prezenta in fiecare om.
Omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si aceasta
inseamna ca fiecare fiinta are trei angajari:
1) Intrupare a realului fizic
2) Animare a realului fizic
3) Transcendere a realului fizic.
Transcenderea este trecerea dincolo de o limita sau altfel spus
depasirea unui nivel dat. Transcenderea face posibil accesul la un principiu
exterior si superior acesteia. Transcendentul a fost considerat o realitate
superioara lucrurilor individuale, inteligentei obisnuite, nivelului comun,
banal al umanitatii, fiind identificat de multe ori cu divinitatea.
************************************************************************
Y O G A I N T E G R A L A

YOGA integrala este o combinatie inteligenta de metode specifice
traditionale utilizate in vederea
dezvoltatii armonioase a fiecarui aspect al vietii umane: fizic, emotional,
mental, intelectual si spiritual. YOGA integrala este un sistem stiintific
care combina diferitele ramuri sau forme de YOGA in vederea atingerii unei
complete si depline infloriri a tuturor potentialitatilor latente superioare
ale individului.
Fiecare fiinta umana aspira cu infocare sa atinga o adevarata si
durabila fericire. Calea sau modalitatile prin care o fiinta umana incearca
sa gaseasca fericirea variaza in functie de nivelul caracteristic de
dezvoltare al acesteia. Din aceasta cauza ea poate sa nazuiasca la fericire
numai prin satisfacerea aspectelor fizice, emotionale si intelectuale ale
personalitatii sale. Intr-o asemenea situatie pina la urma experienta proprie
ii va arata ceea ce inteleptii si marii yoghini au proclamat din cele mai
vechi timpuri si anume ca fericirea nu poate fi bazata pe ceea ce este in
natura sa trecator sau efemer. Adevarata si durabila fericire poate fi atinsa
numai prin cunoasterea a ceea ce este permanent si etern, sau cu alte
cuvinte, a Divinului care este Locatarul sau Esenta Suprema a tuturor
fiintelor si izvorul vietii. Acestei realitati i s-au dat denumiri ca:
Sinele, Natura Ultima, BRAHMAN, Constiinta Cosmica, Infinitate, Lucrul in
Sine, NIRVANA, etc. Deoarece acesta este infinit, el poate fi experientat
numai cind individualul trece dincolo sau cu alte cuvinte transcende
personalitatea sa limitata. In conceptia yoghina corpul, emotiile, mentalul
si intelectualul trebuie sa fie dezvoltate la un nivel optim in care ele
functioneaza pline de sanatate intr-o perfecta armonie unele cu altele.
Numai atunci fiinta umana ajunge sa traiasca o viata fericita putind
chiar sa le foloseasca intocmai ca pe niste poduri pentru a-si transcende
limitarile si pentru a experimenta Divinul.

Citeva ramuri YOGA

*** HATHA YOGA care implica: posturi gimnastice speciale cu efecte
benefice cmplexe (ASANAS), relaxare profunda (SHAVASANA), controlul si
ritmarea suflurilor prin respiratie (PRANAYAMA), procedee fundamentale de
purificare (KRIYAS), procedee de concentrare mentala care urmaresc sa faca
corpul cit mai suplu si relaxat. Toate aceste exercitii concertate maresc
vitalitatea, asigura o sanatate deplina si ajuta la vindecarea diferitelor
boli. Printr-o dieta adecvata, corpul fizic este gradat si complet purificat
iar aceasta face ca impuritatile si toxinele sa fie eliminate, in acelasi
timp creindu-se astfel conditii ca vitaminele si ologoelementele sa poata fi
mai bine utilizate si asimilate de catre sistem. Procedind astfel corpul si
mintea sint complet purificate iar practicantul dobindeste in scurt timp
controlul asupra mentalului si din aceasta cauza in final el atinge telul
suprem YOGA care este realizarea in Sine a Supremului Absolut.
*** KARMA YOGA - Este calea actiunii detasate care face cu putinta
punerea spontana la unison a aspirantului cu energiile divine cosmice,
infinite. Aici prin realizarea activitatii zilnice, fara atasament sau
dorinta de a ne insusi fructele actiunii, KARMA YOGHINUL isi purifica in mod
constant mintea si isi accelereaza progresul launtric. Atunci cind mintea si
inima sa sint suficient de purificate, KARMA YOGHINUL devine un perfect
instrument superconstient prin, si in care se manifesta Divinul pentru a
realiza prin intemediul sau diferite actiuni in manifestare. Actionind mereu
astfel, animat de acest sublim spirit de daruire, yoghinul isi transcende
individualitatea si experimenteaza Constiinta Divina.
*** BHAKTI YOGA Aceasta este calea iubirii nemarginite si a daruirii
pline de dragoste catre Dumnezeu, catre o Incarnare Divina, catre un
invatator spiritual sau catre scinteia divina care exista in orice fiinta
umana sub forma Sinelui Suprem (ATMAN).Printr-o iubire constanta, atit in
gindire cit si in simtire, pusa necontenit in suljba divnului, fiinta umana
fuzioneaza in cele din urma cu iubirea divina infinita si transcenzindu-si
personalitatea sa limitata atinge starea de Constiinta Cosmica. Calea lui
BHAKTI sau a devotiunii nesfirsite in care ne focalizam intreaga iubire
asupra DIvinului sau a diferitelor manifestari ale Acestuia poate fi
practicata cu usurinta de oricine. Tot ceea ce este necesar atunci este
credinta ferma si o constanta aducere aminte de Dumnezeu prin intermediul
iubirii ce i-o daruim mai mereu.
*** RAJA YOGA Aceasta este calea concentrarii intense, a meditatiei
profunde si a controlului deplin al mintii. Aceasta forma de YOGA se bazeaza
pe perfectionarea morala si etica si pe un control complet al simturilor care
gradat conduce la o perfecta concentrare si meditatie prin care mintea poate
fi linistita si eliberata de turbiloanele mentale nedorite. Intr-o asemenea
faza cind aceasta stare este ferm realizata toate limitarile sint transcense
si datorita fuziunii complete cu Mentalul Divin Macrocosmic, yoghinul
experimenteaza starea de Supra- Constiinta sau extazul cunoscut in YOGA sub
numele de SAMADHI.
*** MANTRA YOGA Este calea punerii in inefabila rezonanta cu anumite
energii sublime si subtile ale manifestarii divine prin emisia unei anumite
silabe sonore care faciliteaza punerea la unison, si care sint cunoscute sub
numele de MANTRAS. MANTRA este deci o structurare sonora care reprezinta un
aspect particular al unei energii sau sfere ascunse de manifestare din
Macrocosmos. Concentrarea mentala adecvata in timpul emisiei unei MANTRA
faciliteaza aparitia unei stari inefabile de rezonanta sau unison in intreaga
fiinta a yoghinului care va fi astfel pus intr-o inefabila si profunda
legatura cu Realitatea Divina pe care acea MANTRA o reprezinta.
*** JNANA YOGA Este calea cunoasterii intelectuale superioare si a
intelepciunii. Ea consta intr-o perfecta autocunoastere de sine si auto-
analiza detasata care conduce gradat la o deplina trezire spirituala. JNANA
YOGHINUL dobindeste inca din primele faze cunoasterea Sinelui sau Suprem
(ATMAN) si inceteaza sa se mai identifice cu corpul, psihicul, mintea si
egoul. Prin intermediul revelarii depline a Sinelui sau nemuritor (ATMAN) el
se identifica complet cu Esenta Divina din interiorul fiintei sale si
recunoscind pretutindeni Esenta Divina a tot ceea ce il inconjoara realizeaza
Unicitatea datatoare de extaz.
In concluzie: putem spune ca YOGA INTEGRALA este o sinteza a tuturor
formelor de YOGA. Obiectivele sale principale sint un trup perfect, plin de
sanatate si viguros; minte clara, puternica, calma si controlata; intelect
rafinat, treaz si ascutit ca o lama ascutita de otel, o inima plina de
dragoste si compasiune capabila sa traiasca empatic starile elevate ale
celorlalti, o viata plina de nazuinte sublime dedicata bunastarii si
fericirii celorlalti, in care predomina permanent aspiratia de Realizare a
Sinelui launtric nemuritor ATMAN.
************************************************************************
H A T H A Y O G A

HATHA YOGA sau calea consonantei si a echilibrarii depline a energiilor
complementare solare si lunare, urmareste constientizarea si armonizarea
aspectelor receptive-feminine si emitive-masculine, prezente la diferitele
nivele ale fiintei umane punind accentul pe egalizarea si polarizarea
acestora in vederea atingerii unei stari de sanatate si vitalitate perfecte.
Abordind HATHA YOGA, practicantul perseverent redevine si ramine tinar
si suplu. El descopera veritabila relaxare si stapinire de sine.
HATHA YOGA s-a dovedit extrem de utila occidentalilor mai ales datorita
faptului ca da rezultate binefacatoare surprinzatoare. In majoritatea tarilor
civilizate au aparut mii de lucrari si s-au deschis chiar institute
specializate in care se predau si sint studiate o gama impresionanta de
tehnici YOGA, unele dintre ele avind aplicatii terapeutice in cazul multor
boli. Din ce in ce mai mult se vorbeste despre YOGA. Aceasta nu este deloc
surprinzator cind se constata avantajele extraordinare ce rezulta prin
practicarea ei perseverenta. Este minunat sa se constate ca aceasta metoda
descoperita cu mii de ani in urma de inteleptii Indiei pare sa fi fost
conceputa parca anume pentru omul secolului XX. Anxietatea, stressurile,
depresiunile de tot felul, tensiunea nervoasa fizica sau mentala, oboseala
brusca, toate aceste probleme si multe altele care ne ameninta sint rezolvate
pe o cale perfect naturala prin YOGA cu ajutorul disponibilitatilor latente
care altfel zaceau nefolosite in noi insine.
Daca HATHA YOGA intra in programul de antrenament al cosmonautilor si
este chiar obligatorie pentru multe echipe olimpice aceasta este dovada ca ea
confera o vitalitate uriasa, dublata de o stapinire de sine exceptionala.
Printre altele, HATHA YOGA elimina oboseala: 5-10 minute de relaxare profunda
corect executata dau o senzatie de revitalizare si luciditate exuberanta mult
mai intensa decit mai multe ore de somn. Prin intermediul practicilor
posturale (ASANAS) si a altor procedee HATHA YOGA veti constata ca va
pastrati sau va regasiti un corp suplu, echilibrat, tinar. Abordarea
diferitelor tehnici YOGA este gradata, usoara si dupa ce a fost asimilata sub
o supraveghere riguroasa poate fi continuata cu acelasi succes sa fie
exersata de unul singur acasa.
Cu aceasta metoda pe care o veti asimila practic HATHA YOGA, in primele
faze toata lumea fara exceptie poate beneficia de unele avantaje ca:
- stiinta unei veritabile relaxari rapide, profund revitalizante
- tineretea corpului prin tonus si suplete
- o vitalitate mult marita prin oxigenare profunda si asimilarea
diferitelor procedee respiratorii specifice YOGA
- un perfect echilibru fizic care va va mari rezistenta la socuri si va
va permite eliminarea anumitor tulburari sau afectiuni minore ca: insomnie,
migrena, exces ponderal, anemie, etc.

************************************************************************
C O R P U L F I Z I C

In conceptia yoghina se considera a fi o eroare sa se subestimeze
valoarea si semnificatia corpului fizic. Pentru cel care stie, pentru cel
initiat in YOGA, corpul este un microunivers fascinant in care se deruleaza
un joc complex de o profunzime indescriptibila. Din aceasta cauza mai ales
cunoasterea, sau chiar mai bine zis experienta constienta a acestui corp este
de o importanta primordiala pentru yoghin si pentru toti cei care doresc sa
urmeze calea desavirsirii si a cunoasterii de sine. Obstacolul pe care
aparent fizicul il reprezinta pentru spiritual nu este un argument pentru a
respinge fizicul. Pentru ca, ceea ce reprezinta cea mai mare dificultate a
noastra daca procedam in mod inteligent, va deveni cea mai mare si cea mai
buna ocazie. Triumful ultim, succesul, apare cu usurinta atunci cind corpul
ajunge sa fie perfect. Prin urmare un yoghin adevarat nu va ignora corpul si
nu va face din anularea sau respingerea sa indispensabila conditia a unei
perfecte spiritualitati.
Yoghinul reuseste sa faca din asa zisa metafizica un ansamblu de
revelatii si trairi spirituale simple. Pentru el fiecare dintre focarele de
putere ale universului corespunde efectiv unui centru de rezonanta in
analogicul sau microunivers launtric.
Practicata corect o perioada suficienta de timp, YOGA face sa actioneze
sinergic printr-o inefabila rezonata, o multime de factori launtrici ai
fiintei, care, combinati unii cu altii intr-o ordine precisa si cu masura,
permit aparitia unor efecte grandioase.
Inca de la inceputul acestui curs, veti resimti primele efecte ale
practicii YOGA si veti fi entuziasmat de aceasta gimnastica imobila care
odihneste si revitalizeaza in loc sa oboseasca, conferindu-va in general o
stare extraordinara de echilibru.

***********************************************************************
A S P E C T E T E R A P E U T I C E

In ceea ce priveste aplicatiile terapeutice ale Sistemului HATHA YOGA
mentionam ca YOGA se bazeaza totdeauna pe tratamente adaptate cauzelor
dereglarilor. YOGA (prin metodele sale terapeutice specifice, perfect
naturale), nu ataca simptomele (asa cum in multe cazuri o face medicina
actuala care este aproape o medicina simptomatica) ci cauzele bolilor.
Fie ca este vorba de sinuzita sau de probleme legate de menopauza, rolul
celui care va utiliza anumite procedee YOGA este de a trata eficient originea
tulburarilor constatate si nu doar manifestarile lor singure.
Combinata cu stravechile metode ale medicinii milenare indiene-
AYURVEDA, procedeele terapeutice HATHA YOGA fac posibile vindecari ale multor
afectiuni. Printre succesele cele mai rasunatoare ale sistemului HATHA YOGA
aplicat in combinatie cu medicina AYURVEDA putem mentiona: durerile de cap,
problemele coloanei vertebrale, durerile articulare, problemele de echilibru,
de respiratie, de digestie, de cord, de circulatie, de sexualitate
(frigiditate, impotenta) de graviditate si de ginecologie.
YOGA IN PSIHOTERAPIE
in ceea ce priveste aplicarea procedeelor YOGA in psihoterapie,
mentionam ca aceasta da rezultate excelente in cazuri de : isterie de angoasa
(fobie), dificultati de adaptare sociala si profesionala, depresii usoare,
alcoolism, toxicomanie, inhibitii sexuale, tulburari de dinamica sexuala,
probleme de cuplu, imaturitate emotionala, nevroze, tulburari emotionale
(esecuri sentimentale, sentimente de culpabilitate), tulburari fobice si de
depresie cu idei suicidare, probleme psihosomatice, complexe de
inferioritate, timiditate.
***********************************************************************
E P I L O G
Agitatia si calmul se afla prezente in fiinta impreuna. Agitatia provine
in general din corpul fizic. Pentru a atinge o stare plenara de armonie
trebuie sa ne scufundam sufletul in Infinit, inainte, in timpul si dupa
fiecare actiune. Procedind astfel, vom atinge calmul beatific.
Pentru fiinta pura si intuitiva, apare evident ca sintem nascuti pentru
a realiza Sinele Suprem, sau cu alte cuvinte, Constiinta lui Dumnezeu in noi.
Pentru a realiza mult mai repede aceasta, este foarte bine ca ne gindim
cit mai des, orice am face, la Divin. Practica transforma fiinta umana,
permitindu-i sa devina perfecta. Un gram de practica valoreaza cit tone de
teorie. Teoria orienteaza aspirantul catre exterior, in timp ce practica il
orienteaza catre interior. Teoria singura face ca individul sa ramina agitat
si egoist. Practica spirituala corecta ii confera pace interioara beatifica
si il elibereaza de egoul sau penibil si limitativ.
Practicind si iar practicind, astfel incit sa ajungem a resimti cit mai
profund prezenta Divinului in fiecare celula a fiintei noastre, in fiecare
respiratie, in fiecare sunet pe care-l auzim, in fiecare fiinta pe care o
vedem, in fiecare gind care ne vine in minte si chiar in starea in care
respiratia yoghinului este suspendata, vom ajunge sa resimtim prezenta
Divinului la fel de bine in cel care ne dusmaneste cit si in prieten sau in
orice fiinta iubita.
Procedind astfel, vom ramine ferm ancorati in Omniprezenta Divina, in
Omniscienta Divina si in Omnipotenta Divina, chiar si cind sintem preocupati
cu treburile acestei lumi.
*******************************************************

“VIATA ESTE CEVA IMPOSIBIL. AR TREBUI SA NU EXISTE, DAR… ESTE! ESTE UN
MIRACOL CA EXISTAM, CA EXISTA PASARI. ESTE CU ADEVARAT O MINUNE, DE VREME CE
APROAPE INTREGUL UNIVERS ESTE MORT. MILIOANE DE STELE, MILIOANE SI MILIOANE
DE SISTEME SOLARE SINT MOARTE. DOAR PE ACEASTA MICA PLANETA, PAMINTUL, CARE
ESTE APROAPE NIMIC - DACA VA GINDITI LA PROPORTII, ESTE DOAR UN FIR DE PRAF -
S-A INTIMPLAT SA FIE VIATA. ACESTA ESTE CEL MAI NOROCOS LOC DIN TOATA
MANIFESTAREA. PASARILE CINTA, COPACII CRESC, DAU FLOARE, OAMENII SINT AICI,
IUBIND, CINTIND, DANSIND. CEVA ABSOLUT DE NECREZUT- LA SCARA ETERNITATII-
TOCMAI S-A INTIMPLAT.”

BHAGWAN SHREE RAJNEESH

“SCOPUL VIETII”

Cine sintem? Ce sintem? Care este scopul existentei noastre pe aceasta
planeta? Care anume este relatia noastra cu Dumnezeu, cu Natura, cu toate
celelalte fiinte de pe suprafata pamintului? Ce semnifica cuvintul: Dumnezeu?
Cum ne traim viata? Care este legatura intre viata si moarte? Ce se intimpla
cu noi dupa moarte? Dar inainte de nastere?
V-ati pus vreodata, pina acum, toate aceste intrebari? Probabil ca fiecare
dintre noi, macar o data in viata, s-a confruntat cu ele. Putem oare sa ne
traim viata in toata plenitudinea ei fara a incerca sa gasim raspunsuri cit
mai potrivite la aceste intrebari? Raspunsul este negativ, caci a-ti trai
viata fara un scop, fara un tel cit de cit constient inseamna a trai o viata
aproape inutila, fara de inteles.
Yoghinul Sathya Sai Baba exprima acest adevar fundamental in propriul lui
stil umoristic:”Sint patru lucruri fundamentale pentru care omul trebuie sa
aiba interes: cine sint eu, de unde vin, unde ma duc si cit timp voi sta
aici? Cele patru VEDAS (Scripturile Sacre ale Orientului) ofera raspunsuri
adevarate la toate aceste patru probleme. Orice investigatie spirituala
demareaza cu intrebarile de mai sus si doreste sa gaseasca raspunsurile
potrivite. Sa presupunem de exemplu, ca intr-o cutie postala este introdusa o
scrosoare fara adresa destinatarului si fara cea a expeditorului.
Bineinteles, ea nu va ajunge nicaieri si este o pierdere ca veniti pe lumea
aceasta daca nu stiti de unde ati sosit si unde va duceti. Scrisoarea va
ajunge la unul din punctele de colectare a maculaturii.”
Din nefericire insa, majoritatea oamenilor astazi isi duc viata cam in
acest mod. Ei urmeaza ca niste orbi preceptele dicatate de o societate
confuza si superficiala, negindindu-se profund asupra intelesului si
scopului vietii lor. Poate oare un pasager sa ajunga la destinatie daca
soferul nu cunoaste aceasta adresa? Cum ar putea oare societatea si individul
din ea sa gaseasca adevarata plenitudine si multumire daca in general nu se
cunoaste unde anume rezida aceasta plenitudine? Cuum poate decide cineva cum
sa traiasca, cum sa actioneze, cum sa iubeasca, ce sa faca cu timpul sau,
daca sa fie moral sau nu, ce sa manince, in ce directie sa-si focalizeze
eforturile, energia, gindurile sale, etc., daca el nu cunoaste care este
telul vietii lui?
In zilele noastre, responsabila pentru aceasta mare confuzie, pentru lipsa
valorilor morale, pentru marile conflicte ce au loc mereu si pentru violenta
si suferinta ce caracterizeaza omenirea acum, este tocmai aceasta ignorare a
naturii, a legaturii ei cu mediul inconjurator, cu cosmosul si a scopului ei
in lume. Si tocmai datorita acestei ignorante prezenta in majoritatea
oamenilor de azi, viata este ceva cu mult inferior decit ceea ce ar putea fi
daca fiintele umane ar acorda o atentie ceva mai mare trairii lor interioare.
Toate religiile proclama ca unicul si supremul scop al vietii este
reintegrarea, reunirea ca sursa originara a vietii in univers: Dumnezeu.
Cuvintul “religie” (religon) vine de la doua cuvinte latine : “RE” (din nou)
si “LIGERE” (a lega). Prin urmare, religia semnifica un proces de relegare a
omului de Dumnezeu. Acest lucru presupune insa faptul ca, odata, la
inceputuri omul a fost strins legat de Divin.
Separarea omului de Dumnezeu a fost prezentata literar prin sute si mii de
mituri, povesti si parabole, de diferite culturi si religii ale lumii. Se
constata imediat ca intre toate aceste creatii exista uimitoare asemamari.
Realitatea in fapt a ceatiei intregii lumi si deci, si a omului, precum si a
legaturii acestuia cu Dumnezeu ramine probbil inca mult timp un mister de
nepatruns pentru mintile noastre rationale. Aceasta pentru ca astfel de
adevaruri se plaseaza dincolo de dualitatea mintii rationale si ca ele nu pot
fi intuite decit, poate, prin intermediul unor modele, exemple, povesti, ori
parabole, fiecare insa dintre acestea esuind in a revela pe de-a-ntregul
fenomenul in sine.
Realitatea totala poate fi experimentata numai atunci cind mintea a
transcens conditia efemera in timpul unei meditatii adinci, sau in timpul
unei stari extatice, ori in inaltele si elevatele procese de creatie, adica-
pe scurt- numai atunci cind sentimentul prezentei de sine, ca entitate
separata si a ego-ului din noi, este cu desavirsire abolit, eliminat,
individul cufundidu-se in beatitudinea nesfirsita a Absolutului.
In cele ce urmeaza nu vom incerca decit sa aproximam raspunsurile la
aceste intrebari vitale, raspunsuri ce vor avea ca fundament modul yoghin de
gindire. Desigur ca mai pot exista completari la aceste raspunsuri, la fel de
pertinente ca si cele ce vor fi oferite de noi, la intrebarile puse mai sus.
Speram ca aceste modele si exemple sa constituie adevarate trepte ale unei
scari spre dobindirea unei spiritualitati depline. Si atunci cind vom ajunge,
in sfirsit, la experienta Unicitatii vom arunca scara pe care am urcat, ne
mai fiind limitati in nici un fel de diferitele sisteme de gindire,
filozofice, sau de propriile noastre credinte. Dar, pina cind vom ajunge
acolo, scara ne este absolut necesara pentru a ne putea transforma constant
si ferm in fiinte cu o maturitate mentala si emotionala sporita si cu o
constiinta spirituala cit mai inalta.
Oricare ar fi motivul, omul se simte in aceasta lume ca o entitate
separata. Astfel, el se vede izolat de Dumnezeu, de natura si de celelalte
fiinte. Dar, in conformitate cu filozofia yoga, acest lucru nu reprezinta
altceva decit o iluzie. In mod perpetuu, omul este acaparat de teribila
putere a iluziei, numita “MAYA”, inchipuindu-si deci, ca el exista ca
entitate separata de tot ceea ce il inconjoara. MAYA este puterea de iluzie
a Divinului, care-l face pe om sa-si uite adevarata lui natura eterna,
omniscienta, beatifica. Mincind din fructul cunoasterii binelui si raului,
omul n-a mai putut percepe unitatea. Astfel, acum, el nu mai este constient
de natura lui divina, care a ramas deci asteptind, in stare latenta, precum o
saminta gata mereu de a incolti daca i se da putina apa si i se ofera
conditiile necesare.
Ignorind propria lui natura, omul este fortat sa se identifice cu ceea ce
vede, adica cu corpul sau, cu mintea sau cu personalitatea sa. Toate fiintele
provin dintr-o singura sursa, desi- privite la suprafata- ele tind sa se
identifice cu ceva iluzoriu, separat si izolat de rest. Exemplul valului,
deseori folosit in astfel de explicatii, ni se pare cel mai potrivit si in
cazul de fata.
Fiecare val, in cazul contemplarii marii, ne apare ca fiind o entitate
separata de celelalte valuri. Totusi, aceasta conditie momentanta reprezinta
doar suprafata unei realitati temporare care, dupa un anumit timp, va inceta
sa mai existe pe masura ce valurile se cufunda la loc in sursa lor originara:
OCEANUL. Realitatea de baza, eterna, imuabila, a valului, din care el s-a
nascut si in care se va intoarce este insusi oceanul. Toate valurile apar din
ocean si se cufunda din nou in el. Insa chiar si atunci cind valul exista ca
atare, el se afla mereu in contact si isi are natura sa adevarata, de baza,
in oceanul care l-a generat.
Prin urmare, omul este precum valul, iar Divinul este oceanul. Toti
indivizii reprezinta expresii momentne si partiale ale unuia si aceluiasi
Dumnezeu. Existam cu totii in - si ne identificam cu - formele noastre fizice
si mentale, temporare, dar va trebui, in cele din urma sa renuntam total la
ele. Realitatea noastra adevarata si eterna de dinainte, din timpul si de
dupa aparitia noastra ca personalitati separate constituie, de fapt, Baza
Divina a intregii vieti. Scopul vietii noastre, deci, ne apare ca fiind
necesitatea de a inlatura iluzia separatiei cauzata de identificarea cu
“natura valului” pentru a realiza in final UNITATEA cu tot ceea ce ne
inconjoara prin identificare cu NATURA OCEANULUI.
Atunci cind vedem o alta persoana si simtim repulsie, ambitie, frica,
gelozie, invidie, minie sau ura, nu facem altceva decit sa fim incontinuare
orbi fata de aceasta unicitate, nu facem altceva decit sa amplificam
ignoranta fata de adevar, producind suferinta atit noua insine, cit si
celorlalti din jur. Sentimentul iubirii, al fraternitatii, al bucuriei, ne
apropie in schimb de semenii nostri si ne ajuta sa depasim aceasta pozitie
izolata si vulnerabila.
Un alt exemplu care ne va ajuta sa intelegem mai bine legatura dintre om
si Creatorul sau este acela al ritualului invierii in Biserica Ortodoxa
Greaca realizat la sarbatorirea Pastelui.Biserica se afla in intuneric, caci
toate luminile sint stinse. Preotul iese din altar si vine in fata, ridicind
in sus o luminare a carei flacara reprezinta Unica LUMINA din care se nasc si
celelalte lumini. Credinciosii se apropie cu luminarile neaprinse. Fiece
lumInare detine, potential, facultatea de a arde in acelasi fel ca si prima
luminare. Astfel, toate luminarile din biserica se aprind de la acea singura
luminare tinuta in mina de preot. Singura lumina devine, deci, mai multe,
intocmai precum Unicul devine miliarde de fiinte ce ocupa Pamintul. Desi
toate luminarile s-au aprins de la acea singura si initiala flacara pe care
ne-o putem imagina ca existind prin ea insasi, necreata si neconceputa totusi
aceasta nu si-a pierdut de loc din stralucire si marime. Astfel, desi
Dumnezeu Insusi s-a manifestat in toate lucrurile si fiintele din Univers,
totusi el nu este de loc mai putin infinit de cit a fost la inceput, caci
orice si oricit am scoate din infinit, intotdeauna va ramine in loc tot
infinit. Acum daca vom lua una din aceste flacari si o vom apropia de flacara
originara vom vedea ca ele vor deveni din nou o singura flacara. Desi vor fi
doua luminari, va exista doar o singura lumina. Tot asa, omul detine
potentialul de a se reuni la un nivel spiritual cu DUMNEZEU UNICUL cu care,
de altfel, el este in esenta acelasi. Reunindu-se cu Spiritul Universal, omul
se uneste cu toate fiintele. Atunci distinctia dintre Om, mediul care il
inconjoara si Dumnezeu dispare, iar el se percepe pe el insusi ca fiind unul
si acelasi cu Totul, cu Intregul.
Un alt model ajutator intelegerii noastre il reprezinta roata cu spite. In
centrul rotii se intilnesc toate spitele. Cu cit ne vom departa de centru, cu
atit mai mare va fi si distanta dintre spite, astfel ca este absolut
imposibil ca spitele sa se intilneasca pe circumferinta rotii, totusi toate
aceste spite se reunesc in centru, indiferent de distanta pina la
circumferinta.
Prin analogie, Dumnezeu este centrul Rotii, acolo unde toate fiintele
individuale se reunesc. Roata nu poate exista daca spitele nu se reunesc in
centru. Pe de alta parte, indivizii si societatea din care acestia fac parte
nu pot fiinta fara legatura cu viata creatiei si sustinerii centrale, pe care
noi o numim Dumnezeu. Pe masura ce inaintam spre circumferinta, ne departam
tot mai mult de nivelurile interiore, spirituale ale fiintei, spre o
personalitate exterioara si superficiala si spre o viata fizica ce separa
oamenii in entitati individuale. Insa, indiferent de cIt de deosebiti sau
departati ar fi unul fata de celalalt, toti indivizii sint legati de acel
centru spiritual, unic, chiar daca recunosc acest lucru sau nu.
Fiecare individ poate alege fie intre a se identifica si a se concentra
asupra diferentelor de suprafata intre el si ceilalti oameni, fie a face
acelasi lucru, dar fata de unicitatea interioara a spiritului sau. Aceasta
unire nu poate fi realizata la nivel fizic, caci aici orice fiinta este
distinct separata si unica. Pentru a experimenta uniunea spirituala trebuie
depasite nivelurile fizic si mental. In aceasta directie ne pot fi de folos
incercarile noastre de a ne uni cu altii, la nivel fizic, emotional si
mental, de exemplu prin comunicare verbala, contact sexual, dans, etc. Insa
adevarata uniune spirituala poate fi experimentata numai atunci cind dispare
cu desavirsire orice urma de identificare cu corpul sau personalitatea
noastra.
Sa mai dam acum doar un singur exemplu de legatura a lumii cu DUMNEZEU,
asa cum a fost el exprimat de SWAMI SIVANANDA:”Voi reprezentati imaginea
supremului ATMAN (spirit), imaginea reflectata in corp si care este o parte
din PRAKRITI (lumea fizica). Spiritul Divin originar, spiritul individual -
care este imaginea primului - si lumea obiectiva, din care corpul reprezinta
o mica particica, constituie trei entitati numite si: ISHVARA - JIVA -
PRAKRITI (Dumnezeu - individ - lumea). Succesul pe calea spiritualitatii este
evident si se obtine atunci cind veti fi capabili fie sa negati lumea
obiectiva, ca fiind o iluzie, fie sa o recunoasteti ca fiind nimic altceva
decit insusi Spiritul Suprem. Atunci cind oglinda sau lumea dispare, dispare
si imaginea sau personalitatea. Deci cind oglinda este eliminata, dispar de
fapt doua entitati: oglinda insasi si reflexia pe care ea o poate genera.
Atunci va veti cufunda cu adevarat in Divin.
Prin intermediul acestui exemplu, observam ca Divinul este singura
Realitate eterna. Lumea in ea insasi, cit si omul ce face parte integranta
din ea, nu sint decit simple imagini, false, pe care le veem atunci cind
privim printr-o oglinda. Baza lumii fizice ( PRAKRITI sau NATURA) este
oglinda care creeaza o imagine falsa a unicei realitati aflata la baza
creatiei si care se reveleaza sub nenumaratele fiinte si obiecte.
Cind cineva devine capabil sa strapunga aceasta realitate temporara si
iluzorie, pierde - de asemenea - si realitatea lui insusi, identificindu-se
deci cu unica Realitate originara, care este doar non-imagine, Dumnezeu.
Individul realizeaza atunci ca nu reprezinta decit o reflexie a Absolutului.
Astfelvom putea intelege ca universul in sine nu este altceva decit corpul
Divinului, Spiritului Universal, in timp ce corpul uman reprezinta
manifestarea fizica a spiritului individual.
Cuvintul YOGA inseamna UNIRE, UNIUNE, FUZIUNE. Aceasta uniune este
contopirea spiritului individual ( JIVATMAN) cu Spiritul Universal
(PARAMATMAN; BRAHMAN; DUMNEZEU). Ea poate fi realizata in multiple moduri,
depinzind de inclinatiile si tendintele fiecarui individ.
Acest adevar este exprimat de SWAMI VIVEKANANDA intr-un mod foarte concis
si simplu:
“Fiece suflet este in mod potential Divin in ESENTA sa. Scopul
nostru final este acela de a manifesta aceasta divinitate din interiorul
nostru prin controlul naturii, atit in exterior cit si in interior. Faceti
aceasta prin munca, prin ardoare, prin control psihic sau prin filozofie,
faceti-o prin oricare dintre toate acestea sau prin altele si veti fi cu
adevarat liberi.
Iata deci in esenta simburele religiilor. Toate celelelte doctrine, dogme,
ritualuri, carti, temple, sau forme, nu sint decit detalii secundare.”
Astfel, scopul vietii pe pamint este acela de a retrezi in propria fiinta
divinitatea latenta din ea, de a-si aminti de unitatea - latenta acum - cu
Divinul si cu tot ceea ce fiinteaza in Univers. De-a lungul istoriei au fost
promulgate deci o multitudine de metode si tehnici apte pentru realizarea
acestui deziderat. La baza lor se afla in general actiunea, adoratia,
controlul psihic si filozofia. Sa trecem in revista, pe scurt, fiecare dintre
aceste directii principale, caci ele vor fi tratate mai pe larg ulterior.

Prin ACTIUNE, SWAMI VIVEKANANDA nu se refera la serviciul de fiecare zi.
El intelege serviciul dezinteresat in slujba altora si a societatii. Aici
intra caritatea si ajutorul oferit fara nici cel mai mic gind de recompensa
si chiar evitarea oricaror multumiri si manifestari in acest sens. Cel
angrenat pe o astfel de cale va trebui sa evite orice sentiment al
importantei de sine, ce nu poate concorda cu actiunea lui de sacrificiu
detasat. Aceasta cale poarta numele de KARMA YOGA si ea poate - si chiar
trebuie - sa fie practicata de toti aceia angajati in inclestarea lumii.
Chiar si cele mai simple si de rutina actiuni, daca sint oferite lui
Dumnezeu, neasteptind bineinteles nici o recompensa, devin KARMA YOGA.
Astfel, incet, nevoile si tendintele egotice sint treptat indepartate, iar
individul invata sa se identifice cu necesitatile celorlalti tocmai prin
serviciul lui dezinteresat fata de acestia. El devine deci o fiinta
universala prin directionarea activitatii lui spre binele a tot ceea ce-l
inconjoara, refuzind sa se orienteze spre propria-i placere si confort. De
altfel, toate sistemele YOGA se indreapta spre eradicarea identificarii si
eliminarea dorintelor ego-ului, astfel incit individul sa se poata identifica
cu natura universala din propriul lui interior si din interiorul celorlalti.
ADORAREA reprezinta o parte importanta in orice religie, poate cu
deosebire cultivata in crestinism. Prin intermediul ei, toate energiile
emotionale sint strict supravegheate si retrase, suprimate chiar, de la
diferitele tentatii inferioare, acest cumul fiind indreptat in schimb,
printr-o dragoste si concentrare intensa spre Divinul prezent in una din
formele sale umane sau catre fiinte exemplare cum ar fi: Isus, Krishna sau
Shiva. In acest fel, dragostea fizica, dorinta si pofta sint transformate
intr-o dragoste nesfirsita fata de Dumnezeu. Natura emotionala este
universalizata prin iubirea Divinului existent in fiece faptura. Iubirea este
forta de atractie ce-i uneste pe oameni sau oricare alte fiinte. Iata, deci,
cum omul si Dumnezeu sint unificati prin dragostea fata de Divin. De obicei,
ea este exprimata in imnuri, rugaciuni, cintari, prin comunicarea interioara
cu Dumnezeu, cit si prin pastrarea in minte tot timpul a numelui si formei
celui ales sa reprezinte Divinitatea. Atunci cind doi se iubesc, numele
fiecaruia staruie in mintea celuilalt, asa ca este un lucru natural ca cel
care il iubeste pe Dumnezeu sa se gindeasca in mod constant la El, sa
intretina un dialog perpetuu cu El, asa cum altcineva, de pilda, ar discuta
cu parintii sai, cu iubita sau cu prietenul sau. Aceasta este calea numita
BHAKTI YOGA.
RAJA YOGA reprezinta calea meditatiei si a controlului psihic deplin.
Ulterior vom discuta in detaliu aceasta forma de YOGA. Pe scurt insa, ea
semnifica un proces de control gradat al comportamentului, al corpului, al
respiratiei si energiei vitale sau sexuale, al simturilor si in final, al
mintii insasi. Aceasta dezvoltare gradata a facultatilor superioare va
culmina prin controlul desavirsit asupra mintii si prin cufundarea ei in
extatica stare SAMADHI. Deci, printr-un riguros control comportamental,
printr-o anumita austeritate, cit si prin diferite alte tehnici menite a
purifica mintea si corpul, individul se pregateste pentru a se contopi in
final cu sursa universala a intregii vieti.
JNANA YOGA sau FILOZOFIA reprezinta calea cunoasterii de sine. Aceasta
cunoastere se obtine aici prin intermediul discriminarii si al detasarii.
Devenind detasat de orice obicei, fiinta sau lucru, de dorinte, de posesiuni
si de relatii egoiste, este posibil sa se ajunga a se discrimina intre
personalitatea temporara si corp, pe de o parte si constiinta pura, eterna,
imuabila si spirit pe de alta parte. Aceasta cunoastere a identitatii
launtrice, aflata deasupra si dincolo de corpul si mintea schimbatoare, il
ajuta pe individ de a se detesa de corpul si de mintea sa. Discriminarea si
detasarea conlucreaza pentru a-l elibera pe om de identificarile false si
pentru a-l face sa devina o fiinta universala prin intermediul procesului
gindirii. Aceste ginduri il vor duce treptat spre experienta unificarii sale
cu intreaga viata din univers si spre constientizarea propriei sale naturi
divine.

Si acum sa rezumam aceasta prima schitare referitoare la filozofia
sistemului YOGA:
1. Omul este un Spirit etern, ale carui atribute sint: existenta eterna,
constiinta pura si nelimitata, fericirea infinita.
2. Acest Spirit supranumit si SINE SUPREM a fost, este si va fi
intotdeauna in deplina uniune cu Divinul, cu toate celelalte suflete, cit si
cu natura insasi.
3. MAYA sau iluzia reprezinta puterea care ascunde acest adevar al
naturii adevarate a omului si a starii lui de uniune deplina cu Dumnezeu.
4. Datorita ignorantei omului fata de adevar, el se identifica cu corpul,
cu mintea si cu personalitatea sa, atribute ce nu reprezinta, de altfel,
decit vehicule temporare pe pamint, necesare totusi atunci cind este cautata
si urmata calea reunificarii depline in Absolut.
5. Scopul omului in viata este acela de a recunoaste si a reexperimenta
aceasta uniune cu Divinul; in acest fel, el isi va putea manifesta plenar
potentialul sau Divin latent.
6. Astfel, descindem din Dumnezeu si ne aflam in procesul reintoarcerii
spre aceiasi sursa a creatiei originare. Insa, in ciuda orbirii noastre, noi
nu am parasit niciodata, de fapt, uniunea cu Absolutul. Acest lucru este
aparent doar, din cauza inabilitatii noastre de a percepe, deocamdata,
Adevarul, adevar ce semnifica mai degraba oceanul decit valul, centrul si nu
circumferinta, lumina originara si nu multitudinea de imagini temporare si
schimbatoare.
7. Fiecare dintre noi poate sa-si directioneze gindurile, actiunile si
energiile sale spre acest scop, de diminuare a ego-ului si de manifestare a
potentialitatilor spirituale latente in om prin serviciu dezinteresat, prin
adorare, control psihic, filozofie, ori prin orice combinatie a acestora sau
a altor cai ce conduc la acelasi rezultat.
8. Rezultatele asteptate vor fi proportionale cu eforturile si
sinceritatea noastra launtrica.

CHEIA TAINICA A TUTUROR CHEILOR MANIFESTARII UNIVERSALE

LEGEA SUPREMA A REZONANTEI

PLANUL LUCRARII.

I. ELEMENTE PRELIMINARE.
- UNITATEA IN DUALITATE.

II. MISCARILE UNIVERSULUI.
- O UNDA: CEVA CARE SE MISCA
- NIVELELE VIBRATORII ALE UNIVERSULUI
- VIBRATIILE IN MATERIA VIE
- ELEMENTELE CALITATIV SI CANTITATIV ALE CONSTIINTEI
- RELATIA DINTRE CANTITATE SI CALITATE
- SCARA EVOLUTIEI
- IERARHIA REALITATILOR: ABSOLUTUL
- POTENTIALUL CREATOR DIVIN
- VIBRATIA IN FILOZOFIA ORIENTALA

III. REZONANTA
- REZONANTA IN FIZICA
- INTERFERENTA
- CONSONANTA SI DISONANTA
- FENOMENUL DE BATAI
- OSCILATORI SI SISTEME DE REZONANTA
- VIZIUNEA CUANTICA
- MATERIA VIE ARE PROPRIETATEA DE A ELEVA FRECVENTA DE VIBRATIE A
MATERIEI INERTE
- REPETITIVITATEA DATELOR BIOLOGICE
- MEDIUL TRANSMISIEI REZONANTEI IN CAZUL TELEPATIEI
- STARILE DE MEDITATIE
- GAMA DE FRECVENTA CARE PREZINTA AFINITATI: SUNET, LUMINA, TATTVA
E

IV. CONSECINTE ALE REZONANTEI
- NUMARUL DE AUR
- EFECTUL PLACEBO
- FENOMENE ASTROFIZICE
- RADIESTEZIE, UNDE DE FORMA
- PSIHOMETRIE
- ARMONIE
- MORFOGENEZA
- MATERIA VIE - NEGUENTROPIE
- SINCRONICITATEA

V. SINERGIA

VI. CONCLUZII ALE LEGII REZONANTEI (ODOBLEJA)

LEGEA REZONANTEI

PLANUL LUCRARII.

I. ELEMENTE PRELIMINARE.
- UNITATEA IN DUALITATE.

II. MISCARILE UNIVERSULUI.
- O UNDA: CEVA CARE SE MISCA
- NIVELELE VIBRATORII ALE UNIVERSULUI
- VIBRATIILE IN MATERIA VIE
- ELEMENTELE CALITATIV SI CANTITATIV ALE CONSTIINTEI
- RELATIA DINTRE CANTITATE SI CALITATE
- SCARA EVOLUTIEI
- IERARHIA REALITATILOR: ABSOLUTUL
- POTENTIALUL CREATOR DIVIN
- VIBRATIA IN FILOZOFIA ORIENTALA

III. REZONANTA
- REZONANTA IN FIZICA
- INTERFERENTA
- CONSONANTA SI DISONANTA
- FENOMENUL DE BATAI
- OSCILATOR SI SISTEME DE REZONANTA
- LEGEA REZONANTEI COSMICE
- VARIATII ALE ELEMENTELOR COMPONENTE ALE LEGII REZONANTEI COSMICE
A) ENERGII VIBRATORII ALE LOCULUI - COMPONENTA SPATIALA
B) ENERGII VIBRATORII ALE COSMOSULUI - COMPONENTA TEMPORALA
C) RECEPTAREA ENERGIILOR - STAREA INTERIOARA

PUNCTUL DE VEDERE EZOTERIC ASUPRA REZONANTEI.
- EXEMPLE CONCRETE DE REZONANTA
- FENOMENE DE REZONANTA IN GRUP
- ACORDAREA CIRCUITELOR
- FENOMENELE VIBRATORII SI MECANISMELE GANDIRII NOASTRE
- DIFERITELE CLASE DE GANDITORI
- CONCLUZII REFERITOARE LA AMELIORAREA MECANISMELOR GANDIRII

Legea tainica a rezonantei

“Descoperirile extraordinare ale diferitelor aspecte ale manifestarii
nu ne arata o mai mare inteligenta a Oamenilor, ci ne reveleaza (demostreaza)
Œntotdeauna Œn primul rƒnd maretia Creatiei Divine”.

“Totul se intercaleaza (Œnlantuie) fara a se confunda
Totul se distinge fara a se separa”.

“Stiinta descopera mereu orizonturi noi, dar cu cƒt
descopera mai multe lucruri, cu atƒt, mai mult Œsi da seama ca Lumea
a fost creata de Dumnezeu, organizata prin Legi Divine, ca totul Œsi
are utilitatea si armonia sa si se Œndreapta catre ordine universala”.
HENRY CHRETIEN

“Trebuie sa distingem lucrurile pentru a nu le confunda”
M. D’HULST

“Trebuie apoi sa unificam efectele lucrurilor pentru a le cunoaste
legile”
HENRY CHRETIEN

“Precum ecouri prelungi din departare le confund
Intr-o ascunsa si profunda unitate
Mareata ca noaptea plina de claritate
Parfumurile, culorile si suntele Œsi raspund”.
BAUDELAIRE

“Un cadru de ansamblu trebuie sa fie descompus Œn detalii si subdetalii
dupa aceeasi lege de armonie adoptata pentru cadrul general.”

“Energia este Realul
Universul este Energie
Energia este Constiinta”.
SIR WOODROFE - SHAKTA - VEDANTA

“Constiinta este Adevarul”
SRI RAMANA MAHARISHI

“Deasupra a tot, exista fenomene energetice uluitoare si neŒntelese
Œnca: viata si gƒndirea”
CHARLES NOEL MARTIN

“Oricarei stari de constiinta ar trebui sa-i corespunda ritmuri electroencefalog
rafice care Œi sunt proprii”
ELMER GREEN

“Ignorantul priveste,
Inteleptul vede,
Cel realizat percepe ritmul ritmurilor”.

I. ELEMENTE PRELIMINARE. UNITATEA IN DUALITATE.

Dupa ce am vorbit despre Legea Dualitatii care face posibila Œntreaga
manifestare, pentru a Œntelege de ce aceasta lege nu intra totusi Œn
contradictie cu Legea Unitatii care afirma integralitatea creatiei,
vom urmari sa vedem cum se poate face legatura Œntre cele doua legi.
Legea rezonantei, despre care vom vorbi Œn continuare, are un caracter
relational, exprimƒnd felul Œn care doua elemente aparent distincte
ajung totusi sa comunice integrate fiind Œntr-un tot unitar. Legaturile
care unesc toate
elementele Universului (toate procesele mentale, fizice si psihice,
toate lucrurile create), au la baza fenomenul de rezonanta. Rezonanta
este un fenomen de initiere si de amplificare a unei relatii Œntre
doua aspecte ale manifestarii caracterizate de aceeasi frecventa de
vibratie.
Deci, datorita asemanarii dintre ele, fenomenele, ideile, sentimentele,
obiectele, energiile, etc., consoneaza, vibreaza la unison, se evoca
reciproc si selectiv prin actiune la distanta, ca si Œn cazul acordarii
reciproce a doua posturi de emisie -receptie.
In fizica clasica, fenomenul rezonantei este cunoscut Œn mecanica,
acustica, electromagnetism, dar Œn realitate el caracterizeaza Œntreaga
manifestare. Ceea ce face ca acest fenomen sa poata fi Œnteles prin
extensie si pentru lumile suprasensibile, este Œnsusi substratul energetic
si vibrator al creatiei.
Deci un prim pas Œn Œntelegerea rezonantei Œl reprezinta acceptarea
adevarului fundamental ca toate fenomenele fizice, psihice, mentale
si spirituale decurg dintr-o realitate unica.

II. MISCARILE UNIVERSULUI.

La fel ca si traditia ezoterica orientala, fizica moderna nu concepe
materia ca fiind pasiva, inerta, ci Œntr-o continua miscare de vibratie,
ritmurile ei fiind determinate de structurile moleculare, atomice si
nucleare. Deci ambele viziuni converg spre ideea ca Universul trebuie
conceput dinamic, deoarece se afla Œn miscare si oscilatie; ca natura
nu este Œntr-un echilibru static, ci dinamic. Iata ce se spune Œntr
un text taoist:
“Linistea Œn liniste nu este adevarata Liniste. Numai atunci cƒnd
este calm Œn miscare se naste ritmul spiritual care patrunde Cerul
si Pamƒntul”. Deci noi stim intuitiv ca totul este vibratie. Teoria
relativitatii ilustrata de urmatorul text, al celebrului savant romƒn
BASARAB NICOLESCU a ajuns Œn sfƒrsit sa convinga umanitatea de importanta
energiilor vibratorii.
“Totul este vibratie… Totul este miscare… Vidul fluctueaza Œntr
un mod aleator Œntre Existenta si Non-existenta … Cuantele create
prin fluctuatiile vidului sunt Œn general “virtuale” - ele nu se materializeaza
Œn particule reale observabile. Acestea au nevoie de o anumita masa,
de o anumita energie pentru a se materializa”.
In Œntreaga manifestare exista foarte multe lucruri si fenomene, avƒnd
dimensiuni variind de la marimea unui atom, pƒna la cele mai mari galaxii.
Elementul lor comun este ca toate sunt Œn miscare. De ce totul este
Œn miscare este o Œntrebare la care stinta actuala nu a putut raspunde
cu exactitate. Acest gen de cunoastere ramƒne Œn continuare pe seama
metafizicii. Totusi, stiinta a facut mari progrese Œn a explica cum
se misca lucrurile.
Fizica moderna afirma ca exista patru forte presupunƒnd si existenta
unei a cincea care le unifica. Despre analogia lor cu cele cinci TATTVA
e am vorbit deja Œn cursul de SVARA YOGA. Aceste forte care actioneaza
Œn Univers sunt fortele “tari” si
fortele “slabe”, care tin atomii Œmpreuna, “gravitatia”, care descrie
miscarea corpurilor mai mari, ale lumii materiale, si fortele “electromagnetice”
, cum ar fi, de exemplu, lumina. Toate aceste patru forte au de asemenea
si ele un lucru Œn comun. Ele toate au ceea ce se numeste “caracteristice
ondulatorii”, cu alte cuvinte ele toate se misca Œn “unde”. Deci undele
reprezinta miscarea de baza a universului. Subiectul acesta al undelor
poate parea la prima vedere complicat. Dar principiile elementare sunt
de fapt foarte simple. Dar principiile elementare sunt de fapt foarte
simple. Odata ce aceste principii vor fi clare, vom putea merge mai
departe cu Œntelegerea pentru a sesiza caracteristicile fizice ce stau
la baza rezonantei si armoniei.

O unda: ceva care se misca

Teoria conform careia un flux de particule sau corpusculi se misca
prin spatiu devine inadecvata daca dorim sa explicam prin aceasta comportamentul
undelor luminoase, de exemplu.
Elementul fundamental pe care trebuie sa-l luam Œn considerare, cel
putin Œn cazul luminii, este ca lumina traverseaza totusi spatiul.
Cautƒnd un nou model ne vom Œntreba Œn primul rƒnd daca exista si altceva
Œn afara de o particula (sau un flux de particule) care se poate misca
dintr-un loc Œntr-altul. Raspunsul este: DA, exista. Daca urmarim perturbatiile
care apar pe suprafata unui lac linistit, Œn care am aruncat o piatra,
recunoastem ceea ce se numeste o UNDA.
Daca ne vom uita cu atentie vom constata ca desi apa se ridica si
coboara Œntr-un loc, ea nu Œnainteaza Œmpreuna cu valul. Acest lucru
poate fi pus Œn evidenta cu claritate daca privim o bucatica de lemn
care pluteste pe valuri, sau o mica pata de ulei. Lemnul si pata de
ulei se deplaseaza Œn sus si Œn jos, Œn timp ce valurile trec, iar
lemnul si pata de ulei nu se deplaseaza Œmpreuna cu valurile. Cu alte
cuvinte, un val poate calatori pe distante lungi, dar pentru picaturile
de apa, odata ce valul a trecut, fiecare picatura ramƒne pe locul pe
care se aflase si Œnainte. Exemple asemanatoare putem gasi si Œn multe
alte situatii. In cazul unui steag tricolor care se misca Œn bataia
vƒntului, desi partea de pƒnza avƒnd culoarea galbena se misca spre
stƒnga sau spre dreapta, ea ramƒne totusi la aceeasi distanta de batul
drapelului.
Deci, putem spune ca exista o perturbare care traverseaza un mediu,
dar mediul nu se deplaseaza si el Œn sensul acelei perturbari.
Perturbarile care calatoresc printr-un mediu sunt ceea ce se Œntelege
printr-o unda. Deci o unda este Œntr-adevar ceva care se poate deplasa
de la un loc la altul, fara a fi o particula sau un flux de particule
de materie.

Figura:

Explicatia figurii:
Unde sonore produse de diapazon. Punctele simbolizeaza molecule de
aer, comprimate la intervale regulate de vibratia diapazonului. Regiunile
alternative de comprimare si rarefiere se Œndeparteaza de diapazon,
asa cum indica sagetile lungi. Sagetile scurte indica miscarea vibratorie
(mult exagerata) a bratelor diapazonului si a fiecarei molecule de
aer.

Miscarea valurilor marii
Fig.2

Nivelele vibratorii ale universului

Aceasta miscare vibratorie sau unda poate fi Œntƒlnita pretutindeni
- de la fenomenele cele mai obisnuite, cum ar fi zgomotul unui obiect
care cade pe pamƒnt, pƒna la vibratiile radioelectrice, a caror frecvente
sunt cuprinse Œntre 500 si 15.000 de milioane de cicluri/secunda, si
chiar mai mult, pƒna la radiatiile cosmice a caror frecvente, asa cum
au fost ele puse Œn evidenta de fizica actuala depasesc 1×1022 cicluri/secunda.

Radiatiile lumii psihice si mentale cu frecvente chiar si
mai mari, desi natura acestor procese vibratorii ramƒne identica.
In planurile astral si mental frecventa vibratiilor creste sau scade
Œn functie de calitatea sau rafinamentul sentimentelor si gƒndurilor
noastre.
Conform opiniei profesorului ARNAUD, toate vibratiile electromagnetice
ale lumii fizice sunt cuprinse Œntre 0 si 1×1022 cicluri/secunda,
reprezentƒnd octava inferioara a Cosmosului, Œn timp ce lumile psihica
si mentala, ale caror legi le vom studia Œn mod special acum, reprezinta,
la nivel global, octava superioara.
Dupa datele acestui savant, ele se situeaza Œntre 12×1039 si 96×1039!
Dincolo de aceasta limita se presupune totusi Œnsa ca scara radiatiilor
continua catre infinit.

Vibratiile Œn materia vie

Cum se comporta aceste vibratii Œn materia vie?
Avem noi oare receptori specifici pentru fiecare tip de vibratie (sau
gama de frecventa). Cum evolueaza aceste vibratii Œn mediul nostru
Œnconjurator? Aceste Œntrebari si multe altele ilustreaza diferitele
fatete ale problemelor puse de natura Œnsasi a energiilor vibratorii
care anima universul vizibil si invizibil Œn care ne manifestam.
Energiile vibratorii sunt clasificate conform unei scari de nivele
vibratorii. Aceste nivele vibratorii sunt direct corelate cu frecventele
de vibratie. Este vorba deci despre o proprietate calitativa a energiei
vibratorii. Intensitatea sau amplitudinea vibratorie este din contra
o proprietate cantiativa care depinde de energia care Œnsoteste vibratia.
Frecventele de vibratie sunt dependente de proprietatile inerente
ale emitatorului sau receptorului considerat. Astfel, frecventele de
vibratie receptionate de ureche se Œntind pe o gama cuprinsa Œntre
16 si 20.000 cicli /secunda; pentru ochi pe o alta gama cuprinsa Œntre
1014 si 1015 cicli/secunda. Spectrul vizibil ocupa aproape o octava
din spectrul electromagnetic si, la fel ca toate fenomenele electromagnetice,
cum ar fi electricitatea, radioul si televiziunea nu au nevoie de un
mediu material pentru a fi transmise. Vibratiile se misca cu viteza
luminii. Pe masura ce frecventa vibratiei creste Œn banda de la 430
la 760 trilioane de cicli pe secunda, noi observam o schimbare de culoare
de la rosu la violet.
Pentru materia vie, toate aceste frecvente nu sunt Œntƒmplatoare;
fiecare dintre organele noastre de simt va fi caracterizat de o gama
de frecvente susceptibila de a fi luata Œn considerare si interpretata.
Pe lƒnga cele cinci organe de simt exista si alte simturi care nu
sunt Œnca pe deplin dezvoltate si active si care sunt denumite generic
MANAS Œn traditia Orientala.
De exemplu, capacitatea de a face masuratori radiestezice, clarviziunea,
premonitia sunt Œn legatura cu aceste simturi interioare aflate Œn
stare latenta.

Elementele cantitativ si calitativ ale constiintei

Pentru ca am vorbit despre relatia dintre aceste unde si constiinta
fiintei umane, vom urmari sa definim, Œntr-o acceptie cƒt mai larga
dar Œn contextul ondulatoriu, termenulde CONSTIINTA.
CONSTIINTA reprezinta aptitudinea unui sistem de a raspunde la stimuli.
Acest sistem poate fi complex sau simplu. Daca vom stimula un atom
aplicƒnd asupra lui o raza ultravioleta sau o alta radiatie electromagnetica,
unul sau mai multi electroni vor fi excitati si vor sari pe o orbita
superioara, mai Œndepartata de nucleu. Cƒnd Œncetam stimularea, electronii
pot recoborΠpe traiectoria initiala. Ei vor emite atunci fotoni de
o anumita energie, pe o frecventa anume specifica procesului. Aplicƒnd
stimuli variati, putem provoca raspunsuri diferite ale sistemului.
Experiente similare putem realiza si pentru un virus care activat
va avea un anumit numar de reactii. O bacterie va reactiona la rƒndul
ei chiar mai nuantat decƒt virusul. Astfel, cu cƒt un organism este
mai complex si superior, cu atƒt mai variate si mai numeroase vor fi
raspunsurile sale la o excitatie exterioara.
In cazul fiintei umane numarul raspunsurior posibile poate creste
foarte mult. Vom defini acest numar ca fiind un aspect CANTITATIV al
constiintei. La prima vedere o asemenea viziune ne poate crea o anumita
reticenta, caci noi asociem Œn general constiinta vietii. Cu toate
acestea o asemenea viziune corespunde doar limitarii umane. Noi am
restrƒns semnificatia expresiei “fiinta vie” doar la ceea ce se poate
reproduce. Acest mod de a judeca este Œnsa complet arbitrar, caci nu
facem decƒt sa proiectam propriul nostru comportament la alte sisteme,
spunƒnd de exemplu ca atomii sau alte structuri nu au viata. Apoi cƒnd
aceste sisteme ating un anumit stadiu de organizare “viata” apare pentru
ca acolo pur si simplu putem recunoaste modul nostru specific de a
exista.
Intelepciunea orientala, definind conceptul de SPANDA, vibratie sau
strafulgerare a Constiintei Divine ca fundament al Œntregii manifestari,
intuise acest adevar pe care si stiinta contemporana Œncepe sa-l Œntrezareasca.
Iar aceasta este o premisa fundamentala: constiinta (Divina) rezida
pretutindeni, chiar si Œn cea mai neŒnsemnata particula de materie.
Cu alte cuvinte, Œntreaga materie contine constiinta (sau viata) la
un nivel mai Œnalt sau mai scazut. Acesta corespunde Œn conceptia orientala
cu valurile mai groase sau mai subtiri ale lui MAYA (iluzia cossmica).
Acest nivel al prezentei constiintei neumbrite de valuri reprezinta
acel aspect CALITATIV al constiintei, iar aceasta proprietate poate
fi exprimata cu ajutorul frecventei de vibratie. Vedem astfel, printr
un demers stiintific logic, cƒt de fireasca si de naturala este viziunea
Œnteleptilor orientului care au structurat fiinta umana si Œntregul
univers Œn game de frecventa (corespnzatoare centrilor de forta), game
ce exprima tocmai acest nivel de trezire a constiintei. In plus, corelƒnd
aceste notiuni cu sistemul celor 24 de TATTVA-e Œntƒlnit Œn filosofia
SAMKHYA, Œntelegem de asemenea, o alta structura a manifestarii Œn
24 de nivele distincte corespunzatoare unor game distincte de frecventa
Œn care stim precis de exemplu ca pentru
organele de simt (JNANENDRIYA-uri) sistemul auditiv are un anumit interval
de sensibilitate, sistemul vizual un altul, sistemul gustativ altul,
etc. Deci, “calitatea constiintei” defineste gradul de rafinament si
gama unui asemenea raspuns, si poate fi privita ca un nivel de inteligenta
al acelui raspuns.

Figura 3. Aspect cantitativ al constiintei.

Legenda la figura 3.
Aspectul cantitativ al constiintei - proportionala cu numarul de raspunsuri
pe care un sistem este capabil sa Œl dea la un stimul exterior lui.
Aspectul calitativ al constiintei: gradul de rafinament sau inteligenta
a unui raspuns si gama sa exprimata Œn termeni de frecventa. Fiecare
gama de frecventa corespunde unei anumite plaje a realitatii.
Realitati relative: toate gamele (plajele) de realitate situate dedesubtul
ABSOLUTULUI.
ABSOLUTUL: suma totala a constiintei din univers … si Œnca ceva
pe deasupra.
Curbele de schimb energetic: aceste curbe arata intensitatea si extensia
schimburilor energetice Œntre o entitate si mediul sau. Astfel, maximul
schimbului energetic dintre fiinta umana si mediul sau Œnconjurator
se poduce la vƒrful acestei curbe, acesta este punctul nostru de rezonanta
cu mediul.

In aceasta diagrama putem vedea realatia dintre cele doua aspecte
ale constiintei. Pe axa orizontala am plasat valorile cantitative,
iar pe cea verticala cele calitative. Am utilizat atomul ca unitate
de baza a constiintei si am figurat pe o scara crescatoare numere pentru
diferite categorii de fiinte.
Am considerat raspunsul Œn frecventa al unui atom ca fiind f1, urmatorul
f2 este cel al virusului, f3 cel al plantei, f4 cel al animalului si
Œn final f5 cel al omului. Fiintele umane ceva mai dezvoltate sunt
plasate la f6. Plaja Œntre f5 si f6 reprezinta raspunsurile cele mai
frecvente pe care sistemul nostru nervos le da la toti stimulii care
Œi vin prin canalele simturilor. Evident,aceasta gama nu este foarte
restrƒnsa si nu este disjuncta cu cea a animalului, de exemplu. Curba
de schimb energetic prezinta totusi maximul Œntre frecventele f5 si
f6 deoarece acolo se realizeaza Œn primul rƒnd activitatea specific
umana.
Daca curba de schimb energetic a unei fiinte nu se Œntinde pe un anumit
interval de frecvente, acea “realitate” nu exista pentru ea. Accesurile
Œn planurile subtile pentru un om obisnuit sunt mai dificile deoarece
curba sa de schimb energetic se sfƒrseste destul de brusc odata cu
f6 sau cu f7 - frecvente corespunzatoare planului eteric, respectiv
astral. In timpul somnului cu vise, curba de schimb energetic prezinta
un maxim Œntre f7 si f8 corespunzator planului astral, iar Œn timpul
somnului profund curba de schimb energetic se caleaza pe intervalul
f9 si f10 corespunzator planului cauzal.
In concluzie putem spune ca exista Œn Natura un spectru de realitati
relative fiecarei categorii de fiinte, acestea manifestƒnd un anumit
nivel de constiinta. In acest fel putem intui, prin extrapolare, pornind
de la fiinta umana, faptul ca chiar si un mineral Œsi are constiinta,
“inteligenta” si implicit realitatea sa relativa.

Relatia dintre cantitate si calitate

Sa privim acum diagramaŒn ansamblul ei. Vedem ca relatia dintre atributul
cantitativ si calitativ al constiintei este data de o curba ce devine
aproape paralela cu orizontala superioara pe care am numit-o Absolutul.
Observam ca la fiecare salt de la o realitate la una superioara, de
exemplu, de la f2 la f3, cresterea aspectului cantitativ al constiintei
se produce lent Œn partea de jos a diagramei si se amplifica tot mai
mult la frecventele superioare. Totodata, gama de frecvente cuprinsa
Œn curba de schimb energetic se largeste, caci o fiinta elevata va
putea comunica Œntelegƒnd si animalele, si plantele, si chiar si atomii.
Acesta este de fapt si mesajul lasat de SRI AUROBINDO prin calea sa
spirituala numita YOGA INTEGRALA, Œn care se urmarea prin elevarea
frecventei de vibratie cuprinderea Œn aceasta curba a schimburilor
energetice Œntreaga manifestare, pe toate gamele sale de frecvente
si nu o izolare prin plasarea exclusiv la nivelele superioare de unde
nu ar mai putea exista schimbul energetic, deci comunicarea, cu fiintele
aflate pe nivele inferioare de vibratie.
Considerƒnd sageata evolutiei Œn dreapta graficului, observam ca ea
se ridica spre Absolut. Aceasta implica faptul ca Œntreaga materie
din univers pornind de la atom Œsi va eleva treptat constiinta din
nivel Œn nivel pƒna
e Absolut. Aceasta implica faptul ca Œntreaga materie
din univers pornind de la atom Œsi va eleva treptat constiinta din
nivel Œn nivel pƒna
derea Œn aceasta curba a schimburilor
energetice Œntreaga manifestare, pe toate gamele sale de frecvente
si nu o izolare prin plasarea exclusiv la nivelele superioare de unde
nu ar mai putea exista schimbul energetic, deci comunicarea, cu fiintele
aflate pe nivele inferioare de vibratie.
Considerƒnd sageata eari cu natura.
ari cu natura.
treptat constiinta din
nivel Œn nivel pƒna
e Absolut. Aceasta implica faptul ca Œntreaga materie
din univers pornind de la atom Œsi va eleva treptat constiinta din
nivel Œn nivel pƒna
derea Œn aceasta curba a schimburilor
energetice Œntreaga manifestare, pe toate gamele sale de frecvente
si nu o izolare prin plasarea exclusiv la nivelele superioare dari cu natura.
lut. Aceasta implica faptul ca Œntreaga materie
din univers pornind de la atom Œsi va eleva treptat constiinta din
nivel Œn nivel pƒna
derea Œn aceasta curba a schimburilor
energetice Œntreaga manifestare, pe toate gamele sale de frecvente
si nu o izolare prin plasarea exclusiv la nivelari cu natura.
lusiv la nivelari cu natura.
in
nivel Œn nivel pƒna
derea Œn aceasta curba a schimburilor
energetice Œntreaga manifestare, pe toate gamele sale de frecvente
si nu o izolare prin plasarea exclusiv la nivelari cu natura.

derea Œn aceasta curba a schimburilor
energetice Œntreaga manifestare, pe toate gamele sale de frecvente
si nu o izolare pari cu natura.
gamele sale de frecvente
si nu o izolare pari cu natura.

Comentariu la figura 4.
C3 reprezinta curba de transfer energetic a unei fiinte elevate, dar
care nu a urmarit sa-si extinda perceptiile si Œn alte game de frecventa
ale universului.
c4 reprezinta curba de transfer energetic a unei fiinte elevate care
comunica astfel cu Œntreaga manifestare.
Amplitudinea acestor curbe semnifica controlul pe care o fiinta ajunge
sa-l aiba asupra Naturii. Se observa ca pentru fiinta inferioara ce
are curba de transfer c1, controlul este
mic. Pentru fiintele ce au curbele c3 si c4 se observa un control la
fel de mare.

Scara evolutiei

Astfel putem Œntelege de ce entitatile din planurile subtile eteric
astral, mental, cauzal pot sa ne influenteze, chiar daca nu suntem
constienti de aceasta, mult mai mult decƒt noi le-am putea influenta
pe ele. In plus este clar ca starea de somn constient si apoi capacitatea
de proiectie astrala controlata reprezinta un pas ferm spre elevarea
fiintei prin largirea spectrului curbei de schimb energetic. Fiintele
din planurile superioare pot interactiona cu mediul lor si cu natura
Œn general mult mai mult decƒt pot oamenii obisnuiti. La nivel mental
si cauzal schimburile energetice, cuprinderea, amploarea trairilor
si capacitatea de control cresc exponential.
Rezumƒnd ceea ce am spus pƒna acum, admitem existenta unui spectru
continuu de realitati relative, provenind din proprietatea fundamentala
a constiintei de a se manifesta pretutindeni, chiar si Œn adƒncul materiei.
Evident, o piatra are mai putina constiinta decƒt o planta sau un animal.
Deci pentru mineral va rezulta un control mai redus asupra mediului
sau ambiant, iar raspunsurile sale vor fi mai rare si mai palide, cu
mai putina libertate a vointei (daca putem vorbi despre o asemenea
capacitate la piatra).
Dar nu trebuie sa uitam ca si oamenii beneficiaza doar de o putere
limitata. Cu cƒt ne ridicam mai sus pe scara evolutiva a frecventelor
cu atƒt gradul de libertate a vointei creste si cu atƒt capacitatea
noastra de a controla si a ne crea propriul nostru mediu se dezvolta.
In plus, trebuie sa mentionam ca curba schimburilor energetice nu
ajunge niciodata la zero absolut caci la toate gradele si Œntre toate
nivelele se manifesta totusi interactiuni.

Ierarhia realitatilor - Absolutul

Pentru a putea favoriza o Œntelegere intuitiva a naturii Absolutului
si a aspectelor relative ale realului, vom face o analogie, care nu
trebuie luata ad literam caci Absolutul este mai mult decƒt un simplu
substrat al manifestarii.
Sa ne imaginam un ocean nesfƒrsit si adƒnc. Suprafata apei este atƒt
de linistita si calma Œncƒt ea devine invizibila. Acesta este elementul
referential, baza tuturor comparatiilor. Sa ne imaginam acum ca pe
suprafata oceanului apar valuri ce creaza ondulatii. Aceasta ondulare
a apei face pe neasteptate ca respectivul plan sa devina vizibil.
Prin analogie, atunci cƒnd o agitatie sau o vibratie se produce Œn
Absolut, el devine aparent sau spunem ca se manifesta. Atunci noi Œl
numim realitate fizica sau relativa. Conceptul important care nu trebuie
uitat este ca oceanul figureaza elementul unificator care patrunde
si armonizeaza toate realitatile relative. De aceea Œl putem numi Existenta
Absoluta sau Constiinta Pura.
Noi avem capacitatea de a produce valuri la suprafata, dar
straturile mai profunde nu vor fi niciodata perturbate. La acel nivel
exista o eterna stare de repaus. Putem stabili o analogie Œn care valurile
Œnalte si mari corespund nivelelor inferioare ale scarii realitatilor,
aflate Œn legatura cu etapele Œn care constiinta sub aspectul ei cantitativ
si calitativ este redusa. Unduirile foarte fine si repezi ale apei
corespund la rƒndul lor nivelelor Œnalte ale manifestarii.
Coborƒnd la nivelul cel mai de jos al materiei - catre o cuanta de
electricitate, catre un simplu electron, daca vom Œntreba un fizician
din ce este electronul constituit, acesta ne va raspunde ca este un
tren de unde ce vibreaza la o anumita frecventa care Œi determina energia.
Apoi daca Œl vom Œntreba ce anume vibreaza Œn acel electron sau cuanta
raspunsul sau va fi: “nimeni nu stie”. Dar daca vom utiliza analogia
cu oceanul Absolutului, vom putea vizualiza aceasta particula ca fiind
un tren de unde la suprafata apei. Ea vibreaza Œn raport cu straturile
profunde ale oceanului infinit al constiintei pure. Astfel vom deveni
capabili sa raspundem la cea de-a doua Œntrebare Œn felul Œn care au
facut-o si Œnteleptii orientului. “Este o unitate de constiinta pura
care vibreaza acolo”.
Atunci cƒnd Œntelegem ca realitatea se compune din doua aspecte -
unul comparabil cu linia de referinta imuabila a fundului oceanului
si celalalt comparabil cu aspectul dinamic si vibrator de aceeasi natura,
realizam ca spiritul si materia, aceste doua ipostaze la care ne-am
referit de fapt prin acest exemplu emana ambele din aceeasi esenta
fundamentala. Ceea ce le distinge este faptul ca putem asimila materia
solida cu valurile mai mari si mai lente, ceea ce implica o mai redusa
expresie a constiintei absolute, Œn timp ce mintea si la limita superioara
spiritul au o agitatie de suprafata mult mai fina si mai rapida, ceea
ce exprima o manifestare mai intensa si mai libera a constiintei. Am
putea compara substanta solida cu gheata, iar spiritul sau constiinta
cu fluidul sau cu vaporii, toate fiind forme diferite ale aceluiasi
principiu de baza. De fapt noi spunem ca orice lucru sau fenomen, idee,
etc., se manifesta doar pentru faptul ca variaza, iar aceasta variatie
se poate masura Œn raport cu singurul element de referinte - oceanul
de baza al Absolutului, care armonizeaza oscilatiile si este fundamentul
Existentei. Putem clasifica deci diferitele realitati - pe de o parte
undele de frecventa joasa mari si Œnalte care reprezinta relativul
(figura 5A) aflate Œn raport cu un gen putin elevat de constiinta.
Pe de alta parte, fig 5B unde componenta relativa apare foarte fina,
cu alte cuvinte de frecventa Œnalta reprezinta un real superior, mai
rafinat, o realitate spirituala. Putem raporta toate aceste cunostinte
Œn modul de a analiza orice fiinta umana. Fiecare om putem spune ca
are doi parametrii: relativul si Absolutul, corespunzƒnd tendintei
catre material, si respectiv catre spiritual. Anumiti oameni stim ca
sunt mai “relativi” decƒt ceilalti. Dar ne putem aminti, ca si Œnteleptii
yoghini, ca aceasta rata de relativitate conteaza foarte putin: suntem
constituiti cu totii din aceeasi “structura” a constiintei absolute.
Aceste adevaruri le anunta si tantrismul care prin Œnsasi etimologia
cuvƒntului Œsi defineste viziunea: tantra = urzeala sau structura fundamentala,
de constiinta absoluta,
Divina, a Realitatii. Tot astfel, yoghinii vazƒnd Œn fiecare fiinta
Sinele Divin se raporteaza la acea manifestare sau fateta absoluta
a fiecaruia, cu alte cuvinte fundul de ocean.

figura 5A figura 5B

Potentialul creator divin

Mergƒnd si mai Œn profunzime cu aceasta analogie a constiintei cu
oceanul, avem posibilitatea de a defini Absolutul ca fiind o vibratie
infinit delicata, Œn care deci marimea oscilatiilor este atƒt de redusa,
iar frecventa atƒt de mare Œncƒt ele sunt invizibile. In aceste conditii
vom avea o suprafata care se arata a fi calma si fara ondulatii, dar
care contine o energie fantastica. Ea este plina de un potential creator.
Aceasta ar putea fi o Œncercare intuitiva de a defini Absolutul (Œn
masura Œn care acest lucru ar putea fi posibil prin gƒndire si limbaj).
Aceasta energie extrem de rafinata are, Œn afara de calitatile despre
care am vorbit si o Œntelepciune care confera o aptitudine auto-organizatoare
fiecarei entitati din creatie. Astfel, cu cƒt mai redusa va fi amplitudinea
acestor valuri, cu atƒt mai mare va fi dinamismul continut Œn suprafata.
Atunci cƒnd oscilatiile devin atƒt de mici Œncƒt crestele si vaile
valurilor se apropie unele de altele pƒna la identificare, este atinsa
o stare statica Œn care miscarea ramƒne doar potentiala. Atunci, energia
sistemului tinde catre infinit. Astfel, Absolutul este o stare Œn care
conceptele contradictorii (creasta si baza valului) se reconciliaza
si fuzioneaza. In felul acesta, miscarea si repaosul se armonizeaza
Œntr-o unitate. Realitatea vibratorie a oamenilor se Œntinde deci,
de la nivelele subnucleare, atomice si moleculare, pƒna la nivelele
macrocosmice. In concluzie, vorbind despre oscilatii si unde ca realitate
fundamentala a universului, am putut descrie progresul materiei Œn
termeni de evolutie a constiintei. Tendinta ascendenta a acestei dezvoltari
ne duce catre sisteme din ce Œn
ce mai compexe, ce implica nivele de raspuns din ce Œn ce mai rafinate.
Chiar si Œn materia cea mai grosiera se manifesta constiinta. Curbele
de schimb energetic dau masura capacitatilor noastre de a interactiona
cu mediul nostru exterior, definind propria noastra realitate. Cu cƒt
raspunsul nostru Œn frecventa creste, cu atƒt mai mare este numarul
realitatilor relative la care noi avem acces. “Absolutul” Œncoroneaza
ierarhia realitatilor, el fiind totodata originea acestora. In forma
sa manifestata, el este un dinamism potential, o data iesit din potentialitate
devine baza Œntregului Univers, de la realitatile cele mai subtile,
pƒna la obiectele individualizate si materia fizica, tangibila.

Vibratia Œn filozofia orientala

Ideea unei vibratii supreme, fundamentale, ca baza a universului,
se Œntƒlneste Œn multe din traditiile lumii. In Evanghelia dupa Ioan,
se spune: “La Œnceput a fost cuvƒntul”, referindu-se evident la o asemenea
vibratie divina, numita Œn terminologia crestina Logos creator.
Totusi, mult mai clara poate fi gasita doctrina vibratiei Œn traditia
orientala, si mai ales Œn Shivaismul din Kashmir Œn sistemul filosofic
numit SPANDA. Cuvƒntul SPANDA Œnseamna el Œnsusi miscare (strafulgerare),
iar aceasta scoala afirma exact faptul ca nimic nu poate exista fara
miscare. Viata - Œn acceptia sa largita pe care o dadusem si pƒna acum
- nu poate exista fara o miscare. Raportƒnd aceasta miscare la o realitate
Absoluta, marele filozof si Œntelept Abhinavagupta numeste SPANDA ca
fiind “o pulsatie, o ridicare a fericirii spirituale Œn natura esentiala
a Divinului, care include si toate etapele succesive care urmeaza dupa
aceea”.
Totusi, cum am putea vorbi despre miscarea Absolutului, caci miscarea
asa cum o Œntelegem noi nu poate avea loc decƒt Œntr-un cadru spatio
temporal, fiind o masura a modificarii pozitiei spatiale Œntr-un interval
de timp.
Supremul transcende toate notiunile de spatiu si de timp. De aceea
SPANDA exprima dinamismul constient si nu este nici o miscare fizica,
nici o activitate psihologica (ca durerea sau placerea) si nici o activitate
PRANA-ica (precum foamea sau setea), ci este vibratia care sta la baza
tuturor acestor miscari. Ea este pulsatia Extazului Constiintei Divine.
Ea este dinamismul spiritual si Libertatea absoluta. Aceasta miscare
a naturii esentiale a Divinului este un gen superior de miscare, caci
Œn Suprem chiar si nemiscarea apare tot ca o miscare, pentru ca desi
lumina constiintei nu se schimba absolut deloc, ramƒnƒnd Œn aceeasi
unitate Divina, ea pare totusi sa se schimbe Œn acest joc al manifestarii,
si astfel nemiscarea, care este fundul oceanului infinit din exemplul
anterior, ajunge sa se Œnfatiseze ca o varietate de manifestari - ea
fiind de fapt fundalul acestora. De aceea, SPANDA este dinamismul spiritual,
fara vreo miscare sau modificare Œn sine, reprezentƒnd totusi cauza
sine qua non a tuturor manifestarilor. Aceasta energie fundamentala
vibranta, SPANDA SHAKTI, se traduce Œn cazul fiintei umane
printr-o fericire unificatoare a constiintei de sine, care este de
aceeasi natura cu universul fie el pur sau impur, fiind simultan de
natura emanatiei si resorbtiei universului. Referindu-se la aceeasi
vibratie fundamentala, SHIVA SUTRA-ele afirma: “Sinele este cel care
danseaza”.
Viziunile cosmogonice orientale, exprimate Œn nenumarate legende si
mituri, Œl reprezinta pe SHIVA Œn aspectul sau de Dansator Cosmic
SHIVA NATARAJA, care Œn ritmul dansului sau creeaza si distruge Œntreg
Universul. Dansul Divinului este o admirabila metafora a existentei,
asa cum o Œnteleg si fizicienii moderni, asa cum am exprimat-o si noi
aici, ca fiind caracterizata de o continua miscare pe un spectru infinit
de frecvente.
In concluzie, puutem privi Œntreaga creatie ca fiind un ansamblu de
fenomene vibratorii avƒnd fiecare frecventa sau banda de frecventa
caracteristice. Traducƒnd aceasta imagine la nivel sonor, universul
Œntreg ne va apare ca o mareata si divina simfonie.
In aceasta lume a vibratiilor, Œntelegem clar ca fenomenul ce permite
realizarea legaturii Œntre doua procese vibratorii, care respecta anumite
reguli de compatibilitate este Rezonanta.

III. REZONANTA

Rezonanta Œn fizica

In acustica, spunem ca s-a produs rezonanta atunci cƒnd un corp elastic
intra Œn vibratie datorita unui semnal sonor ce exista Œn apropierea
respectivului corp. In electromagnetism, numim rezonanta suprapunerea
a doua frecvente ce au caracteristici identice (aceeasi lungime de
unda). Atunci cƒnd cele doua frecvente identice se suprapun, unda comuna
rezultanta este amplificata. Amplificarea poate atinge valori foarte
mari, numite puncte de rezonanta.
Rezonanta are deci ca efect amplificarea intensitatii sau amplitudinii
unui sunet sau a unei radiatii.
O unda este Œntotdeauna declansata de ceva aflat Œn miscare. Undele
luminoase, valurile, undele radio, undele gravitationale sau cele sonore
se nasc cu toate, deoarece undeva, ceva se misca. In mod aparent de
neŒnteles, se pare ca nimic nu se poate misca Œntr-un loc din univers,
fara sa nu cauzeze o miscare Œn alt loc, undeva Œn univers. De exemplu,
daca ne balansam capul la miscarile de Œncalzire, Œntreaga cladire
se misca… cel putin asa ni se pare. Multe miscari au efecte care
sunt prea mici pentru a putea fi sesizate, si exista Œntotdeauna un
timp necesar pentru ca o miscare sa fie transmisa dintr-un loc Œn altul.
Undele transmit miscarea; ele fac sa vibreze lucrurile aflate Œn calea
lor, inducƒndu-le o miscare care se aseamana cu miscarea obiectului
initiator al miscarii.
Ce se petrece Œnsa daca doua lucruri se misca producƒnd fiecare o
unda care “spune” fiecare Œn mod diferit mediului cum sa se miste?

Interferenta
Deci, daca cele doua unde Œmping un obiect Œn aceeasi directie, obiectul
se va deplasa Œn aceeasi directie si cu o viteza mai mare decƒt daca
ar fi fost deplasat doar de catre o unda.
Daca cele doua unde Œmping obiectul Œn directii opuse, el se va deplasa
mai putin decƒt ar fi facut-o sub influenta unei singure unde. Daca
cele doua unde sunt la fel de puternice si se manifesta Œn directii
opuse, lucrul nu se va misca deloc. In asemenea situatii, spunem ca
undele INTERFEREAZA Œntre ele. De fapt, undele nu se afecteaza una
pe cealalta. Ele continua fiecare sa se deplaseze Œn felul lor specific.
Corect este sa spunem ca felul Œn care o unda cauzeaza miscarea interfereaza
cu felul Œn care cealalta unda cauzeaza miscarea.
Undele interfereaza Œn mod continuu unele cu altele. Pe suprafata
unui lac, putem vedea valuri miscƒndu-se Œn directii diferite, trecƒnd
unele prin celelalte, facƒnd ca unele creste de valuri sa se adauge
altor creste de valuri, Œn timp ce unele creste sa se anihileze cu
baza altor valuri. In cazul valurior de pe un lac, nu exista nici o
coordonare, iar rezultatul acestei interferente se modifica rapid.
Dar daca misarile care produc aceste valuri sunt coordonate, rezultatul
interferentei va fi stabil si usor de sesizat. Chiar daca aceasta coordonare
a surselor de vibratie se schimba, dar lent, noi vom putea discerne
o structura de interferenta. De exemplu, stim ca atƒt botul cƒt si
spatele unui vapor perturba apa si produc valuri. Deoarece lungimea
vaporului nu se schimba, undele din fata interfereaza cu cele din spate,
generƒnd cunoscutele interferente pe care le vedem Œn spatele unui
vapor. Aceasta structura nu este stabila Œn spatiu, caci vaporul se
deplaseaza spre fata locului, dar este suficient de regulata ca sa
poata fi vazuta.

Consonanta si disonanta

Sa presupunem Œn continuare ca exista doua surse generatoare de vibratii
independente care radiaza Œn acelasi mediu. In aceasta situatie, vom
constata urmatoarele fenomene generale:
1) Doua vibratii de frecvente egale si aflate Œn faza se amplifica
mutual (acesta este fenomenul propriu-zis de rezonanta sau de consonanta).
2) Doua vibratii de frecvente egale si aflate Œn opozitie de faza
tind sa se anuleze (acesta este fenomenul de opozitie sau disonanta).
3) Doua vibratii de frecvente usor diferite produc fenomenul de batai.
4) Doua vibratii de frecvente foarte diferite nu au practic nici un
efect una asupra celeilalte.
Sa studiem mai cu atentie aceste situatii:
Daca doua miscari de frecvente si amplitudini egale se combina, fiind
Œn concordanta de faza, avem situatia prezentata Œn figura 6A.

Figura 6A. Concordanta de faza.

Comentariu la figura 6A.
Cƒnd crestele si vaile valurilor (baza) coincid, vedem ca sagetile
sunt Œndreptate Œn aceeasi directie si deci valorile lor numerice se
aduna.

Daca suprapunem undele masurƒdu-le amplitudinea, vedem ca crestele
si bazele valurilor corespund Œntre ele. Adunƒndu-se, ele dau nastere
unei unde c a carei amplitudine este egala cu suma celor doua (a si
b), frecventa ramƒnƒnd aceeasi. Aceasta interferenta este considerata
constructiva, deoarece face sa creasca amplitudinea. Ea este numita
REZONANTA, sau CONSONANTA.
Daca examinam Œn continuare figura 6B, vom observa ca la cele doua
unde, crestele uneia corespund bazelor (vailor) celeilalte si reciproc.

Figura 6B. Opozitie de faza.

Comentariu la figura.
Cƒnd crestele si vaile celor doua unde sunt Œn opozitie de faza, sagetile
indica sensuri inverse. In aceste conditii, valorile lor numerice se
anuleaza.

Daca vom compune cele doua unde, vom constata ca ele se anuleaza reciproc,
asa cum am indicat Œn c. De data aceasta interferenta capata un caracter
destructiv si este numita DISONANTA.

Fenomenul de batai

Acum, stiind cum arata o interferenta, ne va fi relativ usor sa Œntelegem
fenomenul de batai. In figura 7, vedem o unda a a carei frecventa sa
presupunem ca este de 50 cicluri/secunda (hertzi), si o alta b a carei
frecventa presupunem ca este de 60 cicluri/secunda. Daca le adunam,
asa cum am fi facut mai devreme, vom descoperi un fenomen interesant.
Unda c este unda care rezulta Œn urmaa compunerii undelor a si b.

Figura 7.

50 Hz Frecventa care poate fi auzita

+

60 Hz Frecventa care poate fi auzita

þ

10 Hz Infrasunete

Comentariu la figura.
Bataile rezulta Œn urma unei interferente periodice, uneori constructiva,
(consonanta), alteori destructiva (disonanta) a doua unde de frecvente
apropiate.

Cu linie punctata vedem asa-numita “acoperitoare” a undei c. Motivul
pentru care unda rezultanta c are aceasta forma poate fi Œnteles cu
usurinta daca analizam figura 7. Pornind de la stƒnga vom constata
ca la Œnceput amplitudinea undei c este nula, deoarece unei vai a undei
a Œi corespunde o creasta a undei b. Apoi amplitudinea lui c devine
maxima atunci cƒnd ajunge sa se compuna o creasta a undei a cu o creasta
a undei b. In acest caz rezulta o interferenta constructiva de genul
consonantei. Folosind un termen tehnic, spunem ca acolo cele doua fenomene
periodice sunt Œn fasa.
Daca mergem mai departe catre dreapta, observam ca undele a si b au
tendinta sa se DEFAZEZE gradat, pƒna cƒnd ajung din nou Œn situatia
de a se opune total. Aceasta Œnseamna ca acolo va interveni o interferenta
distructiva care Œsi atinge maximul la fiecare al cincilea ciclu al
undei a.
Astfel, unda rezultanta c reprezinta o modulare Œn amplitudine a celor
doua sunete de baza, a si b, care au o amplitudine fixa. Prin MODULARE
Œntelegem acel fenomen de modificare a amplitudinii undei rezultante,
ce formeaza asa-numita “acoperitoare”. In cazul nostru, ea reprezinta
o amplificare sau o diminuare a amplitudinii (sau “volumului”) sunetelor
de 60 Hz si de 50 Hz. Aceasta modulatie se va produce pe o frecventa
de 10 Hz, avƒnd un minim ce apare dupa fiecare 6 cicli ai lui b. Aceasta
oscilatie de 10 Hz se numeste frecventa de bataie. Ea corespunde diferentei
dintre undele de 60 Hz si 50 Hz. Daca am fi analizat doua sunete de
10 Hz si 12 Hz, bataile care ar fi rezultat ar fi avut frecventa de
2 Hz. Putem remarca faptul ca diferenta dintre frecventele celor doua
unde initiale produce o a treia, de o frecventa mai joasa decƒt frecventa
cea mai joasa dintre cele doua unde. Aceasta arata ca este relativ
usor sa convertim frecvente Œnalte Œn frecvente mai joase.
Bataile sau socurile, Œn cazul undelor sonore, se fac auzite prin
sunete mai puternice atunci cƒnd undele rezoneaza, pentru ca apoi sa
scada Œn intensitate cƒnd undele disoneaza. Unele persoane ajung totusi
sa deceleze frecvente de pƒna la 10
batai/secunda.

Oscilatori si sisteme rezonante

Orice obiect care se misca Œntr-un mod periodic si regulat, poate
fi asimilat cu un oscilator. Generalizƒnd, putem spune ca oscilatorii
produc un sunet sau o nota audibila sau nu, atƒta timp cƒt ei modifica
mediul Œn care se afla Œntr-un mod periodic. Acest mediu poate fi apa,
aerul, cƒmpul electric sau gravitational, un tesut (ca-n cazul sistemului
oscilant al aortei), sau orice alt suport.
Sa presupunem ca am acordat doua viori, iar pe una din ele o asezam
pe o masa si facem sa vibreze o coarda a celeilalte. Daca vom fi atenti
vom observa cum coarda corespondenta a viorii de pe masa produce un
sunet similar. Astfel, se produce o “REZONANTA SIMPATICA” Œntre cele
doua viori. Sa vedem despre ce este vorba Œn cazul acestui fenomen.
Atunci cƒnd frecam arcusul viorii de coarda, ea vibreaza pe frecventa
sa naturala pe care o numim frecventa proprie. Deoarece cele doua instrumente
sunt acordate foarte bine, stim ca frecventele proprii ale celor doua
corzi sunt identice. Intr-un sistem ca acesta (am numit astfel amsamblul
celor doua viori), este foarte usor sa fie transferata energia acustica
Œn cazul de fata. Valurile de aer declansate de prima vioara o vor
pune Œn vibratie pe vioara receptoare. La nivelul acesteia din urma
(vioara rezonatoare), coarda care este acordata pe nota emisa absoarbe
energia acestei lungimi de unda preferentiale deoarece vibratia vine
exact pe frecventa sa proprie. Intr-un asemenea caz, transferul energetic
Œn acest sistem este optim.
Un astfel de ansamblu format din doua OSCILATOARE ACORDATE se numeste
un SISTEM REZONANT.
Pentru o Œntelegere mai clara, vom lua si un alt exemplu. Sa presupunem
ca avem la dispozitie mai multe pendule pe care le prindem Œn perete
si le punem Œn miscare Œn mod aleator, astfel Œncƒt balansierele lor
sunt defazate Œntre ele. Dupa o zi sau doua, vom constata ca ele bat
Œn mod sincron, ca si cum ar fi legate Œntre ele (balansierele ar trebui
sa fie identice pentru toate pendulele). In acest caz, o cantitate
mica de energie transmisa prin intermediul peretelui a fost suficienta
pentru a le pune Œn faza.
Cu cƒt numarul de oscilatoare dintr-un asemenea sistem va fi mai mare,
cu atƒt acesta va fi mai stabil, fiind mult mai dificil sa-l perturbam.

Legea rezonantei cosmice

Legea Rezonantei Cosmice ne ofera o viziune coerenta asupra evolutiei
frecventelor de vibratie ale universului.
De acesta data vom tine cont de jocul schimburilor vibratorii susceptibile
de a actiona asupra materiei vii.
Sa ne imaginam un diapazon care emite vibratii de o frecventa determinata
la un moment dat. El va putea intra Œn rezonanta cu un diapazon armonic
prezent Œntr-o fiinta vie, daca aceasta fiinta vie se afla Œntr-un
loc privilegiat si Œntr-o
stare corespunzatoare de receptivitate.
Aceasta lege necesita, deci:
- un loc precis determinat;
- un moment oportun;
- o stare (de receptivitate) corespunzatoare.
Energia pusa astfel Œn joc, Œn materia vie, a fost numita energie
vitala sau PRANA-ica de catre yoghini. In sistemul dechis pe care-l
constituie orice fiinta umana, ea vine sa completeze armonios energiile
furnizate prin nutritie, respiratie si patrimoniul genetic. Aceasta
lege a Rezonantei Cosmice ne permite sa Œntelegem nenumarate aspecte
de natura religioasa, magica si ezoterica: constructia templelor din
Orient si a piramidelor egiptene se facea Œntr-un loc ales cu grija
de catre marii preoti; ceremoniile erau programate Œn functie de influentele
cosmice Œndreptate asupra acelui loc privilegiat. Trebuie sa remarcam
de asemenea faptul ca anumite temple erau abandonate dupa un ciclu
de utilizare intensa, fiind adesea reconstruite Œntr-un loc mai favorabil.
In Europa, catedralele gotice erau construite si ele dupa reguli similare.
Iata ce scria B. MERZ referitor la catedrala din CHARTRES: “Aceasta
catedrala este mai mult decƒt un simplu monument de cunoastere: aceasta
entitate de pietre se comporta ca un corp fizic fiind suportul unui
corp eteric propriu edificiului. Acest ansamblu va fi alimentat pe
de o parte de influxul permanent al fortelor locului, iar pe de alta
parte de influxul cosmic captat cu multa Œntelepciune.

Variatii ale elementelor componente Legii Rezonantei Cosmice

A. Energiile vibratorii ale locului - componenta spatiala.

Datele Geobiologiei ne permit sa explicam influenta
energiilor vibratorii ale unui loc. Pamƒntul este supus radiatiilor
cosmice si extragalactice: el nu absoarbe numai raze luminoase si infrarosii,
ci totodata microunde a caror origine se situeaza dincolo de Calea
Lactee. Frecventele de vibratie ale acestor unde electromagnetice sunt
exprimate Œn gigahertzi.
Daca vom masura energiile vibratorii Œn diferite locuri ale pamƒntului
si la profunzimi diferite, vom constata variatii corespunƒnd fie nodurilor
de energie amplificata, fie a radiatilor telurice comparabile cu meridianele
din acupunctura. In acest sens, pamƒntul poate fi comparat la nivelul
acestor energii vibratorii cu un corp viu.
La sfƒrsitul celui de-al doilea razboi mondial, doctorul german ERNST
HARTMAN a descoperit o retea numita telurica care-i poarta acum numele.
Aceasa retea constituie o structura de radiatii care se ridica vertical
din sol precum niste ziduri invizibile de o latime de aproximativ 21
de cm. Pe directia N-S, ele apar la fiecare 2 m, iar pe directia E
V, la fiecare 2,5 m. Aceasta retea este un veritabil cadrilaj subtil
ce acopera Œntreaga planeta. Dimensiunile acestei retele telurice sunt
Œn relatie cu radacinile matematice ale piramidei lui Keops, ceea ce
demostreaza faptul ca ea era cunoscuta de egipteni. Studiul ei ne furnizeaza
o serie de informatii ce se pot corela cu starea de sanatate si cu
maladiile cronice ale fiintelor vii. Anumite
puncte de intersectie ale acestor raze numite Nodurile lui HARTMAN
pot fi nocive caci pot provoca dezechilibre energetice Œn fiinta. Aceste
puncte sunt numite de catre radiestezisti puncte geopatogene. In aceste
puncte nu este bine sa stationam pentru perioade lungi de timp, deci
nu trebuie sa ne instalam fotolii sau paturi. In plus, referitor la
momentele oportune rezonantei, este bine de stiut ca influentele solului
sunt amplificate noaptea: rezulta deci ca alegerea amplasarii patului
este determinanta pentru a ne asigura protectia fata de aceste influente
nocive. Astfel, prin existenta energiilor vibratorii ale unui loc,
avem o remarcabila ilustrare a realitatii Legii Rezonantei Cosmice.

Energiile vibratorii ale cosmosului - componenta temporala

Frecventele de vibratie emise de structurile vibratorii ale cosmosului,
susceptibile de a fi captate de catre fiintele umane, variaza Œn intensitate
odata cu scurgerea timpului.
Asa cum stim CRONOBIOLOGIA este stiinta actuala ce studiaza aceste
ritmuri multiple, ce nu reprezinta altceva decƒt rezonanta cu diferite
energii din univers. Rezonante conditionate de factorul temporal. De
altfel, Œntreaga stiinta SVARA YOGA pe care am studiat-o ne Œnvata
cum sa ne adaptam fiinta pentru a fi capabili sa rezonam cƒt mai bine
cu energiile fundamentale ale universului (PRITHIVI, APAS, TEJAS, VAYU
si AKASHA TATTVA) Œn aspectele lor polare. SURYA SVARA (+) si CHANDRA
SVARA (-), precum si SUNYA SVARA (0), Œn functie de momentele temporale
la care ele se manifesta cu maximum de intensitate Œn univers. Se stie
de asemenea ca precizia echinoctiilor determina erele zodiacale.
Savantul de renume mondial ETIENNE GUILLE afirma ca era Pestilor Œn
care ne aflam acum este caracterizata de vibratii perceptubule de fiinte
umane, vibratii ce ajung pƒna la 1033 cicli/secunda. Intrƒnd Œn era
Varsatorului vibratiile de origine cosmica vor fi caracterizate de
frecvente de o natura diferita celor din epoca Pestilor. Aceste vibratii
sunt bazate pe numarul de aur þ (numar despre care vom vorbi pe larg
putin mai tƒrziu, caci si el este o expresie a armoniei pe care legea
rezonantei o guverneaza) si se exprima ca valori Œn puteri ale numarului
þ, mergƒnd pƒna la þ31 cicli/secunda. Aceasta evolutie progresiva a
frecventelor de vibratie va corespunde unei mari mutatii despre care
vorbesc toate marile traditii, si se va traduce printr-o regenerare
spirituala. Pentru ca aceasta regenerare sa poata fi posibila trebuie
totusi ca fiintele umane sa se adapteze pentru a capta noile energii
vibratorii de origine cosmica, iar pentru aceasta este necesar ca oamenii
sa-si transforme cu ajutorul mintii fiecare din receptorii lor specifici
de energie.
Acest savant afirma ca frecventele de vibratie avƒnd baza de numeratie
10, cum e cazul celor din epoca Pestilor, sunt caracterizate de materialism
si ignorarea treptata de catre societatile actuale a datelor simbolice
ale epocilor trecute. Era Varsatorului fiind caracterizata de frecvente
avƒnd ca baza de numeratie numarul de aur þ, va fi mult mai spirituala.
(Aceasta baza de numeratie a frecventelor ar fi, analogic vorbind,
precum
bolta cheie Œn care este scrisa o simfonie).
Stiinta actuala pornind de la datele traditionale, interpretate Œnsa
gresit, a discreditat mesajul simbolic al civilizatiilor anterioare.
Aceste interpretari partiale ale stiintei actuale nu furnizeaza decƒt
o imagineredusa a fiintei vii. Stiinta actuala se multumeste sa descrie
la o scara locala, reducƒnd mult puntile de legatura pe care omul le
are cu natura.
Fizica clasica este formal incapabila sa desscrie ceeste o fiinta
vie: ea nu poate sa-si schiteze decƒt determinismul sau local care
nu se furnizeaza decƒt o viziune parcelata asimilabila cu o imagine
fantomatica, esentialmente tranzitorie.
Fiinta vie este Œntr-adevar un sistem deschis ce schimba materie,
energie si informatii cu mediul sau Œnconjurator. Si Œn plus ea este
capabila sa creeze o ordine contrara tuturor sistemelor fizico-chimice
studiate pƒna acum. Vom vedea cum viziunea cuantica da o reprezentare
mai corecta a fiintei umane.

C. Receptarea energiilor - starea interioara

O a treia componenta care influenteaza procesulrezonantei Œn cazulfiintelor
umane este starea interioara a individului. Din pacate stiinta moderna
ignora importanta acestui aspect. Consecinta acestui lucru poate fi
vazuta Œn medicina alopata Œn care acelaasi tratament este aplicat
pentru aceleapi simptome generale ce caracterizeaza o anumita boala.
Medicina straveche cunoscƒnd acest aspect tinea cont de particularitatile
de reactie sau de rezonanta ale fiecarui individ. In plus studiile
temperamentale bazate pe astrologie sau pe eneagrama, studii care ar
permite Œntelegerea disponibilitatilor fiecaruia, precum si posibilitatile
de evolutie, sunr de asemenea ignorate de civilizatia actuala, desi
sunt foarte importante, caci ele analizeaza felul Œn care componenta
stare interioara poate afecta procesele de rezonanta cu energiile din
univers.

Punctul de vedere esoteric asupra rezonantei

Aceste fenomene de rezonanta pot fi raportate chiar si mai precis
la lumea trairilor noastre psihice si la cea a gƒndurilor, precum si
Œn raporturile cu ceilalti oameni si Œn general cu mediul exterior.
Fie ca este vorba despre gƒnduri sau sentimente inferioare sau elevate,
elementele care au aceeasi natura vibreaza cu aceeasi frecventa; ele
se atrag si se amplifica mutual (fenomenul de rezonanta).
Cele care nu sunt de aceeasi natura vibreaza pe frecvente diferite,
iar daca diferntele Œntre lungimile lor de unda sunt considerabile
ele nu au nici o influenta unele asupra celorlalte.
Daca gƒndurile si sentimentele exprima pe acelasi nivel al manifestarii
doua viziuni diferite sau antagoniste, aceasta arata ca frecventele
lor sunt egale sau apropiate ca valoare dar se resping sau se anuleaza
reciproc.
Din pacate, stiinta nu vorbeste desprerezonanta decƒt Œn cazul acusticii,
mecanicii si electromagnetismului, ignorƒnd posibilitatea introducerii
acestui principiu Œn domeniul
gƒndurilor si sentimentelor. Singurul care a facut tptusi studii remarcabile,
Œn special Œn ceea ce priveste Œntelegerea psihologiei prin rezonanta
a fost marele savant romƒn SsTEFAN ODOBLEJA, Œntemeietorul ciberneticii.
Este deosebir de util si chiar revelator sa Œntelegem ca de fapt ne
confruntam cufenomenele de rezonanta sau de disonanta atunci cƒnd Œn
limbajul curent folosim termenii urmatori: influente bune sau rele;
simpatie; antipatie; acord sau dezacord Œntre persoane; armonie; antagonism
(dizarmonie); concordanta; discordanta; solidaritate; izolare; excitatie;
inhibitie. Acelasi fenomen dee rezonanta este cel ce ne face sa Œntelegem
puterea unui grup de persoane care se reunesc sub o idee comuna, sau
fenomenul de transmitere a gƒndurilor (telepatie), efectul charismatic.
Rezonanta produce cƒteva efecte consecutive. Astfel putem asocia rezonantei,
considerƒndu-le efecte ae sale fenomenele mentale prin care sse realizeaza
evocarea, sinteza si analiza, asocierea, similitudinea si deosebirea.
Vom exprma sintetic, Œn urmatorul tabel, caracteristicile generale
ale rezonantei Œn comparatie cu cele ale opusului sau disonantei.

TABEL

Similitudine þ Diferenta Confirmare þ Infirmare
Conformitate þ Non-conformitate Afirmare þ Negare
Armonie þ Disarmonie Certitudine þ Incertitudine
Concordanta þ Discordanta Adevar þ Eroare
Potrivire þ Contrast Recunoastere þ Nerecunoastere
Adaptare þ Contradictie Localizare þ Neþlocalizare
Paralelism þ Opozitie Orientare þ Dezorientare
Acord þ Dezacord Cunoastere þ Ignoranta
Analogie þ Caracterizare Comprehensiune þ Incomprehensiune
Teza þ Antiteza Constiinta þ Inconstiinta

Y

YAMA(H) = cod social si moral al yoghinului; autostapinire
YAMUNA = o alta denumire a lui IDA; Nadi.
YATNAH = efort
YOGAH = YOGA
YOGANGA = parte a sistemului YOGA
YOGINAH = a yoghinului
YOGYATVANI = corespondenta, potrivire
YUKTATRIVENI = o alta denumire a lui AJNA CHAKRA

YANTRA: in limba sanskrita inseamna suport exterior sau instrument
secret de comuniune telepatica si legatura spirituala. Yantra este o diagrama
geometrica simpla in care sunt sintetizate caracteristicile esentiale
simbolice ale unei anumite Puteri Cosmice sau Zeu. Ea este utilizata in
vederea unei consonante telepatice spirituale pentru a realiza fuziunea cu
Constiinta sau realitatea acelei sfere de forta, fiind un simbol esential al
divinelor sale caracteristici, al puterilor sale si al anumitor aspecte
fundamentale ale acesteia. Fiecare mare Putere Cosmica are yantra sa
caracteristica. Pentru a se realiza o cit mai intima legatura subtila cu
respectiva Putere Cosmica au fost revelate inteleptilor clarvazatori formele
geometrice esentiale prin care aceste puteri pot fi contactate telepatic cu
usurinta. In primele faze de practica, inainte de a lucra cu o yantra a unei
Mari Puteri Cosmice, prin focalizare vizuala completa si concentrare asupra
acesteia, este foarte bine sa se citeasca in prealabil textul teoretic cu
privire la acea Putere Cosmica. Yantra poate fi utilizata de asemenea ca
suport de meditatie asupra acelei puteri, adeseori ea putind fi integrata
prin vizualizare launtrica (shambavi mudra).
O yantra asupra careia yoghinul se concentreaza sau mediteaza va permite
sa se concretizeze in fata ochiului sau interior spiritual aspectele si
puterile corespondente ale respectivei Puteri Cosmice divine. Prin operare
constanta cu o yantra (concentrare sau meditatie asupra acesteia) pot surveni
treptat anumite puteri paranormale - corespunzind diferitelor caracteristici
ale Puterii Cosmice respective.
Concentrarea vizuala asupra unei yantra dezvolta forta de concentrare
mentala si permite sa fie invinse gradat toate relele ce rezulta din dorinte
negative, din minie sau din alte defecte. O yantra poate fi folosita ca un
veritabil aducator de noroc, porte-bonheur, pe o distanta de 15 m in jurul
acesteia. De asemenea, in anumite situatii in care ea nu ne este la indemina,
putem doar sa o evocam mental vizualizind-o in fata ochiului nostru interior.
Informatiile esentiale cu privire la o yantra trebuie pastrate strict
secrete, putind sa comunicam neinitiatilor doar efectele pe care le obtinem
cu aceasta, pastrind strict secretul asupra cauzelor pe care le angrenam in
vederea aparitiei acelor efecte.

YOGA: (in sanskrita, “comuniune”, “contopire”, “fuziune inefabila”)
stiinta traditionala a Orientului fondata prin sec.I i.Cr. pe baza unor
traditii ale intelepciunii milenare care vizeaza integrarea armonioasa a
fiintei umane in Univers, trezirea puterilor latente, paranormale.
Mai mult celebra decit inteleasa, yoga este si ramine un ansamblu de
metode milenare sistematice care vizeaza eliberarea definitiva a fiintei
umane. Cunoscuta in Occident sub forme vulgarizate si uneori degradate, yoga
constituie o disciplina spirituala extrem de riguroasa. Un text al
intelepciunii orientale, Ishvara-Gita, spune referitor la yoga: “Prin yoga ia
nastere cunoasterea ultima, iar din cunoasterea superioara rezulta yoga.
Pentru acela care are la dispozitie yoga si cunoasterea pe care aceasta o
face cu putinta, nu mai exista nimic altceva de dorit”.
Pentru cei mai multi oameni, yoga este practica ciudata a concentrarii
atentiei uitindu-te la buric si controlindu-ti respiratia. Performantele
unora dintre aceste exemplare se inscriu in ordinul spectacolului:
contorsionarea membrelor, transa, moartea aparenta, levitatia, telepatia,
mersul pe foc, s.a.m.d. Pentru cunoscatorii autentici problema este mult mai
serioasa si se bucura de creditul unei discipline fizice si mentale precise
care trec dincolo de stereotipia performantelor. In ceea ce priveste
originile sistemului yoga acestea se pierd in negura timpului. Amintim ca
inca din veacul al III-lea, celebrul text Philosophoumena al Sfintului
Hippolit mentioneaza despre o anumita categorie de ratacitori (yoghini) -
gymnosofiti, cum sunt numiti acolo. Ei isi petreceau atunci, intocmai ca si
astazi, viata goi, pentru ca Dumnezeu le-a creat corpul ca haina a
spiritului. Dupa ei, Dumnezeu este Lumina, nu ca Soarele sau ca Focul, ci in
calitate de Suprema Rostire Infinita, a carui cunostinta si-o dezvaluie
inteleptilor pentru ca acestia sa patrunda in misterele ultime ale naturii si
Universului.
In viziunea lor, Lumina Spirituala este o misterioasa rostire si ei
pretind ca o cunosc intim fiindca s-au debarasat de desarta parere personala
si de ego, care este ultima camasa a spiritului. Pentru ei, toate organele
corpului sunt la fel de importante si n-au de ce sa le atribuie o ierarhie
morala.
Cine practica yoga - si o poate face oricine, indiferent de sex, religie
sau pozitie sociala - urmareste progresiv sa-si purifice constiinta de
legaturile si limitarile sale si sa realizeze Cunoasterea lui Brahman. Yoga
il face pe om sa rastoarne timpul si spatiul! Yoghinul urmareste sa atinga
iluminarea si mintuirea prin control, detasare si transcenderea tuturor
limitelor.
Prin yoga totul este cu putinta, dar nu orice este permis. Yoghinul
ispaseste si anihileaza in cursul unei singure vieti toate greselile, sau
altfel spus, pacatele savirsite in cursul reincarnarilor precedente.
Un text al intelepciunii yoghine spune:
“Focul declansat prin practica yoga asidua face sa arda rapid si
complet aceasta cusca a ignorantei care constituie raul. Atunci se
dezvaluie cunoasterea clara care ne permite sa realizam cu usurinta
extazul divin.”

YONI: literal “origine”, “sursa”, “matrice”, “cauza originara”, sursa
intregii deveniri prin manifestare. Ea este adeseori reprezentata printr-un
triunghi cu virful in jos, care este totodata o imagine a vulvei feminine,
simbolizind aspectul feminin sau Shakti cosmic. Singura sau in asociere cu
linga (simbolul masculinului suprem reprezentat sub forma unui falus in
erectie), yoni este venerata de shakta (adoratorii lui Shakti).

YUGA = termen generic desemnind cele 4 ere cosmice, a caror
durata este calculata in ani divini. Pentru a converti anii
divini in ani umani, trebuie multiplicati fiecare dintre ei cu
360. Fiecare era cosmica este precedata de o “aurora” (SANDHYA)
si urmata de un “crepuscul” (SANDHYANSHA) de aceeasi durata
(perioada de tranzitie de la o YUGA la alta). Fiecare dintre
aceste faze de tranzitie reprezinta o zecime din durata totala a
repectivei YUGA. Cele 4 YUGA sunt:
1. SATYA YUGA sau KRITA YUGA (1728000 ani umani);
2. TRETA YUGA (1296000 ani umani);
3. DVAPARA YUGA (864000 ani umani);
4. KALI YUGA (432000 ani umani).
Durata totala a celor 4 YUGA este deci de 4320000 ani umani
sau 12000 ani divini si este numita MAHAYUGA sau “Marea era
cosmica”; 2000 MAHAYUGA echivaleaza cu o zi si o noapte a lui
BRAHMA (Creatorul Universului).
Nicaieri in RIG VEDA nu este evocat acest complex sistem de
calcul; el se intilneste de-abia in MAHABHARATA si la MANU. Cele
4 ere cosmice sunt descrise astfel: SATYA (KRITA) YUGA este epoca
ideala, virsta de aur a umanitatii care nu cunoaste nici ura,
nici invidie, nici suferinta, nici teama, nici primejdie. Nu
exista in SATYA YUGA decit un singur Dumnezeu, o singura VEDA, o
singura lege si un singur mod, comun tuturor oamenilor, de
adorare a lui Dumnezeu. Castele sociale au fiecare atributiile
lor precise si isi indeplinesc cu detasare menirea in cadrul
comunitatii.
In cursul lui TRETA YUGA incep sa aiba loc (fiind acum
necesare) sacrificiile; spiritul de dreptate diminueaza cu un
sfert. Sacrificiile necesita un intreg ansamblu de rituri si
ceremonii. Oamenii actioneaza acum interesati, asteptind curent
recompense pentru riturile si manifestarile cultului lor.
In cursul lui DVAPARA YUGA, spiritul de dreptate se reduce
la jumatate. Exista de acum 4 VEDA-e, dar care nu mai sunt
profund studiate si intelese decit de putini oameni. Exista deja
rituri care te conduc oriunde (si in bine si in rau); putini
oameni se mai ingrijesc de respectarea adevarului. Dorintele
inferioare si bolile incep sa-si faca aparitia. Nedreptatea
creste.
In cursul lui KALI YUGA, nu mai subzista decit un sfert din
spiritul de dreptate initial. Aspiratiile spirituale dispar,
stravechile cunostinte spirituale si stiintifice cad in uitare,
raul predomina aproape peste tot. Bolile fara numar, epuizarea,
ura, foamea, teama, disperarea lovesc neincetat fiintele umane;
oamenii nu mai au nici un scop cu adevarat important in viata.
Actualmente, omenirea se afla in KALI YUGA, iar nenumaratele
semne care apar neincetat vestesc sfirsitul iminent si
apocaliptic al prezentei epoci intunecate a decaderii spirituale
(KALI YUGA) si indica trecerea la viitoarea SATYA YUGA.
NOTA: In limba sanscrita, KALI YUGA inseamna “epoca (YUGA)
extremei decaderi spirituale, a intunericului, ignorantei, a
materialismului, a rautatii dezlantuite, a conflictelor,
neintelegerilor si a violentei”.
Cuvintul sanscrit KALI (compus din doua silabe scurte), care
inseamna propriu-zis conflict, cearta, decadenta sau, in limbaj
modern, entropie, nu are nimic de-a face cu numele KALI (compus
din doua silabe lungi), care este de fapt denumirea orientala a
Primei Forte Cosmice creatoare, divine, care este puterea
stapinitoare a energiei subtile a timpului care distruge numai
ceea ce este rau si care se opune evolutiei spirituale care
conduce catre DUMNEZEU.

Z

ZODIACUL reprezinta in astrologie o regiune a sferei ceresti
care are forma unui briu situat de o parte si alta a eclipticii
(Ecliptica - cercul de pe sfera cereasca, obtinut prin intersectia
acesteia cu planul orbitei Pamintului) si care este parcursa de
Soare in timp de un an (fig.1). Aceasta banda astrala sau acest
briu este impartit in 12 sectoare, fiecare de cite 30þ. Un sector
de 30þ reprezinta un semn zodiacal numit popular ZODIE. Fiecare
zodie reprezinta un grup de constelatii care formeaza pe cer figuri
asemanatoare cu denumirile zodiilor. Astfel, ele se aseamana sau
reprezinta simbolic un: BERBEC, TAUR, GEMENI, RAC, LEU, FECIOARA,
BALANTA, SCORPION, SAGETATOR, CAPRICORN, VARSATOR si PESTI.
Denumirea de ZODIAC vine din greceste, unde ZOE inseamna
viata, iar DIAGO (diago) este un verb cu sensul de “a duce, a
trece, a petrece, a-si petrece viata”. Zodiacul mai are si
intelesul mitic de “cerc al animalelor”, desi Zodiacul occidental,
pe linga animale, mai contine: figura unei femei (Fecioara), a unui
barbat (Varsatorul) si a doi copii sau adolescenti (Gemenii).
Singurul Zodiac alcatuit in exclusivitate din animale este cel
chinezesc.

————- Sfirsit ————-

V

VA = sau; ori
VACHAKA(H) = desemnind; indicind
VAHITA = flux
VAIKHARI = sunetul fizic
VAIRA = ostilitate
VAIRAGYA = detasare spirituala
VAIRAGYABHYAM = prin VAIRAGYA
VAIRAGYAM = absenta dorintei
VAIRAGYAT = prin VAIRAGYA
VAIRATYAGAH : atunci cind aspirantul este ferm stabilit in
AHIMSA, chiar si ultimele urme de violenta dispar, sufletul se
manifesta in exterior sub forma unui cimp magnetic, numit
VAIRATYAGAH, care este abandonarea ostilitatii.
VAISHARADYE = dupa ce a devenit absolut expert
VAISHWANAR PURUSHA : constiinta mentala a lumii exterioare (dupa
Vedanta)
VAJRA NADI = Nadi exterior
VAJRASAMHANANATVANI = duritate
VARANA = obstacole
VARTA = facultatea mirosului
VARUNI = un Nadi
VASANA(S) = (SAMSKARAS-urile) : - memorie (constienta). Dorinte,
inclinatii, impresii ascunse, ambitii care persista in
strafundurile fiintei, dar care pot in orice moment sa revina la
suprafata in constiinta; - VASANA (inconstienta).
VASANABHIH = produs de VASANAS
VASHIKARA = control
VASHITWA = putere psihica paranormala care conduce la controlul
deplin realizat asupra tuturor obiectelor organice si
anorganice
VASHYATE = stapinire
VASIKARAH = stapinire
VASTU = obiect
VASTUSAMYE = prin asemanarea obiectului
VEDANA = constiinta pipaitului
VEDANTA =
VEDANTYAH = a fi experimentat
VIBHAGA = constituente
VIBHAKTAH = separat
VICHARA = reflectarea intuitiva
VICHARA SAMADHI = stadiul astral (din cele 4 stadii ale lui
SAMPRAJNATA SAMADHI)
VICHCHHEDAH = incetare; pauza
VICHCHHINNA = dispersat; conflictuale
VIDEH = yoghini dezincarnati
VIDEHA PRAKRITILAYA = yoghinii care nu si-au angrenat toate
structurile in procesul de eliberare spirituala; yoghinii care s-au
oprit inainte de a atinge eliberarea.
VIDEHMUKTI : PURUSHA, o data eliberat, nu mai are deloc grija de
PRAKRITI. PRAKRITI va deveni astfel serbada si slaba, parasind in
cele din urma pe JIVANMUKTA
VIDHARANABHYAM = retinere, KUMBHAKA
VIDUSHAH = a celui invatat; invatat sau intelept
VIDYA = iluminare vezi fise
VIJNANAMAYAKOSHA =
VIKALPA = fantezie; imaginatie
VIKALPAIH = prin alternare
VIKARANABHAVAH = eliberarea de organele de simt
VIKSHEPA = distractie; oscilatia (mintii)
VIKSHIPTA = (stadiul al doilea al lui KUNDALINI). Este o stare
oscilatorie a mintii in care constiinta individuala oscileaza intre
stabilitate si distractie-(YOGA incepe cind s-a ajuns la aceasta
stare a mintii).
VINIVRITTIH = aplicare; incetarea completa
VIPAKA = fructificare sau coacere
VIPAKAH = a secoace; a se maturiza
VIPARYAYA(H) = cunoastere gresita (incorecta) sau eronata.
VIPRAKRISTA = departat
VIRAMA = oprire
VIRODHAT = pe seama; opunind
VIRYA = energie, vointa puternica; curaj de neinfrint
VISAYA = obiect
VISAYAH = obiecte ale perceptiei simturilor
VISAYAM = obiect
VISAYANAM = ale obiectelor
VISAYAVATI = senzorial
VISHESA = cu diferenta; stadiul mental al lui VITARKA (unul dintre
cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI); diferenta
VISHESAH = special, particular
VISHESARTHATVAT = deoarece are un obiect particular
VISHOKA = fara suparare
VISHVA PURUSHA = “lumea” sau MACROCOSMOSUL lui PURUSHA (Sinele
Suprem DIVIN)
VISHWANAR PURUSHA = constiinta mentala a lumii exterioare (dupa
Vedanta)
VITARAGA = persoana lipsita de pasiuni, care a depasit RAGA
(atractie)
VITARKA = “intrebare” sau gindire verbala; prin alternare; nivele
sau stari de constiinta; primul stadiu al GUNAS-urilor. In el
exista diferente si le putem constientiza; pasiuni; indoiala;
incertitudine
VITARKA SAMADHI = forma de SAMADHI in care exista un sablon
supra-mental al constiintei
VITRISNASYA = aceluia care e liber de dorinta
VIVEKA = intelegerea corecta a naturii adevarate a lui PURUSHA si
PRAKRITI; discriminare reala.
VIVEKA JNANA = cunoasterea dobindita prin separarea materiei de
energie
VIVEKAJA JNANA = cunoasterea nascuta din constiinta ultimei
realitati. Cel mai inalt nivel de superconstiinta
VIVEKAJAM = nascut din realizarea; nascut din VIVEKA
VIVEKAKHYATEH = prin discriminare
VIVEKAKHYATI = procesul de cunoastere prin VIVEKA (de indepartare
a lui AVIDYA(ignoranta))
VIVEKANIMNAM = inclinat spre VIVEKA
VIVEKINAH = aceia care au o mare putere de discriminare
VIYOGA = practica YOGA; separare
VRITTAYAH = modificari ale mintii
VRITTI(S) = modificari mentale; sablon
VRITTIH = stare a mintii
VYADHI = boala
VYAKHYATA = explicat
VYAKHYATAH = sunt explicate
VYAKTA = manifestat
VYANA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri
majore). Actioneaza in regiunea anala; guverneaza circulatia
singelui
VYAVAHITA = ascuns
VYAVAHITANAM = separat
VYUHA = aranjament
VYUTTHANA = exprimarea, manifestarea, exhibitia, ivirea; a iesi
la iveala
VYUTTHANE = in starea de constiinta a lumii

VAIRAGI = cei care, datorita evolutiei lor spirituale, au
ajuns sa se detaseze spontan de manifestare, renuntind aproape
complet la lume si aratind (prezentind) o completa indiferenta atit
fata de aceasta cit si fata de manifestare. Acest termen este
adeseori utilizat pentru a defini in general ascetismul ca stare
fireasca.

VARA (VARADA) MUDRA = Gestul simbolic de acordare a gratiei
sau de oferire a darurilor spirituale, ilustrat in numeroase
reprezentari traditionale ale unor forte cosmice, entitati sau
fiinte foarte evoluate spiritual. Aceasta MUDRA se realizeaza cu
mina dreapta care este orientata in jos, cu palma catre in fata.
Intr-o varianta, degetul mare si degetul aratator ale miinii
orientate in jos se ating usor. In cele mai multe cazuri, VARA
MUDRA (gestul indeplinirii dorintelor elevate, binefacatoare ale
adoratorilor) este combinat cu ABHAYA MUDRA, gestul neinfricarii.

VASANA = impresie mentala puternica, dorinta intensa care ne
domina, inclinatie abisala (subconstienta), obisnuinta tiranica.

VASISHTHA - Sfint celebru, initiat, BRAHMAN si autor al lui
RIGVEDA VII. Intre el si sfintul VISHVAMITRA, originar din casta
KSHATRIYA, exista o foarte mare rivalitate ce reflecta lupta pentru
suprematie care se dadea in acea epoca intre BRAHMANI si KSHATRIYA
(razboinici). Acestia din urma, care erau deseori regi plini de
intelepciune, refuzau sa primeasca ordine din partea preotilor care
uneori erau plini de aroganta si infatuati. VASISHTHA si
VISHVAMITRA s-au inteles in final dupa ce acesta din urma a reusit,
prin forta procedeelor spirituale intense sa se ridice pentru a
ajunge in casta BRAHMANILOR.
Dupa MANU, VASISHTHA a fost unul din cei sapte RISHI si din
cei zece PRAJAPATI descendenti din BRAHMA. Un imn din RIGVEDA ii
reprezinta ca fii ai lui VARUNA. Intr-un alt imn el apare ca
protector al locuintelor. Intr-o zi el a adresat un cuvint unui
ciine care latra mereu atunci cind acesta tocmai vroia sa intre in
casa lui VARUNA. Ciinele s-a calmat imediat si apoi a adormit. De
aici provine obiceiul de a recita din versurile lui VASISHTHA in
cazul in care patrund in mod abuziv in casa hoti sau spargatori sau
chiar pentru a fi feriti de asemenea situatii.

VASISHTHA era stapinul lui SURABHI (”Vaca sau energia
datatoare a abundentei”) care implinea prompt toate dorintele.
Aceasta vaca a provocat pina la urma invidia lui VISHVAMITRA.
Istoria disputei celor doi sfinti face obiectul a numeroase poezii
si fabule. Ea este de asemenea povestita in RAMAYANA. VASISHTHA era
preotul familiei DASHRATHA, tatal lui RAMA. VALMIKI a scris o
lucrare in sanscrita, YOGA VASISHTHA, povestind in mod fidel
invataturile date de VASISHTHA elevului sau iubit RAMA.

VESELIE = emotie pozitiva stenica cu caracter primar
caracterizata printr-o stare de buna dispozitie, de multumire
interioara; reprezinta opusul tristetii si apare in fiinta umana
datorita procesului de rezonanta vital si psihic cu anumite energii
subtile armonioase, binefacatoare din MACROCOSMOS. Aceasta emotie
recunoaste in determinismul sau o multitudine de cauze: realizarea
unei activitati intelectuale, indeplinirea unei dorinte, o surpriza
placuta etc. Subiectul devine expansiv, comunicativ, starea
afectiva reflectindu-se in intregul sau comportament prin mimica si
gesturi corespunzatoare, tendinta la ilaritate. Ca stare afectiva
pozitiva, emotia este insotita de modificari fiziologice: cresterea
armonioasa a amplitudinii si frecventei respiratorii, vasodilatatie
periferica, cresterea tensiunii, cresterea metabolismului bazal si
a secretiilor.

VIJNANA = literal “constiinta”, “cunoastere”. Stare de
realizare spirituala suprema care permite eliberatului sa-l
perceapa permanent pe BRAHMAN (Supremul ABSOLUT) in inima lumii
fenomenale si aceasta se produce mai mereu nu numai in starea de
SAMADHI. Atunci lumea nu mai este pentru el decit o manifestare
plenara a lui BRAHMAN (Supremul ABSOLUT - DUMNEZEU). Pentru a
desemna aceasta forma de cunoastere suprema, VEDANTA vorbeste
despre “a-l vedea mereu pe BRAHMAN (DUMNEZEU) cu ochii deschisi”.
Cel care realizeaza aceasta experienta este numit VIJNANIN. Aceasta
stare desemneaza cea mai inalta forma de SAMADHI - BHAVA SAMADHI.

VIJNANAMAYA KOSHA = este cea de-a patra teaca (KOSHA) a
fiintei umane si este considerata a fi printre cele mai elevate
structuri invizibile ale omului. In microcosmosul fiintei umane ea
este teaca invizibila superioara a inteligentei care contine
energiile rafinate si facultatile care manifesta si fac cu putinta
inteligenta, discriminarea si vointa.

VIKSHEPA SHAKTI = Energia (SHAKTI) desfasurarii sau dispersiei
(VIKSHEPA); aspectul centrifug al fortei sau energiei (SHAKTI).
Reprezinta unul dintre cele doua procese fundamentale care
constituie AVIDYA (ignoranta) conceputa ca incapacitatea de a-l
recunoaste pe BRAHMAN. La modul general, AVIDYA se traduce prin
“ignoranta” sau, cu alte cuvinte, este definita drept incapacitatea
de a distinge realul de ireal, imuabilul de efemer. Necunoasterea
lui BRAHMAN (DUMNEZEU) provine din doua tipuri de fenomene:
1) adevarata natura a lui BRAHMAN este ignorata;
2) aceasta realitate ignorata este mascata sau ocultata (AVARANA)
printr-un element care vine sa o acopere. Acesta este al doilea
proces, numit VIKSHEPA sau, uneori, ADHYAROPA (”suprapunere
inselatoare”). Pentru a ilustra acest principiu, SHANKARA citeaza
exemplul clasic al funiei (prezentat si in celebrul tratat SHIVA
SAMHITA): nu numai ca funia nu este recunoscuta ca atare in
intuneric ci, in plus, peste ea se intinde sau se suprapune
fulgerator (VIKSHEPA sau ADHYAROPA) imaginea eronata a unui sarpe
(lumea fenomenala).
VILVA - vezi BILVA.5. VISHUDDHA CHAKRA - centrul situat in plan
subtil la baza gitului, tot in interiorul canalului SUSHUMNA. Este
centrul elementului subtil eter (AKASHA TATTVA). Corespondenta sa
fizica este plexul laringian. 16 NADI-uri simbolizate in forma unor
petale de lotus emana din aceasta CHAKRA a carei forma simbolica
este cercul, culoarea este indigo, MANTRA fundamentala ce ii
corespunde este (BIJA) HAM, animalul sau simbolic este un elefant
cu sase colti si zeitatile cu care se poate lua legatura prin el
sunt SADA SHIVA si o SHAKTI a sa SHAKINI.
“Concentrarea intensa si meditatia profunda asupra elementului
(TATTVA) acestei CHAKRA este definita in textele YOGA sub numele
EXPANSIUNEA beatifica, spatiala AKASHI DHARANA. Cel care practica
acesta forma de meditatie nu va dispare sau muri nici la disolutia
lumii (PRALAYA). El obtine cunoasterea intuitiva, perfecta a celor
patru VEDE, datorita meditatiei perseverente asupra acestui lotus.
El detine cunoasterea trecutului, prezentului si viitorului si
dobindeste controlul energiilor misterioase ale timpului (TRIKALA
- JNANA)”. (SIVANANDA).

VITALITATE = capacitatea sistemului organic si a celui psihic
si mental de a-si mentine echilibrul, a se regenera, de a se
incarca rapid cu energie subtila specifica, gratie proceselor de
rezonanta ce apar in universul nostru launtric prin punerea la
unison cu focarele de energie specifica din MACROCOSMOS si de a
evita disfunctionalitatile, epuizarea si involutia. Vitalitatea
este asigurata nu numai prin profilaxie, igiena, ASANA-e,
PRANAYAMA, continenta sexuala perfect realizata, trezirea
armonioasa a CHAKRA-elor, evitarea exceselor si privatiunilor
(yoghinii socotesc homeostazia o intelepciune a organismului), dar
si prin intretinerea functiilor psihosomatice prin antrenament si
activitate. Activitatea creatoare este principiul vitalitatii. A nu
se uita ca singurul remediu pentru a mentine acel activism din care
consta viata omeneasca - este totdeauna actiunea. Datorita
proceselor de rezonanta declansate si intretinute prin ACTIVITATE
(de exemplu activitatea sexuala) specifica este intretinut,
regenerat si mentinut in buna stare organul respectiv.
Pentru yoghini, VITALITATEA exprima un tip de capacitate
energetica subtila a organismului. In acelasi spirit “energetist”
s-a pronuntat H. Selye (energia de adaptare). Unii pun vitalitatea
organismelor pe socoteala “interactiunilor (+,-) interne” din
procesul metabolic, introduse prin chiar fecundatia (privita ca o
“asimilare reciproca” a gametilor) sau imprimate de catre mediu
(”asimilarea conditiilor neobisnuite”), vitalitatea stingindu-se
astfel, pe parcursul ontogenezei. De fapt este necesar sa facem
distinctia intre viabilitate (viata “minima”, determinata de
organizarea fundamentala minima a sistemului viu) si viata
viguroasa, vitalitatea propriu-zisa (data de redundanta organizarii
fundamentale).
Se mai poate deosebi vitalitatea grad care exprima cit de
viguros este organismul de vitalitatea forma (care ne indica prin
ce anume este el viguros si prin ce anume este el slab). Aici este
necesar sa acceptam criterii globale sau nespecifice de vitalitate,
cum ar fi: rezistenta la boli, productivitatea sau prolificitatea.
In continuare, o distinctie necesara este si cea intre vitalitatea
vegetativa si vitalitatea de relatie; trecerea de la un tip la
altul corespunde cresterii rolului proceselor informationale in
cadrul fenomenelor biologice. Vitalitatea de relatie, in forma sa
cea mai evoluata, este dependenta de functiunile psiho-mentale ce
se reflecta in procesele cerebrale; dezvoltarea vitalitatii de
relatie limiteaza oarecum vigoarea ancestrala a instantelor
vegetative. Vitalitatea mai trebuie examinata diferentiat in raport
cu mediul favorabil si cu mediul ostil, in raport cu statica si cu
dinamica sistemului viu.
Intensificarea vitalitatii sub actiunea binefacatoare a unor
conditii de mediu neobisnuite si-ar putea gasi explicatia in
antrenarea instantelor de adaptare, reglare si compensare, cu
interventia fenomenului (principiului) suprareglarii. Vitalitatea
este legata in adevar de interactiunile interne ale organismului,
dar intr-un mod subtil: redundantele si sinergismele se dezvolta
dialectic intr-un antagonism interstimulant.
In vitalitate trebuie sa recunoastem o componenta genotipica
(evidentiata, de exemplu, in fenomenul de heterozis) si o
componenta fenotipica; de influentele mediului depinde, in mare
parte (adica pe masura exercitiului functional) valorificarea
potentialului vital genotipic. Pentru mentinerea si stimularea
vitalitatii se poate actiona tocmai prin mijlocirea variatiilor
conditiilor mezologice, inclusiv prin provocarea unor carente
moderate, periodice sau aperiodice (hipoxie, ASANA-e, continenta
sexuala perfect realizata, trezirea CHAKRA-elor, post).
O variatie a mediului are maxima eficienta biologica atunci
cind, pe linga intensificarea unor mecanisme adaptive active
(riposte homeostatice, reactii compensatoare) provoaca si
stimularea mecanismelor adaptative pasive (cresterea tolerantei la
variatii necompensate ale mediului intern). Din punct de vedere
termodinamic, informational si taxiologic, perturbatiile
vitalizante ale mediului sunt cele “moderat entropizante”.
Mecanismele genetice de intensificare a vitalitatii sunt, in afara
de sexualitatea perfect controlata (CONTINENTA) (cu sau fara
heterozis), procesul mutational si poliploidizarea.

VOCE = ansamblul sunetelor emise de om datorita unei energii
sonore create la nivelul aparatului fonator. Organele participante
la actul fonatiei sunt: plaminii, diafragma, traheea, laringele,
glota, corzile vocale, cavitatea laringo-bucala si cea nazala.
Motorul este respiratia. Vocea cintata este rezultatul a doua forte
asociate si integrate: cea musculara-laringeana si cea aeriana,
respiratorie. Sediul fonatiei este in laringe. Trecind prin
laringe, curentul de aer iesit din plamini, sub presiune, este
debitat in valuri” succesive, punind in vibratie corzile vocale
care delimiteaza deschiderea glotei.
Teoriile moderne stabilesc ca vibratia corzilor vocale este un
act neuro-muscular, comandat exclusiv de influxul motor al
creierului si deci geneza vibratiilor corzilor vocale este una
cerebrala generata insa de MENTAL. Presiunea subglotica nu modifica
inaltimea sunetului ci regleaza intensitatea. Aerul iesit prin
glota si supus variatiilor de presiune in cavitatea faringo-bucala
constituie vocea propriu-zisa.
Dupa configuratia cavitatii, vocea ia un timbru vocalic adica
apare sub forma unei anumite vocale (A, A, E, I, I, O, U).
Consoanele se formeaza in citeva puncte strangulate ale cavitatii.
Amplificarea sunetului astfel emis se produce in rezonatori (cutia
toracica si cutia craniana). In functie de calitatea vibratiilor
corzilor si de sediul rezonantei, teoria clasica considera trei
registre (de piept, de falset, de cap) iar teoria moderna doua,
eliminind falsetul. Diferenta intre vocea vorbita si cea cintata
este foarte mare, din punct de vedere al presiunii subglotice, al
numarului de foni si ca solicitare a centrilor nervosi ce comanda
(la nivel subcortical vorbirea, la nivel cortical cintul. De aceea
cintul creaza un complex de senzatii vibratorii intense care pot fi
controlate; intrate in constiinta, aceste senzatii devin schema
corporala vocala a cintaretului si, in functie de ea, se stabilesc
caracteristicile tehnicii sale vocale. Acesta este scopul
educatiei, al invatarii tehnicii vocale. Tehnica vocala tinde sa
faca controlabil si constient actul fonator, sa sensibilizeze
subiectul la calitatea emisiei, sa creeze reactii voluntare
adaptate la cerintele frumusetii vocale: precizie a sunetului,
puritate, penetranta, egalitate pe toata intinderea, maleabilitate.
De aceea, o educatie completa a vocii contine poza de glas,
dezvoltarea respiratiei, a agilitatii, perfectionarea dictiei si
interpretarea muzicala. Intinderea si timbrul specific al unei
vocale sunt date de lungimea corzilor si de caractere anatomo-
fiziologice si neuro-hormonale determinate. Timbrul este fizionomia
personala a fiecarei voci, nedefinibil, indescriptibil si
nerepetabil. O tehnica buna il pune in valoare. In functie de
extensie si timbru, vocile se impart dupa schema: voci feminine:
soprana, mezzosoprana, contralto; voci barbatesti: tenor, bariton,
bas.

VYAHRITI = invocarea (pentru a intra in subtila stare de
rezonanta) a anumitor realitati, forte invizibile sau aspecte prin
rostirea anumitor denumiri sau a anumitor formulari spirituale
scurte. Un exemplu binecunoscut in Orient de VYAHRITI sunt cele
trei invocatii transfiguratoare, sacre, adresate lui PRAJAPATI
(”divinul stapin al creaturilor” sau “sustinatorul universului”):
BHUR, BHUVAR, SVAR, numite de asemenea Cele Trei Clarificari
Fundamentale. Aici BHUR reprezinta PAMTNTUL, BHUVAR reprezinta
SPATIUL iar SVAR reprezinta CERUL.
2. VYANA - care vegheaza asupra circulatiei limfei si care este
controlata prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA;

VYOMA(N) = Aspect subtil secundar care face posibila punerea
fiintei in rezonanta cu anumite energii benefice care sunt in
legatura cu aspectele spirituale esentiale ale fiintei, cunoscut
sub numele de eter sau spatiu al inimii.
VEDA = Literal “cunoastere esentiala, doctrina sacra”. Nume
generic al celor mai stravechi texte ale intelepciunii indiene.
Hindusii ortodocsi le atribuie o origine inspirata, supranaturala
si o autoritate suprema de esenta divina. Acest vast ansamblu de
Scrieri, avind o lungime de sase ori mai mare decit cea a
Bibliei, se divizeaza in patru parti:
1. RIGVEDA sau VEDA versurilor divine;
2. SAMAVEDA sau VEDA cinturilor sacre;
3. YAJURVEDA sau VEDA formulelor sacrificiale secrete;
4. ATHARVAVEDA sau VEDA lui ATHARVAN, nume al unui mistic, preot
al focului.
Fiecare dintre aceste patru VEDE se divizeaza in trei feluri
de texte, in functie de continutul lor, forma lor sau data la
care au fost redactate. Aceste trei grupe sunt:
a) SAMHITA (culegeri de invataturi spirituale);
b) BRAHMANA (explicatii procedurale precise din care apartin
ARANYAKA-ele - “texte ale padurii sau ale desertului” - si o
parte din UPANISHADE;
c) SUTRA-ele (fire aforistice conducatoare).
In functie de scop, le mai putem grupa in doua parti:
1) KARMA-KANDA, partea de actiune eficienta;
2) JNANA-KANDA, partea de cunoastere spirituala, profunda.
La inceput, cele patru VEDE serveau marilor preoti drept
culegere de imnuri si formule pentru o executare corecta a
sacrificiilor si procedeelor de punere in rezonanta cu lumi si
aspecte elevate din MACROCOSMOS. Pentru derularea corecta a
acestor angrenari spirituale erau necesare 4 categorii de mari
initiati preoti:
1. HOTAR-ul, cel care recita in mod adecvat imnurile pentru a
chema si invita zeii sa profite de SOMA si alte energii
consacrate sau ofrande: el utiliza in special RIGVEDA;
2. UDGATAR-ul, cintaretul initiat care acompania prin cintecele
sale, care usurau fuziunea si rezonanta, pregatirea si ofranda
lui SOMA; el utiliza in special SAMAVEDA;
3. ADHVARYU, executantul initiat care realiza procedeul sacru
propriu-zis, rostind versete, emitind mental MANTRA-e si formule
(YAGU) corespondente; el folosea in special YAJURVEDA;
4. Marelui preot ii revenea misiunea de a integra, supraveghea si
directiona ansamblul procedeului spiritual de punere in
rezonanta. ATHARVAVEDA nu era totusi direct legata de persoana
sa. Se crede ca a fost necesar un timp extrem de lung (pornind de
la 1500 i.e.n.) pentru a se ajunge la elaborarea VEDELOR asa cum
le cunoastem astazi; acestea au fost mai intii secrete si erau
transmise oral din generatie in generatie. SHAKHA-ele
(”ramurile”) se diferentiaza in functie de scolile in care ele
servesc ca baza de studiu. Exista mai multe versiuni legate de
originile VEDELOR, dar toate sunt de acord in a recunoaste ca
aceste texte sunt fructul revelatiilor divine facute RISHI-lor,
aflati in stare de inspiratie spirituala si contemplare profunda.
De aici provine si numele de SHRUTI (”ceea ce a fost autentic si
este revelat”), atribuit in mod frecvent VEDELOR.

VIATA = vezi JIVA.

VIJNANAMAYA KOSHA: este cea de-a patra teaca (kosha) a fiintei umane si
este considerata a fi printre cele mai elevate structuri invizibile ale
omului. In microcosmosul fiintei umane ea este teaca invizibila superioara a
inteligentei care contine energiile rafinate si facultatile care manifesta si
fac cu putinta inteligenta, discriminarea si vointa.

VOINTA = latura a mentalului (AJNA CHAKRA) care comanda
psihicului uman si se manifesta prin actiunile constiente
indreptate spre realizarea unor scopuri elaborate anticipativ in
sfera mentala. Trasatura de caracter care exprima capacitatea de
decizie ferma, perseverenta in invingerea obstacolelor. Vointa
presupune un efort mental (proportional) care este cu atit mai
intens cu cit sunt mai mari greutatile de infruntat pentru
realizarea scopului propus. Ca proces psihic, vointa
interactioneaza de asemenea cu procesele psihice cognitive si
afective, actele de vointa reprezentind manifestarea unor ginduri
(mentalul) si sentimente ale omului in actiunile si faptele sale.
Desi actele de vointa ale omului depind de ideile, hotaririle
proprii si de motivatia sa psihologica, ele sunt determinate, in
ultima analiza, de KARMA proprie, de conditiile lui specifice de
viata, de nivelul de educatie, de influenta predominanta pe care
o au asupra sa relatiile sociale in care el traieste si se
manifesta. Aparenta libertate a vointei umane cel mai adesea
exprima de fapt determinismul KARMA-ic. YOGA da o rezolvare
inteleapta a problemei raportului dintre libertatea de vointa si
necesitate, aratind ca adevarata libertate trebuie sa se bazeze
pe cunoasterea necesitatii ca vointa fiintei umane evoluate
spiritual se poate manifesta liber numai atunci cind se afla in
consonanta si corespunde legilor eterne, divine, obiective ale
realitatii, caci numai atunci omul actioneaza “in cunostinta de
cauza”, fiind mereu in rezonanta cu CONSTIINTA DIVINA
MACROCOSMICA (DUMNEZEU).
Prin urmare, putem spune ca vointa este o importanta
capacitate ce angreneaza puterea mentalului si face cu putinta
procese psihice de conducere a activitatii sub toate aspectele
ei. Vointa face sa intre in actiune un sistem de autoreglaj
superior care este efectuat precumpanitor prin cel de-al doilea
sistem de semnalizare si implica deliberare, scop si plan
elaborat constient, organizare a fortelor proprii prin stapinirea
unora si mobilizarea si angajarea convergent-finalista a altora.
in viziunea sistemului YOGA, vointa superioara isi are izvorul in
structura subtila a fiintei cunoscuta sub numele de VIJNANAMAYA
KOSHA care este “vehiculul inteligentei” numit de unele scoli
orientale BUDDHI. Trasaturile mentale si psihice distinctive ale
vointei sunt: scopul propus, constient, efortul specific,
calificat ca voluntar si comportamentul de biruire a
obstacolelor. Vointa reprezinta un nivel mental de auto-
organizare si autoreglaj superior celui pe care-l constituie
afectivitatea. Activarea voluntara rezulta dintr-o anume
transformare si depasire a afectivitatii. Vointa presupune o
organizare mentala, rationala a energiilor, fapt ce constituie o
cucerire tirzie a umanitatii de care cei primitivi nu sunt
capabili.
Noi spunem ca este vointa, in cazul in care se prezinta
urmatoarele doua conditii: prima conditie - conflict intre doua
tendinte; o singura tendinta nu genereaza un act voluntar -, a
doua conditie - cind cele doua tendinte dispun de forte inegale,
una cedind celeilalte; rar (dar foarte des in cazul yoghinilor),
prin actul de vointa, are loc o inversare, astfel ca ceea ce era
cu adevarat bun, armonios, divin, fiind insa mai slab, sa devina
mai puternic iar ceea ce era originar mai puternic dar rau si
dezechilibrant sa fie invins de ceea ce era la inceput mai slab.
Un act este cu atit mai voluntar cu cit poate raspunde mai
puternic la proprietatile slabe, discrete ale stimulului, lasind
fara raspuns insusiri puternice, evidente. Toate acestea dovedesc
ca din moment ce vointa poate actiona contrar emotiilor, ea
reprezinta calitativ ceva mental, superior reglajului afectiv.
YOGA considera ca vointa este un reglaj al reglajelor. Real,
vointa poate actiona contrar emotiilor sau sinergic lor, ca in
sentimentele superioare. Este voluntar actul mental ce se opune
celui impulsiv, el fiind deliberat si subordonat controlului
rational. intre formarea gindirii si cea a vointei este un raport
de interdependenta intrucit actele voluntare sunt si gindite iar
procesele de gindire sunt precumpanitor intentionale si
voluntare.
Un parametru important pentru elaborarea si functionarea
vointei este obstacolul sau dificultatea. De aici necesitatea
anticiparii prin scop a captarii energiilor necesare din
MACROCOSMOS, a organizarii mijloacelor si a incordarii sau
efortului voluntar. in ierarhia conduitelor, se rezerva denumirea
de voluntare celor ce corespund la cele mai inalte nivele, celor
mai dificile. Se considera ca o conduita corespunde mai bine
caracterului voluntar cu cit rezulta din predominarea mai marcata
a tendintelor intelectuale si spirituale.
Actele voluntare sunt pentru unii actiuni complicate care
necesita un grad mare de activare si se executa cu dificultate,
datorita unei slabe inteligente. La majoritatea fiintelor umane,
actele voluntare fac apel la tendinte sociale si morale, retinind
actiunea prin aminare si pregatind-o prin limbaj intern. Copilul
isi insuseste schema actiunilor sociale de cooperare si
comunicare. La originea vointei este relatia comanda-subordonare.
Prin comunicare cu adultul, copilul executa comenzile verbale ale
acestuia si invata sa se supuna. Apoi, prin limbajul pentru sine
si mai ales prin limbajul intern, copilul ajunge sa-si dea singur
comenzi, luindu-si astfel in stapinire comportamentul. Functia
care era anterior interpersonala sau interpsihica devine, prin
interiorizare, intraindividuala sau infrapsihica.
In acord evident, vointa depinde de conditiile dezvoltarii
in activitate a persoanei. Vointa nu poate fi puternica in
absenta unor scopuri clare si valoroase si fara ca anterior sa fi
existat perioade de antrenament in lupta cu dificultatile,
blocajele si obstacolele. A nu se confunda dorinta cu capacitatea
de efort voluntar ce se constituie si se investeste in
activitatea efectiva. Temeiul formarii vointei este
activitatea, luata in toate formele ei - fizica, intelectuala,
psihica, spirituala, sociala. Este semnificativ si faptul ca,
datorita rezonantelor predominante cu anumite energii subtile
specifice din MACROCOSMOS, dupa tipul de activitate si efort
precumpanitor exersat, vointa se specializeaza putind fi mult mai
puternica intr-un domeniu (sau sfera a fiintei) decit in altul.
in consecinta, exersarea satisfacatoare a tuturor formelor de
efort (in continenta, in executarea ASANA-elor, in LAYA YOGA
etc.) este o conditie de baza a dezvoltarii multilaterale a
personalitatii yoghinului. Pe masura ce obstacolele sunt
depasite, ele isi diminueaza calitatea de obstacole. Aceasta
pentru ca obstacolul este nu numai un fapt obiectiv, ci o relatie
subiectiv - obiectiva, intre posibilitati, energiile subtile pe
care le angrenam si conditii. Ceea ce pentru cineva este dificil
poate fi facil pentru un altul care poseda o energie subtila
gigantica impreuna cu cunostintele si deprinderile necesare.
Dezvoltarea vointei se inscrie optim intr-o curba ascendenta
a obstacolelor propuse sau asumate care, de fiecare data, intrec
intrucitva posibilitatile de moment ale YOGHINULUI. Vointa, fiind
o structura de autoreglaj superior, se prezinta potential ca o
capacitate iar in desfasurare, ca un proces. In structura vointei
se detaseaza latura de autocontrol si cea de autocomanda si
implicarea in actiune.
Clasic, este vointa negativa (de retinere a impulsivitatii)
si vointa pozitiva (de mobilizare, incordare, actionare). Intre
acestea este o strinsa interdependenta. Un dicton mentioneaza:
“Intr-atita este de mare puterea ta de stapinire a lumii in care
te manifesti pe cit este de mare puterea ta de a te stapini pe
tine insuti”.
Vointa apare la yoghini ca o trasatura a personalitatii.
Luata ca proces, vointa implica o gama larga de acte, demersuri,
desfasurari de la cele mai simple, momentane, pina la cele mai
complexe, discursive. Este act de vointa orice act intentional,
deliberat, orientat spre un scop constient. El poate si sa nu
necesite un efort sensibil pentru cel inzestrat cu o energie
uriasa. Este in mod propriu un proces de vointa acela ce implica
o confruntare cu obstacole si se dezvolta plurifazic. Analizele
consemneaza in primul rind transformarea pulsiunilor in motive
incitative si proiectarea acestora in scopuri. Urmeaza apoi
operatii decizionale luate deseori in conditii de conflict si
soldate cu alegeri mai mult sau mai putin ferme. Este necesar sa
se adopte decizii nu numai in ceea ce priveste obiectivele ci si
mijloacele, iar prin raportarea mijloacelor (ca scopuri partiale)
la scopul final, sa se inchege planul de actiune. In aceasta se
includ si procesele launtrice de tipul rezolvarii problemelor.
Este ceva ce implica energie si efort. Veritabilul efort voluntar
este implicat insa in ultima faza, cea a executiei care necesita
convergenta de energii fizice, emotionale, mentale, intelectuale
si spirituale, incordare pe masura obstacolelor (forma specifica
de reflectare) si finalizare. Pentru vointa, executarea propriu-
zisa sau punerea in PRACTICA este definitorie. In activitatea
vointei se trezesc, se amplifica, se fauresc si se demonstreaza
calitatile vointei cum sunt: forta, perseverenta, tenacitatea,
hotarirea, consecventa s.a.

W

WISHWODARI = un Nadi

————- Sfirsit ————-

T

TACHCHHIDRESU = in intervalul acesta
TADA = atunci
TADABHAVAH = disparitia lor
TADAKARA = forma proprie
TADAM = atunci
TADANJANATA = a lua culoarea aceea
TADAPI = iar acestea
TADARTHA = de dragul lui (PURUSHA)
TADEVA = aceeasi
TAH = acesta
TAIJAS = starea lui PURUSHA
TAJJAH = nascut din aceasta
TAMAS = una dintre cele 3 GUNAS; in situatia in care, in fiinta
umana, TAMAS este predominant, mintea este greoaie, inerta si
tensionata; acest GUNA reprezinta una dintre cele 3 proprietati ale
lui PRAKRITI; stabilitate.
TANTRAM = dependent
TANU = atenuate; disipare; atenuare
TAPA = suferinta acuta
TAPAH =austeritate
TAPAS = austeritate vezi fise
TAPASAH = prin austeritate
TARA = stele
TARAKAM = transcedental
TASAM = este
TASMIN = dupa aceasta
TASYA = al lui; a acelora; a acesteia; a acestuia; prin aceasta
TAT = acesta; acela; a acesteia
TATAH = din aceasta (practica de meditatie cu AUM); atunci; de
aici; dupa aceea; dupa aceasta
TATHA = ca aceasta
TATKRAMAYOH = in ordinea sa de succesiune
TATPRABHOH = stapinul sau
TATRA = acolo; din cele doua; aici; in aceasta stare; din acestea
TATSAMNIDHAU = in vecinatatea ei
TATSTHA = pe care sta sau se odihneste
TATTVA = principiu
TATTVA CHINTANA = contemplare si reflectie a constiintei supreme
TATTVA DARSHAN = perceptia constiintei supreme
TATTVAM = esenta
TATVRITTAYAH = transformarile lor
TAYOH = a acestor doua
TE = ei; ele
TEJOMAYA PURUSHA = constiinta in stare de vis (dupa VEDANTA)
TRATAKA =
TRAYA = trei
TRAYAM = cele trei (impreuna)
TRISNA = dor, dorinta
TRIVIDHAM = alcatuit din trei parti
TU = dar
TULA = bumbac
TULYA = egal
TULYAYOH = a celor doua obiecte similare
TURYA = starea care este nemanifestatul, neauzitul si
neexprimatul
TVAT = datorita
TYAGAH = abandon

TAMAS = Una dintre cele trei tendinte fundamentale (GUNA), principiul
obscuritatii si al inertiei in Natura, care asigura stabilitatea fizica,
materiala a manifestarii. Aulukya a propus o teorie similara teoriei
atomice care descrie fluiditatea materiei. “Daca nu ar fi astfel, a spus
el, nu ar exista nimic solid, daca nu ar fi TAMAS GUNA sau acea proprietate
care face ca toate corpurile materiale sa ramina aceleasi, clipa de clipa,
in timp”.
Fara TAMAS GUNA nu ar mai exista prezentul asa cum il cunoastem, ci
doar trecutul si viitorul. TAMAS confera corpurilor materiale
caracteristica statica, el este factorul de coeziune fara de care lumea,
asa cum o stim, n-ar putea exista. La fel se intimpla si cu gindirea care
este si ea fluida; dar TAMAS GUNA face ca cunoasterea sa fie statica si sa
ramina astfel incit sa poata fi stocata in creier.
TAMAS este considerata adeseori ca fiind ignoranta si inertie. Ea este
totodata lenea si complacerea “fatalista” care ne impiedica sa progresam in
indiferent ce directie.
In multe texte yoghine stravechi, TAMAS este definita inertie, non-
inteligenta, fiind principiul obscuritatii in natura. TAMAS GUNA este
ultima dintre cele trei tendinte ale naturii, celelalte doua fiind SATTVA
si RAJAS.
TANTRA = Tesatura, urzeala, relatie, adunare. Aceasta este definitia
cuvintului TANTRA. In conformitate cu VEDELE, UPANISHADELE, PURANELE si
BHAGAVAD-GITA, TANTRA face parte din SANATANA-DHARMA, religia eterna a
hindusilor.

TANTRA-YOGA: tesatura, urzeala, relatie, adunare. Aceasta este definitia
cuvintului tantra. In conformitate cu Veda-ele, Upanishad-ele, Purana-ele si
Bhagavad-Gita, Tantra face parte din sanatana-dharma, religia eterna a
hindusilor.
Tantra are drept tema centrala energia divina sau forta creatoare Shakti
care sub forma unei zeite, incarneaza aspectul feminin al fiecarei
divinitati. Aceasta energie divina feminina este adeseori cunoscuta ca fiind
contrapartea polara sau sotia lui Shiva. In deplin acord cu Shiva, Shakti
adopta adeseori forme benefice. Orice Tantra comporta cinci teme:
a) creatia lumii;
b) distrugerea sau disolutia acesteia;
c) adorarea frenetica a lui Dumnezeu in aspectele sale masculin sau feminin
sau, cu alte cuvinte, fuziunea inefabila cu una dintre nenumaratele
divinitati masculine sau feminine;
d) obtinerea puterilor supranaturale;
e) diferitele cai si modalitati pentru a ajunge la intima fuziune inefabila
si unire cu Supremul prin meditatie.
Adeseori Tantra-yoga este sinonima cu Kundalini-yoga. Tratatele tantra-
ice sunt in general redactate sub forma dialogurilor intre Shiva, Absolutul
Divin si o Shakti a sa care incarneaza energia feminina subtila divina.
Aceste texte au drept scop sa accelereze trezirea spirituala si sa eleveze
fiinta umana in intregime, conducind-o la perfectiunea divina, invatind-o cum
sa-si trezeasca si sa conduca in sus forta cosmica latenta (kundalini) care
dormiteaza in el, cu ajutorul diferitelor exercitii specifice si procedee
meditative.
Veche de citeva mii de ani, Tantra-yoga este o sinteza plina de
intelepciune a traditiei si a stiintei yoghine care urmareste corelarea
inefabila intr-o deplina armonie a starilor fizice cu anumite experiente
metafizice pe care numai o fiinta umana plenar constienta si initiata poate
sa le realizeze. Practica tantra-ica ofera individului o gama uluitoare de
modalitati care il ajuta sa fie in echilibru si armonie cu Universul,
folosind insasi conditiile pe care oricind viata de zi cu zi le rezerva. Asa-
zisa tantra “a miinii drepte” cuprinde o serie vasta de practici care includ
exercitii fizice profund binefacatoare pentru sanatate, metode respiratorii
care fac sa se miste la vointa fluxurile energiei vitale, procese de
purificare ce armonizeaza aspectele emotionale ale fiintei, tehnici mentale
care disciplineaza si focalizeaza mintea, practici meditative care implica
diagrame geometrice (yantra-e) si sunete subtile (mantra-e) care rafineaza
constiinta si o fac apta sa reveleze spiritul. In practica tantra-ica
potentialul creator, energia sexuala transmutata, atunci cind este
valorificata cu succes prin sublimare devine o forta extrem de importanta
care poate conduce rapid catre o transformare extraordinara a fiintei umane.
Toate acestea pot fi realizate de catre un individ care, raminind abstinent,
practica singur, sau pot fi traite intr-un cuplu plin de tandrete si iubitor
in care se urmareste permanent continenta si sublimarea superioara a
energiilor rezultate precum in asa-zisa tantra “a miinii stingi”. Abordarea
intima afectuoasa a acestor aspecte in cuplu presupune o rafinata si
sensibila explorare si valorizare a relatiei dintre barbat si femeie, iubire
reciproca, respect pentru celalalt, transfigurarea fiecaruia de catre
celalalt in fiinta ideala divina, transmutarea potentialului sexual si
sublimarea energiei rezultante in sferele cele mai elevate ale fiintei,
pentru a atinge impreuna, sau fiecare la un moment dat, starea de extaz
divin. Aplicarea corecta a acestor precepte izvorite din intelepciunea
milenara a Orientului conduce gradat la o elevare si o amplificare a
trairilor in cazul unirii sexuale constient controlate, de la un proces
controlat de instincte ajungindu-se la o veritabila experienta spirituala in
care cuplul resimte la unison fericirea oceanica infinit nuantata. Aceasta
stare extraordinara este definita adeseori in textele fundamentale yoga sub
numele de ananda, beatitudine cosmica sau extaz. Dincolo de aberatiile pe
care le sustin cei ignoranti si rauvoitori, tantra este viata traita plenar
si superior. Tantra bine practicata este viata echilibrata si constiinta in
armonie cu ceea ce apare in mod spontan oricind. Tantra yoga este practicata
de catre Oameni Naturali din intreaga lume, simplu si intr-o transfiguratoare
stare de respect pentru Tot ceea ce Este.

TANTRISM: sistemul fundamentat pe invatatura Tantra-elor.

TAPAS: concentrare de forta si vointa spirituala; asceza; efort
spiritual.

TAPAS = ardoare interioara, caldura subtila, asceza;
fervoare (efervescenta) spirituala, aspiratie intensa de a-L
realiza pe Dumnezeu (BRAHMAN). TAPAS-ul este una dintre cele 5
prescriptii de autocontrol (NIYAMA) din sistemul YOGA. TAPAS-ul
permite transformarea gradata a calitatilor (GUNA) RAJAS ale
fiintei, centrate preponderent in jurul egoului, intr-o forta
spirituala superioara care ajuta aspirantul sa atinga cit mai
repede telul spiritual prin fervoarea daruirii, prin abnegatia de
care da dovada si, de asemenea, prin intensitatea concentrarii
sale mentale. Conform cosmogoniei VEDICE, TAPAS, in calitatea sa
de caldura paranormala generata de intensitatea fara egal a
sacrificiului Divinului este ceea ce a permis “clocirea” si
“spargerea” oului lumii (HIRANYAGARBHA). Acest aspect mitic
implica totodata si ideea de efort creator sustinut (asceza), in
masura in care creatia in totalitate reprezinta de fapt un act de
auto-sfisiere (desfasurare sacrificiala sau fragmentare in timp
si spatiu) a lui DUMNEZEU.

TAPAS = ascetism, simbolizat de caldura interioara,
fervoare, austeritate. El este intr-un anume fel un sinonim al
lui TEJAS (Focul subtil interior).
BHAIRAVI controleaza energiile fundamentale ale
sacrificiului TAPAS care face posibila multiplicitatea formelor.
BHAIRAVI este Marea Putere Cosmica a lui TAPAS in MACROCOSMOS.
TAPAS-ul este o energie spirituala intensa ce rezulta din
aspiratia arzatoare, frenetica de a-l descoperi si realiza pe
DUMNEZEU sau BRAHMAN. Dupa cosmogonia VEDICA, energia spirituala
divina MACROCOSMICA a lui TAPAS (caldura) este aceea care permite
sa fie “clocit” si sa faca apoi sa apara din gaoacea oului
primordial divin (HIRANYAGARBHA) intreaga manifestare sau altfel
spus MACROCOSMOSUL cu toate cele 3 lumi FIZICA, ASTRALA si
CAUZALA. Acest aspect al lui TAPAS sugereaza totodata o idee de
AUTOMORTIFICARE in masura in care intreaga creatie reprezinta un
imens act de sacrificiu sau altfel spus un fel de auto-sfisiere
si jupuire de sine din partea creatorului (DUMNEZEU).
In textul oriental SHATAPATHA-BRAHMANA se spune: “In
timpurile primordiale (la inceput), PRAJAPATI era El absolut
singur si unic in aceasta lume. El a spus atunci: “EU VREAU SA
FIU MULTIPLU. EU VREAU SA MA INMULTESC (reproduc)”. Pentru
aceasta, el a facut mari eforturi si a practicat un TAPAS. Din
cauza eforturilor sale sustinute si a procedeelor de care s-a
folosit, el a dat astfel nastere la cele trei lumi: 1) PAMsNTUL,
2) ETERUL si 3) CERUL. El este acela care a clocit Oul primordial
din care au aparut apoi cele trei lumi”.

TEAMA = Face parte din categoria emotiilor bazale,
caracterizindu-se printr-o stare psihica perceputa in mod
neplacut de catre subiect, sub forma de neliniste, insecuritate
si ea evidentiaza procese de REZONANTA cu energii subtile mai
mult sau mai putin rele, perturbatoare. Teama determina, de cele
mai multe ori, tendinta de evitare a unui posibil (sau imaginar)
pericol, iminent sau indepartat. Incercarile de definire a
acestei trairi emotionale ce evidentiaza procese de REZONANTA cu
energii subtile nocive ce apar si persista in fiinta noastra se
lovesc de larga paleta de expresie pe care teama o dobindeste la
nivel individual. Tipul de personalitate isi pune amprenta in mod
decisiv asupra modului in care subiectul “presimte” si mai ales
intuieste sentimentul de teama. Nivelul de instruire
(inteligenta) si experienta sau antrenamentul acumulate de
subiect reprezinta un alt element important in relatia individ-
teama.
Dupa intensitatea trairii (starii), TEAMA are mai multe
forme care, in functie de particularitatile si disponibilitatile
fondului timic (de la TIMUS, importanta glanda endocrina din
corpul uman) al subiectului pot fi descrise ca: timiditate,
frica, panica, teroare. Teama se situeaza, alaturi de
anticipatie, furie, bucurie, acceptare, surpriza, durere si
dezgust in ansamblul emotiilor bazale care caracterizeaza viata
afectiva a fiintei umane obisnuite, reflectind obiectivitatea
lumii inconjuratoare prin filtrul subiectivismului individual. In
fata oricarei situatii noi sau avind un grad de dificultate
sporit, fiinta poate incerca un anumit sentiment de teama sau
stres, care atunci are un ecou pozitiv asupra activitatii sale
(concentrare, mobilizare a fortelor). Exagerarea sa patologica
precum si absenta teamei ii confera semnificatia unui simptom,
anxietatea, angoasa, fobia trairilor terifiante fiind formele
sale cele mai frecvente.

TAO = Acest cuvint poate fi tradus in limba romina prin “CALE”. Ideea
de TAO se gaseste in centrul textului fundamental TAO TE KING. La origine
ideograma TAO semnifica “CALE”, totodata ea inseamna si “DOCTRINA”.
In TAO TE KING al lui LAO-TZE, conceptul de TAO primeste pentru prima
data o conotatie metafizica; el este Principiul Primordial care
imbratiseaza toate lucrurile si fiintele, dind nastere tuturor fenomenelor
si manifestarilor. El este realitatea ultima, inefabila din care s-a nascut
intregul Univers si pe care LAO-TZE o boteaza TAO in absenta unui termen
mai potrivit.
TAO este totdeauna inefabil; el nu poate fi numit. Aceasta este una
dintre calitatile sale fundamentale. TAO este “MAMA MISTERIOASA” care da
nastere si hraneste Cele Zece Mii de Fiinte (WAN-WU). El este izvorul ultim
al intregii existente. Intr-un anumit capitol din TAO TE KING, TAO este
comparat cu o femela animal a carei matrice gigantica se afla la originea
Cerului si a Pamintului. Acest text va fi utilizat mai tirziu de taoismul
amoros pentru a justifica diferite practici sexuale in care continenta
sexuala avea un rol foarte important si care avea drept scop sa conduca
practicantii la o intima si inefabila comuniune cu TAO.
Mai devreme sau mai tirziu toate fiintele si lucrurile se reintorc in
TAO. Aceasta este o lege universala. In acceptia sa taoista, conceptul de
Iluminare (MING) desemneaza intelegerea acestei legi universale a
reintoarcerii tuturor fiintelor in TAO (FU). Reintoarcerea oricarui lucru
sau fiinta la punctul sau de plecare este insasi legea lui TAO- natura:
“Eterna reintoarcere este miscarea lui TAO; in non-rezistenta se afla
eficacitatea lui TAO”.
TAO este adeseori descris ca invizibil, inaudibil, insondabil, etern
si inaccesibil la influentele exterioare. El este forma a ceea ce este fara
forma; el imbratiseaza simultan fiinta si nefiinta. Fiinta este functia lui
TAO; nefiinta este esenta sa. El este Marele Unic in care se abolesc toate
contradictiile.
TAO actioneaza cu o perfecta intelepciune in mod spontan; el urmeaza
propria sa natura (TZU-JAN). Manifestarea sa este lipsita de actiune si de
intentie (WU-WEI), dar cu toate acestea nu exista nimic pe care el sa nu
poata sa-l realizeze. In lumea fenomenelor, TAO se reveleaza prin forta si
“VIRTUTEA” sa (TE); el transmite aceasta forta fiintelor si lucrurilor si
astfel le permite sa devina ceea ce ele sunt.
Realizarea unitatii inefabile cu TAO este telul tuturor adeptilor
taoismului. Nu este insa suficient pentru aceasta sa avem doar o cunoastere
rationala a lui TAO; adeptul trebuie sa fuzioneze intim cu TAO realizind el
insusi unitatea deplina, simplicitatea (PU) si vidul beatific al lui TAO.
Singura cunoasterea intuitiva spirituala permite sa se ajunga la acest
rezultat.
Se realizeaza cu usurinta TAO cultivind si amplificind calmul profund
care este principala poarta de acces catre TAO. Se ajunge la marea Tacere
prin asa-zisa metoda a “PIERDERII”; “A cauta cunoasterea inseamna a acumula
tot mai mult zi de zi; a il cauta numai pe TAO inseamna a pierde din ce in
ce mai mult zi de zi”. In TAO TE KING, calmul beatific este calificat drept
reintoarcerea la origine. Raminind in aceasta stare de calm beatific, se
aboleste orice manifestare atit interioara cit si exterioara, se sterg
toate limitele si toate contingentele. Numai atunci incepe sa straluceasca
in universul nostru launtric Lumina Divina care ne permite sa ne descoperim
veritabilul Sine Nemuritor si sa realizam astfel Absolutul (TAO).

TRANSCENDENTA = ipostaza a divinitatii care se afla deasupra
creatiei. Transcendenta este proprie si starii de constiinta a
yoghinului eliberat de conditionarile ignorantei (AVIDYA).
Transcendenta reprezinta un rezultat al depasirii datului
obiectiv prin actul intentional de constiinta, prin aspiratie
frenetica sau prin intuitie, actiuni datorita carora constiinta
yoghinului se ridica in lumea esentelor si semnificatiilor ultime
(planul 7 controlat de SAHASRARA). Niciodata Transcendenta nu
poate deveni insa un obiect al experientei, ea (transcendenta)
fiind proprie intotdeauna Supremului Subiect Constient
(Dumnezeu). Transcendenta nu poate fi cunoscuta decit prin
fuziunea integratoare, beatifica dintre constiinta yoghinului si
Constiinta lui Dumnezeu, stare numita in YOGA SAMADHI.
Transcendenta nu tine niciodata de o anumita clasa de
obiecte, ci presupune un principiu superior acestora, deosebindu-
se astfel de IMANENTA. Starea de transcendenta este deci
superioara conditiei lucrurilor individuale, inteligentei
obisnuite, nivelului umanitatii etc.
Sentimentul sau macar intuitia transcendentei nu apartine
insa numai fiintelor eliberate. Reputatul psiholog ABRAHAM
MASLOW, fondatorul a ceea ce se cheama “psiholopie umanista”,
focalizata mai curind asupra fiintelor umane sanatoase psihic
decit asupra conditionarilor patologice, este unul dintre putinii
psihologi care au recunoscut, studiat si descris cu obiectivitate
experienta umana de Transcendenta. Aceasta experienta poate sa
imbrace multiple forme. Ea poate sa fie, de exemplu, o forma de
uitare de sine, o pierdere a senzatiei de individualitate in care
egoul limitator este transcens; aceasta poate conduce fiinta la o
inefabila si sublima fuziune cu intregul univers, cu un anumit
aspect subtil al manifestarii, cu o alta fiinta iubita, sau chiar
cu Dumnezeu insusi. Experienta poate consta si numai dintr-o
senzatie de iesire din timp: timpul este atunci transcens.
Durerea poate fi, de asemenea, transcensa intr-un mod misterios.
Sentimentul de continua lupta cu elementele naturii si cu
ceilalti poate fi transcens prin acceptarea plenara a armoniei
integratoare dintre fiinta noastra (MICROCOSMOSUL propriu) si
intregul Univers (MACROCOSMOS). Alteori, poate sa survina o
transcendere a unor preocupari marunte, nespirituale, definibila
ca o stare sublima de “a fi deasupra acestor lucruri sau
aspecte”. Transcendenta evoca mai degraba un sentiment al fiintei
si al eternitatii decit unul al devenirii si temporalitatii.
Toate aceste tipuri de Transcendenta si multe altele au fost
studiate de MASLOW care precizeaza in plus ca, desi pot fi induse
prin meditatie, ele survin de multe ori spontan, cristalizindu-se
in ceea ce el a numit “Experiente de virf”. Pentru toti cei care
au trait asemenea “experiente de virf”, ele reprezinta cel mai
important lucru din viata lor si sunt privite ca cele mai
pretioase aspecte, care dau cu adevarat valoare vietii. Acesti
oameni tind aproape intotdeauna sa caute un mod de a trai care sa
usureze si sa indeseasca reaparitia acestor stari.
“Transcendenta, spune MASLOW, se refera la cele mai inalte, cele
mai cuprinzatoare si mai ample nivele ale constiintei umane,
manifestindu-se ca un scop in sine si nu ca un mijloc si
integrind armonios fiinta cu ceilalti oameni, cu intreaga
umanitate, cu celelalte specii, cu intreaga natura, cu Universul
si cu Dumnezeu”.
Domeniul psihologiei umaniste care se raporteaza la procesul
si natura transcendentei privita in acest sens este cunoscut sub
denumirea de “psihologie transpersonala” si supranumit uneori “a
patra forta” in psihologie (alaturi de sistemele lui FREUD, ADLER
si JUNG). Unul dintre cele mai bine dezvoltate sisteme ale
psihologiei transpersonale este psihosinteza, avind numeroase
tehnici inspirate din YOGA, care ajuta individul sa intre in
rezonanta cu sursele infinite de energie binefacatoare ale
SUPRACONSTIENTULUI si permite astfel sa se integreze toate
nivelele (straturile) constiintei sale.

TRANSFIGURARE: procedeu specific care face posibila punerea rapida in
rezonanta cu energii subtile divine, cu sfere de forta si aspecte elevate,
sublime, din Macrocosmos prin intermediul caruia elementele realitatii
exterioare, distilate de viziunea innobilatoare, imaginatia si puterea de
expresie a celui care transfigureaza se transforma, mai ales pentru acesta,
intr-o realitate noua, elevata, minunata, spiritual-afectiva, incarcata, ce
ne face sa traim o forma de extaz. Prin exemplul cunoasterii artistice,
sublime, transfigurarea constituie dovada rolului activ si profund creator al
constiintei in genere, rol subliniat adeseori de yoga. Specificul cunoasterii
artistice, sublime, capabila sa recreeze realul in ipostaze aprofundate,
idealizate, inaltate, arhetipale, chiar si ca proiect, constructie si model
anticipator, prin ridicarea lui pe diferite trepte de transfigurare de la
concretul sensibil la abstractul sensibil, in forme de expresie adecvate
fiecareia dintre treptele respective, i-au adus artei si denumirea
(acceptabila ca metafora) de oglinda magica a realitatii. Transfigurarea
joaca un rol esential in continenta amoroasa si in amorul tantric fara
sfirsit.

TRANSFIGURARE = procedeu specific care face posibila punerea
rapida in rezonanta cu energii subtile divine, cu sfere de forta
si aspecte elevate sublime din MACROCOSMOS prin intermediul
caruia elementele realitatii exterioare, distilate de viziunea
innobilatoare, imaginatia si puterea de expresie a celui care
transfigureaza se transforma, mai ales pentru acesta, intr-o
realitate noua, elevata, minunata, spiritual-afectiva, incarcata
ce ne face sa traim o forma de extaz. Prin exemplul cunoasterii
artistice, sublime, transfigurarea constituie dovada rolului
activ si profund creator al constiintei in genere, rol subliniat
adeseori de YOGA. Specificul cunoasterii artistice, sublime
capabila sa recreeze realul in ipostaze aprofundate, idealizate,
inaltate, arhetipale, chiar si ca proiect, constructie si model
anticipator, prin ridicarea lui pe diferite trepte de
transfigurare de la concretul sensibil la abstractul sensibil, in
forme de expresie adecvate fiecareia dintre treptele respective,
i-au adus artei si denumirea (acceptabila ca metafora) de oglinda
magica a realitatii. Transfigurarea joaca un rol esential in
continenta amoroasa si in AMORUL TANTRIC fara sfirsit.

TRAIRE TRANSFIGURATOARE = stare mentala declansata in
contactul cu o opera de arta sau cu diferite aspecte ale
realitatii (o priveliste, o figura umana frumoasa, un nud minunat
etc.), resimtita sau apreciata ca fiind foarte frumoasa. Este
cunoscuta remarca lui Amiel potrivit careia “peisajul este o
stare de spirit”, revendicata in egala masura de acele curente
estetico-artistice moderne care pun accentul fie pe valentele
poetico-lirice ale receptarii realitatii, fie pe asa-numitele
tensiuni interioare revelatorii. Trairea transfiguratoare este o
stare sublima complexa care pune in miscare toate fortele si
energiile psihice elevate ale omului (si in primul rind ale
afectivitatii), antrenind si stari euforice de modificare
cenestezica, in special atunci cind trairea transfiguratoare se
leaga de frumusetea unei privelisti a naturii, de contemplarea
sau de trairea sublima determinata de o opera muzicala geniala.
Aceasta stare de spirit care este, in acelasi timp, incordare
euforica si destindere, contemplatie extazianta si efort,
meditatie si actiune, nu se limiteaza la un efect instantaneu, ci
se prelungeste, determinind fenomene paradisiace de rezonanta
subtila ce se continua zile in sir chiar si dupa incetarea sau
disparitia elementelor declansatoare. Ea lasa in urma ei, dupa
caz, o stare intensa de euforie psiho-fizica, un sentiment
paradisiac de eliberare interioara, care adevereste nemijlocit
teoria aristotelica a katharsisului, sau o stare extraordinara de
disponibilitate marita a inteligentei, vointei si emotivitatii.
De aici decurge si faptul ca trairea transfiguratoare este unul
dintre aspectele cele mai pretioase ale experientei umane, unul
dintre mijloacele cele mai eficace ale formarii unei
personalitati armonioase si, deci, ale educatiei spirituale.
Dezvoltat in romantism, care acorda o deosebita pretuire rolului
activ al subiectului si functiei creatoare a interioritatii, ca
unul dintre conceptele lor centrale, conceptul trairii
transfiguratoare constituie un obiect predilect al filosofiei
vietii desavirsite.

TRETA YUGA = vezi YUGA.

TRANSMUTATIE: transformare sau schimbare insotita de o declansare uriasa
de energie, a unui element chimic in altul printr-o noua grupare a
elementelor constitutive in atomi, obtinuta prin dezintegrarea radioactiva
naturala sau prin reactii nucleare posibile in anumite conditii chiar si in
sfera biologicului la temperaturi slabe.
Desi parea ca fizica moderna a clarificat in mod categoric faptul ca
transmutatia elementelor nu poate fi obtinuta decit prin jocul marilor
energii capabile sa infringa fortele ce retin nucleonii in structurile lor
bine definite, in unele cazuri s-a constatat in mod evident, experimental, ca
exista si alte cai, mult mai eficiente si naturale, pentru obtinerea acestor
procese fizice de transmutatie, chiar si la energii slabe, atit in
structurile materiei vii vegetale, cit si in cele animale, in cazul
metabolismelor specifice.
In fiinta umana, procesele de transmutatii atomice la energii slabe se
produc in mod continuu, mai mult sau mai putin intens in cadrul
metabolismului, al proceselor sexuale, al trairilor erotice, al starilor
afective, al activitatii mentale, al trairilor spirituale.
Nenumarate experiente au permis sa se constate ca intregul corp al
fiintei umane este o adevarata microuzina atomica in care, prin transmutatii
la energii scazute sunt produse intr-un mod discret diferite elemente chimice
de care corpul are nevoie. Simultan, in urma acestui proces, rezulta energii
uriase care fac posibila o gama nebanuita de fenomene extraordinare ca:
aparitia unor disponibilitati paranormale, aparitia unor stari superioare de
constiinta, amorsarea si alimentarea unor fenomene de sublimare a anumitor
energii, amplificarea inteligentei, tonus afectiv constant euforic, fericire
etc. Deosebit de semnificativ este daca ne gindim ca aceste procese de
transmutatie in corpul uman au la baza programe biochimice bine stabilite de
Natura, pentru fiecare temperament in parte, cu sute de mii de ani in urma.
Ce inseamna in ultima instanta transmutatia biologica sexuala?
O utilizare continua de “materie amoroasa” gratie unui control constnt,
pe parcursul unor trairi erotice intense, sinonima unui “consum de hrana”
care se transforma treptat in energie ce va pute fi sublimata conducind la o
serie de mutatii rapide in fiinta in conformitate cu intentiile acesteia.
Inginerul biolog L. Kervran a confirmat pentru prima data printr-o serie
de experiente epocale, realitatea de netagaduit a proceselor de transmutatie
atomica-biologica la energii slabe. Conform demonstratiilor sale
experimentale aceste transmutatii se produc in mod continuu atit in
structurile vietii vii vegetale, cit si in cele animale, cu declansari lente
uriase de energie, in cadrul metabolismelor specifice.
In lucrarile sale esentiale referitoare la acest domeniu misterios
(Dovezi privitoare la existenta transmutatiilor biologice” si “Transmutatiile
la energie slaba”), savantul L. Kervran constata ca transmutatia de catre
materia vie a atomilor unui element este sesizata in multiple cazuri
specifice care prezinta aspecte “enigmatice”. Dupa cercetari atente, s-a
ajuns treptat la constatarea ca aceste transmutatii au loc la nivelul
mitocondriilor (granule celulare ce secreta enzime).
Yoghinii Orientului si unii rari intelepti ai Occidentului, care
practicau cu succes veritabila alchimie biologica in propria lor structura
corporala au cunoscut si aplicat aceste modalitati secrete cu mii de ani in
urma. Oamenii de stiinta au constatat aceste procese abia in deceniile
anterioare, fiind depasiti de aceste mistere in multe cazuri, deseori reusind
doar sa constate respectivele fenomene fara a le putea explica anumite
rezultate neobisnuite. Atomii corpului uman contin o imensa energie care
poate fi trezita gradat, controlata si folosita prin intermediul proceselor
de transmutare si sublimare a potentialului sexual in timpul trairilor
amoroase frenetice, integral controlate prin continenta. La baza acestor
performante extraordinare se afla anumite procedee secrete din tantra.
La ora actuala se stie precis ca fiecare atom al corpului nostru fizic
contine o energie gigantica echivalenta cu 200 milioane eV. Fenomenologia
yoghina in desfasurarea gradata faciliteaza controlul volitiv asupra acestor
energii colosale permitindu-i fiintei umane sa recurga la anumite modalitati
rapide pentru a elibera gradat aceasta putere “incatusata” in atomii
componenti ai multiplelor elemente prezente in diferite parti ale corpului
fizic al fiecarei fiinte umane.
In corpul fizic al fiecarei fiinte umane exista suficienta energie
potentiala prin a carei angrenare efectiva, partiala sau totala, gratie
proceselor de transmutatie biologica pot fi provocate si alimentate fenomene
sau manifestari extraordinare de natura subtila cosmica, care pot declansa cu
o usurinta surprinzatoare, atunci cind sunt intrunite anumite conditii
necesare.

TARA = in traducere literala in limba romina, cuvintul
sanscrit TARA inseamna “CEA CARE SALVEAZA”. TARA este SHAKTI a lui
AVALOKITESHVARA si adeseori se sustine ca din lacrimile sale de
compasiune s-au nascut BODHISATTVA-ii.

TARIKI = inseamna “impulsionare spirituala gratie fortei mari
a altuia”. Eliberare spirituala realizata gratie fortei si
sustinerii spirituale a altuia care poate sa faca aceasta. Aceasta
poate sa se produca mai ales datorita interventiei Marii Puteri
Cosmice TARA care, in conformitate cu traditia orientala, ii
izbaveste si ii ajuta, plina de compasiune, pe aceia care emit
mental cu consecventa MANTRA sa (a lui TARA), sau se focalizeaza
asupra YANTRA-ei sale concentrindu-se mental, intens asupra
acesteia, acordindu-i o incredere deplina.

TEMPERAMENT = Ansamblu de rezonante predominante in
microcosmosul fiintei umane care sunt remarcate sub forma unor
caracteristici afective care, prin preponderenta lor, definesc
datorita conditionarilor si OBISNUINTELOR o individualitate, atit
in ceea ce priveste modul sau specific de a experimenta anumite
trairi cit si acela in care ea reactioneaza in general la ele. Cu
alte cuvinte, personalitatea este tot ceea ce omul a dobindit sau
a adoptat dupa nastere, deci tot ceea ce omul isi imagineaza ca
este adevarat sau ar trebui sa fie adevarat cu privire la sine.
Acopera de asemenea toate iluziile pe care si le face omul despre
el insusi. Modul de a reactiona la trairi constituie, in
temperamentul unei fiinte, ceea ce se cheama ritmul sau psihic.
Acest ritm se exprima la fel de bine in perceptiile sensibile cit
si in manifestarile mentale (intelectuale) si, in primul rind, in
viteza sau lentoarea mai mare sau mai mica a miscarilor, ca si in
ritmul special in care acestea (miscarile) se desfasoara.
Exista raporturi foarte precise intre temperamentul unei
persoane si structura ei corporala, raporturi determinate de
influentele hormonale si umorale (atit glandele endocrine, in
corelatie cu centrii subtili de forta, CHAKRA-ele, cit si mari
ganglioni intra-abdominali care impreuna cu toate tesuturile
(datorita rezonantelor personale cu anumite energii subtile din
MACROCOSMOS) participa la chimismul organic).
Temperamentele se pot imparti in doua grupe principale:
CICLOTIMICE si SCHIZOTIMICE.
Tonalitatea psihica a fiecarui temperament oscileaza intre cei
doi poli opusi: la ciclotimici, acesti poli sunt bucuria si
tristetea; la schizotimici, ei sunt sensibilitatea si raceala. La
aceste doua mari grupe de temperamente, corespund tipologii
(structuri) corporale precise. Astfel, ciclotimicii corespund
tipului PICNIC iar schizotimicii tipurilor ATLETIC si ASTENIC.
Tipul PICNIC prezinta in general o structura scunda, indesata,
o fata rotunda, plina, cu un ten proaspat. Capul, pieptul, si
abdomenul sunt mari, umerii apropiati. Capul se sprijina pe un git
scurt, indesat si este tinut putin in fata. Adesea, ciclotimicul
are o chelie precoce, in timp ce pilozitatea de pe restul corpului
este destul de abundenta.
Tipul ATLETIC este in general subtire, cu extremitatile lungi,
pieptul larg si, musculos. Partea inferioara a corpului este uneori
subtiata. Bazinul este strimt si picioarele subtiri. Capul este
ferm si se sprijina pe un git inalt. Muschii sunt acoperiti de o
piele elastica, fara prea multa grasime.
Tipul ASTENIC se caracterizeaza printr-un trunchi intr-o
oarecare masura cilindric, prezinta o cutie toracica strimta si
alungita si are umerii apropiati. Extremitatile si gitul par la
acest tip alungite. Oasele, muschii si pielea sunt delicate,
subtiri si slabe. Capul este mic, cu nasul alungit si ascutit,
barbia este aplecata si retrasa iar profilul este ascutit.
Temperamentul ciclotimicilor are un ritm psihic oscilind intre
mobilitate si toropeala. Cel al schizotimicilor oscileaza intre
bruschete si indolenta. La ciclotimici, un anumit ritm psihic
corespunde aproape totdeauna unei anumite tonalitati psihice. O
combinatie de veselie si mobilitate caracterizeaza temperamentele
hipomaniace; o tendinta catre depresie asociata cu lentoare
caracterizeaza temperamentele flegmatice.
La schizotimi nu se observa raporturi atit de strinse:
hipersensibilii pot prezenta o mare toropeala in modul de a gindi
si de a voi si se remarca adesea la ei o mobilitate capricioasa mai
ales la indolentii reci.
Tabelul urmator prezinta o sinteza esentiala a tipurilor
ciclotimice si schizotimice.
APTITUDINI SPECIALE
APTITUDINE CICLOTIMICI SCHIZOTIMICI POETI -REALISTI
-UMORISTI
-PATETICI
-ROMANTICI
-ARTISTI AI FORMEI
SAVANTI -ATRASI DE CONCRET
-EMPIRICI
DESCRIPTIVI -LOGICIENI PRECISI
-SISTEMATICI
-METAFIZICIENI CONDUCATORI -INITIATORI
VIGUROSI
-ORGANIZATORI
INDRAZNETI
-NEGOCIATORI
INTELIGENTI -IDEALISTI PURI
-DESPOTICI SI
FANATICI
-CALCULATI SI RECITHA = flux energetic subtil lunar (-), aspectul feminin,
static, YIN (-) al manifestarii, prezent in anumite proportii in
tot ceea ce exista. Poate fi constientizat destul de bine atunci
cind respiratia se face natural, preponderent pe nara stinga.

TIMBRUL = insusire a sunetului vocal datorita careia se
deosebesc sunetele vocale de aceeasi inaltime care provin de la
voci diferite. Timbrul este determinat de compozitia spectrala a
sunetului, adica de frecventa si intensitatea sunetului vocal. In
lingvistica, timbrul este calitatea specifica a unui sunet care ne
permite sa-l distingem de alt sunet rostit in conditii de durata,
de inaltime si de intensitate identice. Termenul de TIMBRU se
foloseste in special pentru vocale.
In concluzie, putem spune ca TIMBRUL este o calitate esentiala
a sunetului; el rezulta din suprapunerea, la sunetul fundamental
furnizat de laringe, a unor rezonante secundare care au aceeasi
origine in stare normala, dar care sunt in mod diferit intarite in
cavitatile superioare. Timbrul variaza in functie de miscarile
organice caracteristice fiecarei articulatii vocalice.
Prin urmare, timbrul este un caracter al senzatiei auditive
care permite sa se distinga diferite sunete complexe, avind aceeasi
frecventa fundamentala si aceeasi intensitate, insa compozitii
spectrale deosebite (armonice diferind ca numar si intensitate). Pe
linga inaltime si intensitate, timbrul este cea de-a treia calitate
a sunetului, aceea care-i confera personalitate sonora si “culoare”
proprie (”culoarea sunetului”), permitind nu numai individualizarea
sursei emitente, fara a o vedea, dar si diferentierea calitativa
fina a instrumentelor muzicale de acelasi fel (de exemplu a doua
voci de soprana care cinta aceeasi nota cu tarie egala).
Timbrul muzical este o sinteza, un rezultat al insumarii
tuturor caracteristicilor sale vibratorii si care in final ii
determina valoarea sonora. Sunt mai multi factori de care, in mod
direct sau indirect, depinde timbrul. In primul rind se afla
spectrul sonor al sunetului, adica numarul si intensitatea
armonicelor, care se amalgameaza cu sunetul fundamental. Aceste
armonice au o dubla provenienta: mai intii oscilatiile elementului
vibrator si apoi cele ale elementului rezonator, rezonatorul avind
rolul de a amplifica sunetul initial si de a-i adauga asa-numitele
“frecvente de rezonanta” (formantii sunetului complex). Forma si
volumul rezonatorului are o influenta decisiva asupra cantitatii si
calitatii formantilor si de aici asupra timbrului. In acelasi timp,
timbrul depinde de intensitatea si inaltimea sunetului, deoarece
sunetele grave si cele intense au un continut mai bogat in
armonice. Compozitia spectrala armonica si contributia ei la
formarea timbrului se manifesta in moduri ca si infinite, ceea ce
explica, de exemplu, faptul ca practic nu se intilnesc doua voci
absolut egale cu timbrul, ci cel mult asemanatoare.
Un sunet fundamental insotit numai de primele 2-3 armonice
este moale, pastos, placut; concomitenta armonicelor 2-7 il face
bogat, plin, rotund, cald; daca prevaleaza armonicele inalte si
lipsesc cele joase, sunetul devine aspru, strident, patrunzator; un
numar mare de armonice distribuite uniform si de tarie comparabila
face timbrul luminos, stralucitor. Un sunet fara armonice (sau cu
putine si slabe, vezi sunet) poate fi dulce, dar surd, sarac,
adesea putin muzical.

TON = sunet pur, cu o anumita frecventa de vibratie, produs de
o sursa sonora (corzile vocale) care vibreaza dupa o lege
sinusoidala. Sunetele muzicale reprezinta de obicei suprapuneri de
mai multe tonuri.

TRATAKA = Una dintre cele 6 SHATKARMAS care urmareste, printre
altele, amplificarea si intarirea puterii de concentrare mentala,
simultan cu curatarea si imbunatatirea vederii, prin fixarea
neintrerupta a privirii asupra unui punct colorat sau o YANTRA.
La inceput trebuie aleasa si asezata o bulina colorata ori o
YANTRA la nivelul axei ochilor, ce va fi plasata la aproximativ
1,50 m in fata noastra. Atunci cind ne antrenam (facem TRATAKA),
privirea va fi ferm si continuu indreptata asupra bulinei colorate
sau a YANTRA-ei, cu ochii larg deschisi si vom urmari la inceput sa
nu clipim deloc, decit o data pe minut. Antrenamentul in TRATAKA la
inceput poate sa fie de minim 10 minute. Proportional cu
antrenamentul nostru, in timp, vom remarca faptul ca putem ramine
minute in sir fara a mai simti deloc nevoia sa clipim si in acelasi
timp vom remarca o imbunatatire considerabila a puterii noastre de
concentrare mentala si a atentiei.
Noaptea, aceasta tehnica yoghina (TRATAKA) se poate face la
fel, dar folosind drept suport de fixare neintrerupta a privirii
flacara unei luminari care va fi astfel plasata incit sa se
gaseasca la nivelul axului optic al privirii noastre. Vom mari
treptat durata antrenamentului in TRATAKA dar vom avea grija sa ne
oprim in momentul in care ochii incep sa lacrimeze foarte mult.
Perioada optima la care trebuie sa ajungem marind gradat timpul
afectat antrenamentului in TRATAKA este 30-45 minute. Vom remarca
instalarea unei stari de intensa fericire mentala (FARA MOTIV) in
timpul si la 3-4 ore dupa realizarea tehnicii de TRATAKA si, de
asemenea, vom constata o uluitoare crestere a increderii in sine.
Prin TRATAKA consecvent realizat, privirea devine magnetica, calda,
expresiva, puternica si fermecatoare.
Daca este cazul, uneori putem alterna antrenamentul in
TRATAKA, punind o farfurie plata plina cu apa la oarecare distanta
si asezind-o astfel incit sa faca un unghi adecvat cu flacara
luminarii, astfel incit aceasta sa ajunga sa se reflecte aproape in
mijlocul farfuriei. Imediat dupa aceea vom face TRATAKA numai
asupra imaginii luminarii reflectate in apa din farfurie. Practica
acestei forme de TRATAKA imbunatateste vederea si calmeaza oboseala
ochilor. In cazurile de surescitare, ea actioneaza ca un minunat
sedativ natural.
Cind suntem undeva la tara, intr-un spatiu deschis - un parc,
de exemplu - putem privi cu atentie (TRATAKA) orizontul timp de 5-
10 minute si, in zilele care urmeaza, putem mari intervalul de
timp. Practica acestei forme de TRATAKA in natura ne dilata in mod
armonios constiinta si ne face sa traim o stare inefabila de
fericire pe un fond de echilibru mental profund.
In afara de aceste forme de TRATAKA mai exista, de asemenea,
BRUMADHYA TRATAKA (fixarea privirii (cu ochii deschisi, fara a
clipi) asupra sprincenelor; aceasta forma de TRATAKA urmareste sa
energizeze rapid AJNA CHAKRA), NASIKAGRA TRATAKA (se realizeaza la
fel dar implica fixarea neintrerupta cu privirea a virfului nasului
si urmareste energizarea rapida a centrului de forta secundar MANAS
CHAKRA), DAKSINA VATRU TRATAKA (se realizeaza la fel dar implica
fixarea neintrerupta cu privirea a umarului drept si urmareste
trezirea, constientizarea si controlul aspectului SOLAR, YANG (+)
al fiintei) si VAMA JATRU TRATAKA (se realizeaza la fel dar implica
fixarea neintrerupta cu privirea a umarului sting si urmareste
trezirea, constientizarea si controlul aspectului LUNAR, YIN (-) al
fiintei; totodata, aceste forme de fixare a privirii (TRATAKA)
intaresc muschii oculari, in timp ce fixarea neintrerupta a
privirii ii relaxeaza profund.
Imediat, in finalul tehnicii de TRATAKA, mai ales daca a
aparut lacrimarea abundenta, ochii vor fi spalati prin stropire cu
apa rece aruncata din palme in timp ce tinem ochii deschisi. Atunci
cind ne spalam dupa TRATAKA ochii, acestia trebuie sa fie stropiti
usor cu apa rece de citeva ori; daca suntem foarte sensibili si
folosim apa calda, vom incheia intotdeauna folosind macar de 2 ori
apa rece. Aceasta amplifica aportul de singe la nivelul ochilor si
maseaza in mod armonios globii oculari.
In concluzie, putem spune ca, in YOGA, TRATAKA este o
importanta tehnica de SAT-KARMA-KRIYAS, care este foarte
folositoare atit vederii cit si concentrarii mentale, imbunatatirii
atentiei si eliminarii problemelor legate de slabirea memoriei.
Practica consecventa a tehnicii de TRATAKA face sa devina
ferma concentrarea mentala, trezeste clarviziunea si totodata ne
permite sa citim cu usurinta gindurile sau intentiile cele mai
ascunse ale fiintelor umane cu care venim in contact.

TRIPURA = Nume dat in general in hinduism celor trei stari
fundamentale ale constintei (Trezie, Vis si Somn profund) ca si
celor 3 GUNA-e (TAMAS, SATTVA, RAJAS).

TRYAMBAKA = “Cel cu 3 ochi”, nume mitic al lui SHIVA, Cel
inzestrat prin excelenta cu ochiul Spiritual, frontal (AJNA
CHAKRA), simbol al cunoasterii totale suprasensibile, al
clarviziunii si dominarii paranormale a universului (MACROCOSMOS).

TURYA (TURYA VRITTI) = “Cea de-a patra”. A patra stare
fundamentala de constiinta (VRITTI), “supraconstiinta”
caracteristica Iluminarii si atingerii starii de extaz divin
(SAMADHI). Este numita “a patra” deoarece ea transcende cele 3
stari de constiinta obisnuita (1)starea de veghe, 2)starea de vis
si 3)starea de somn profund, fara vise). Aceasta stare inalta de
constiinta absoluta se situeaza dincolo de gindire, cauzalitate sau
de identificarea cu corpul (fizic); ea este aproape indescriptibila
in maretia si profunzimea ei uluitoare. Este starea in care
yoghinul se afla in comuniune profunda cu BRAHMAN (Dumnezeu).
MANDUKYA UPANISHAD, care prezinta o analiza detaliata a diferitelor
stari de constiinta, descrie TURYA la modul esential doar prin
negatii: TURYA nu este “nici experienta obiectiva, nici experienta
subiectiva, nici constiinta, nici inconstienta, nici cuunoastere
adusa de simturi, nici cunoastere relativa, nici cunoasterea
dedusa”. Singura sa definitie pozitiva o descrie ca pe o
“constiinta pura si pe deplin unificata, pace beatifica
indescriptibila” sau “natura proprie a lui ATMAN”.
5. UDANA - care actioneaza asupra partii superioare a organismului
si faciliteaza dezvoltarea spirituala, creind o legatura intre
partea fizica si partea spirituala a fiintei noastre si care este
controlata prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA.

U

UBHAYA = cei doi
UDANA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri
majore). Ea actioneaza de la git pina la cap si stimuleaza
progresul spiritual.
UDARA = manifestate
UDARANAM = in plina activitate; extins
UDDIYANA BANDHA = “retractia abdomenului, care indreapta energia
launtrica in sus”; mai este numita, de asemenea, UDDANA si este o
tehnica yoghina foarte importanta si extraordinar de eficienta in
HATHA YOGA. Aceasta retractie abdominala, urmata de o anumita
contractie moderata (BANDHA) si insotita de o concentrare mentala
adecvata, amorseaza procesele foarte puternice de transmutatie
biologica in energie a potentialelor existente in corpul uman,
printre care mentionam in special potentialul sexual
(sperma la barbat si secretiile sexuale specifice la femeie), si
face totodata posibila sublimarea energiilor rezultante in sferele
subtile superioare ale fiintei. UDDIYANA BANDHA este deosebit de
utila atit pentru realizarea plina de succes a unei ABSTINENTE
SEXUALE ACTIVE, cit si pentru imbunatatirea sau mentinerea in forma
in cazul angrenarii CONTINENTEI SEXUALE. Aceasta contractie
(BANDHA) este descrisa in felul urmator in tratatul YOGA
fundamental Gheranda Samhita (III, 10): “Dupa ce am expirat profund
si am eliminat aproape tot aerul din plamini, nu mai inspiram
imediat dupa aceea deloc si, raminind in retentie pe vid (cu
plaminii fara aer), trebuie sa retractam prin
sugere (datorita vidului din plamini) abdomenul atit deasupra, cit
si sub buric, urmarind sa tragem intreaga zona abdominala, pentru
a o lipi cit mai mult de zona din interior a coloanei vertebrale.
Prin intermediul acestei retractii, mentinuta cit mai mult timp
(fara a forta) si insotita de un fel de contractie interioara ce
genereaza o stare de “sugere” catre in sus, vom resimti, pe masura
ce executam din ce in ce mai bine, cum apare un val de energie
subtila launtrica (PRANA) care, constant este ferm determinata sa
zboare cu repeziciune in sus (UDDINA), mai ales prin canalul
central al lui SUSHUMNA NADI. Atunci cind UDDIYANA BANDHA se
incheie, vom relaxa mai intii abdomenul si NUMAI DUPA ACEEA VOM
INSPIRA”. Gheranda Samhita numeste UDDIYANA BANDHA: “leul care
poate infringe cu usurinta elefantul mortii”.
UDITA = manifestat
UDITAV = manifestat
UKTAM = spus
UPALABDHI = dobindire
UPANIMANTRANE = fiind respectuos invitat
UPANISHADE =
UPARAKTAM = colorat
UPASARGA = obstacole
UPASTHANAM = a veni singure
UTKRANTIH = levitatie
UTPANNA = ivit
UTTARES = al urmatoarelor

UMORUL. Conform teoriei dinamice, umorul ar putea fi
considerat ca manifestarea cea mai inalta a proceselor defensive
ale psihicului, deoarece acesta face sa apara starea de rezonanta
cu energiile subtile ale bucuriei, ale bunei dispozitii si ale
risului, ce exista in anumite sfere subtile din MACROCOSMOS. El nu
sustrage atentiei constiente continutul de reprezentare asociat cu
efectul neplacut, asa cum procedeaza refularea, depasind astfel
automatismul apararii. Umorul devine deci o aparare subordonata
controlului gindirii constiente.
Considerat ca o trasatura binefacatoare de caracter, pozitiva,
ca o inalta performanta psihica si mentala, la cel inzestrat (cu
umor) umorul apare chiar si atunci cind exista o situatie care ne
produce sentimente neplacute si cind, totodata, asupra noastra
actioneaza factori capabili sa reprime aceste afecte in statu
nascendi (”in stare nascinda”).
Dintre aspectele caracteristice umorului pot fi mentionate:
-umorul presupune comportamentul unei persoane care produce efect
asupra altei persoane, manifestindu-se in lant (contagiunea
generata rapid, prin REZONANTA (in grup) a comicului);
-umorul este independent de conditia realitatii;
-tipurile de umor rezulta din tipurile de afecte economisite, cele
mai frecvente fiind cele rezultate din economisirea milei, a
enervarii (in umorul cotidian);
-umorul suprima complet sau anuleaza partial dezvoltarea afectiva
negativa.
Prin amplificarea umorului in fiinta umana va putea apare si
se va manifesta spontan risul.

UNDA = forma de propagare a unei oscilatii, in care o marime
(de ex. deplasarea unei particule) isi modifica periodic valoarea
in jurul unei valori medii, in puncte succesive pe directia de
propagare. Reprezentarea undelor prin curbe periodice (vezi figura)
sau prin valurile produse de o piatra aruncata pe o apa linistita
este o interpretare metaforica, dar permite o prima intelegere
concreta a fenomenului de propagare a unei oscilatii. Vibratiile
produse intr-un punct al unui corp elastic (de exemplu locul unde
este lovit diapazonul) se propaga in tot cuprinsul lui, prin
miscarile ondulatorii ale particulelor. Vibrind, bratele
diapazonului produc comprimari si dilatari succesive ale aerului
inconjurator, adica variatii (mici) de presiune, care se propaga
din aproape in aproape in forma de unde sonore. Ajungind la
timpanul urechii, pulsatiile presiunii il fac sa vibreze cu aceeasi
frecventa de 440 Hz a bratelor diapazonului, creind in final
senzatia de sunet.
Lungimea de unda este distanta parcursa de un sistem de unde
pe durata unei perioade - sau distanta dintre 2 comprimari
(dilatari) succesive ale aerului, sau inca, mai concret, distanta
dintre 2 creste (adincituri) ale undei produse de exemplu prin
scuturarea periodica a unei funii suficient de intinse. Intre
lungimea de unda þ, perioada de oscilatie T, viteza de propagare v
a sistemului de unde si frecventa de oscilatie f exista relatiile:
þ = v*T = v/f. Considerind pentru aer v = 340 m/s si pentru
diapazon f = 440 Hz, rezulta ca undele aeriene (sonore) produse de
oscilatiile diapazonului au lungimea de 0,773 m.

URTTUL = categorie apreciata fie in ipostaza de corelativ al
frumosului fie, intr-o mai mica masura, ca valoare anestetica, in
sensul nerecunoasterii apartenentei ei la vreo idealitate estetica.
Clasicismul francez si german cu privirea intoarsa neincetat catre
modelele antichitatii greco-romane, obsedat de perspectiva
olimpiana a frumosului, inteles ca perfectiune inchisa, prea putin
mobila, considera frumosul si uritul drept o pereche corelativa
numai pe plan formal, pentru ca, in fond, in viziunea lui, cele
doua concepte isi intorc fata unul altuia. Abia treptat, in masura
in care cele doua ipostaze estetice au inceput sa nu se mai
priveasca cu suspiciune, solicitindu-se si implicindu-se reciproc,
ele au devenit cu adevarat pereche corelativa. Faptul a devenit
posibil inca in plastica teratologica medievala, in satira lui
Bosch, in sarja lui Brueghel sau a lui Goya, dar a inceput sa se
impuna si prin contributia adusa de drama si tragedia
shakespeareana care au stimulat investigarea artistica a unor
trasaturi flagrant negative ale fiintei, mentalitatii si
atitudinilor umane. Cu timpul, constiinta si-a diversificat atit de
multilateral instrumentarul si directiile de investigare a
existentei incit creatia secolului trecut, dar mai ales cea din
secolul nostru a inceput sa DEGENEREZE si n-a ezitat sa faca din
urit una din valorile estetice cele mai prestigioase. Contributia
cea mai substantiala de aceasta natura a adus-o romantismul, in
teoria si practica antitezei, inspirate si stimulate de opozitia
fata de uritenia modului de viata conventional, stereotip si
limitat.
O teorie estetica a uritului, intr-o forma relativ
rudimentara, a fost schitata pentru prima data de Friedrich
Schlegel care considera, in mod aberant, ca principiul artei nu-l
constituie frumosul ci caracteristicul si interesantul, incluzind
aici si uritul. Lucrarea cu adevarat sistematica si prestigioasa,
ce constituie capatul de serie in teoretizarile moderne stranii
asupra uritului, este tratatul lui Rosenkranz, “Estetica uritului”
(1853). In cadrul acestui tratat, uritul este prezentat ca o medie
intre frumos si comic, perfectiunea acestui concept fiind
considerata (NU INTTMPLATOR, RETINETI) satanicul. Desi Rosenkranz
recunoaste legitimitatea estetica a uritului, el nu-l aseaza pe
aceeasi treapta cu frumosul. Daca frumosului i se recunoaste o
existenta de sine statatoare, uritului i se tagaduieste o astfel de
existenta, el fiind pus mereu in dependenta de frumos. Realismul si
naturalismul in special, precum si variante mai noi ca verismul si
neorealismul, au readus (datorita DEGENERARII artei) uritul in
actualitatea preocuparilor artei si esteticii.
Un loc aparte i-a revenit uritului in viziunea
suprarealistilor, expresionistilor si a unor experimente bizare de
avangarda contemporana. Ecoul acestor notiuni artistice n-a
intirziat sa apara si in domeniul esteticii. La inceputul secolului
nostru (in 1906) Max Dessoir socotea in mod ciudat, drept strimta
pretentia ca arta sa se inspire exclusiv din frumos. Doua decenii
mai tirziu, William Pepperel Montegue aprecia ca frumosul nu este
totul, preconizind pluralismul estetic. Mai recent, Raymond Polin,
intr-un mod caracteristic pentru reconsiderarea moderna a uritului,
demonstreaza ca “uritul este produsul unei inventii sui-generis cu
acelasi titlu ca frumosul si fara raport de negatie cu frumosul”
(Revue d’ Esth‚tique, nr. 3-4/1966). In fond, datorita degenerarii
actuale, uritul si-a capatat drept de cetate in arta si de
categorie a esteticii, mai ales pe temeiul legitimitatii cu care
uritul din realitate s-a impus constiintei ca efect al polarizarii
maxime a contradictiilor epocii, in masura in care s-a putut el
insusi integra in planul transfigurarii artistice si asimila
sensurilor esteticului. Aceasta integrare a fost posibila si pe
masura ce virtutile expresivitatii artistice s-au asociat cu ideea
de scop artistic. Multe dintre orientarile artistice ale secolului
nostru au nazuit catre investigarea acelui “orgoliu secret” al
uritului care, in aparenta, promitea un dialog mai fecund, mai
dramatic cu lumea decit il oferise arta academista.
Fara a se pleda pentru o exaltare estetica absolutizanta,
unilaterala si ostentativa a uritului in arta, nu se mai poate azi
in nici un caz ignora atractivitatea satanica a uritului, a carui
structura consta in expresivitatea lui socanta adeseori negativ
fascinanta, iesita din comun prin dizarmonie si pe care, intuind-o,
artistul degenerat o potenteaza la maxim cu fantezia lui perversa.
Daca in viata reala, cotidiana, repudierea uritului este chiar
necesara, exprimarea chiar si hipertrofiata a acestuia in arta
arata o stranie exaltare a nonvalorii.

UREE = Substanta solubila in apa care se descompune in carbonat
de amoniac sub influenta unui ferment solubil, UREAZA, secretat de
anumite bacterii, ca MICROCOCCUS UREAE, ferment amoniacal al
urinelor, PROTEUS VULGARIS si diferite ciuperci. Ureea poseda
proprietati diuretice. Ficatul joaca un rol important in formarea
sa. Ureea este culeasa de singe, traverseaza filtrul renal si
formeaza un element important al urinei. Ureea exista de asemenea
in transpiratie, in umoarea apoasa si vitroasa a ochiului, in
lichidul amniotic si in acela al hidropiziei. (1) UTKSEPANA =
ridicarea energiei insotita de sublimarea acesteia la comanda sau
dorinta din toate celelalte planuri inferioare sau subordonate,
fata de planul de unde se exercita de fapt actiunea de ridicare si
aducerea ei in vederea acumularii sau realizarii unei anumite
actiuni sau fenomen, in planul sau nivelul in care se produce
ridicarea. Ridicarea energiei se efectueaza numai atit timp cit se
mentine si se produce constientizarea si impulsionarea mentala a
ridicarii in planul respectiv. Succesul in ridicarea si sublimarea
energiei se remarca atit interior cit si exterior dupa starea de
abundenta, acumulare sau umplere pe care o provoaca acolo foarte
net. Ea este perceptibila telepatic, empatic si subtil de toti
aceia care sint la rindul lor treziti si ei la acel nivel, identic
cu acela unde s-a produs la respectiva fiinta umana ridicarea si
sublimarea energiei. Ridicarea energiei poate fi asimilata perfect
cu fenomenul de sublimare. De exemplu, actionind mental asupra
energiei de la nivelul lui MANIPURA CHAKRA, vom realiza ridicarea
sau sublimarea energiei prezente la nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA
si MULADHARA CHAKRA si vom percepe acumularea energiei sublimate
in cantitate marita la acest nivel (MANIPURA CHAKRA). Incetul cu
incetul, prin mentinerea unei acumulari mari de energie rezultante
prin urcarea si sublimarea energiei, are loc o considerabila
amplificare a trezirii acelui centru sau plan care face cu putinta
perceperea clara a centrului de forta (CHAKRA) in care energia
este urcata si sublimata.

————- Sfirsit ————-

OBIECTIVARE = categorie filosofica si estetica studiata de
Hegel si Marx, ce desemneaza actiunea de transformare practica a
fortelor, aptitudinilor, gindirii umane, in produse, in rezultate
cu o existenta obiectiva, in afara constiintei omului si
independent de ea. Prin obiectivare, prin activitatea creatoare de
valori materiale si spirituale, senzatia subiectiva capata caracter
de realitate obiectiva, fiintind independent de subiect, dincolo de
subiectivitatea sa. In cadrul procesului de obiectivare, subiectul
se cerceteaza pe sine insusi, face din sine insusi obiect de
cunoastere. Prin actul creatiei, artistul, in mod direct sau
indirect, da expresie materiala sinelui sau, isi devine siesi
obiect, stie sa faca din sine insusi, din trairile sale, din
universul sau interior obiect de investigatie psihica si mentala,
obiect de desfatare elevata.
Arta utilizeaza frecvent procedeul auto-analizei,
introspectia, prin care autorul se studiaza pe sine insusi, isi
urmareste si cerceteaza propriile sale stari psihice in vederea
valorificarii si reflectarii lor artistice. Obiectivarea artistica
surprinde in particular sensurile, tendintele generale, realizeaza
universalitatea adevarului etern. Adevaratul poet stie sa scoata
din ceea ce a trait el ceea ce e al tuturor si, mai ales, sa
confere experientelor lui ceea ce este caracteristic sferei largi
a vietii semenilor sai, sa stie a trai in numele tuturor oamenilor
si, prin el, sa se poata ajunge la starea omului universal.

OBISNUINTA = deprindere propriomotivata ce se impune in
conduita in virtutea unei necesitati afective si repetabilitatii,
indiferent de imprejurari. Obisnuinta presupune implicarea in actul
deprinderii sau in relatiile habituale a trebuintei practicarii lor
repetate periodic, de unde tendinta subiectului de a-si satisface
obisnuinta spre deosebire de alte deprinderi care nu se activeaza
decit in raport cu conditiile activitatii. Este, de exemplu,
deprinderea de a scrie in genere si obisnuinta de a scrie ceva
zilnic, chiar daca imprejurarile nu impun aceasta. Prin intermediul
obisnuintei, fiinta umana va realiza predominant AUTOSUGESTIILE pe
care mai intii le-a admis sub forma de sugestii. Nu intimplator
yoghinii spun ca “OBISNUINTA AUTOSUGESTIEI PREDOMINANTE ACTIONEAZA
CA O A DOUA NATURA, GENERIND EFECTE SPECIFICE CARE SE MANIFESTA IN
TIMP, DIRECT PROPORTIONAL CU INTENSITATEA AUTOSUGESTIEI REALIZATE”.

ORIGINALITATE = una dintre principalele conditii de a fi ale
obiectului de tip artistic si care se refera la conditia de unicat
a operei de arta, de exemplar fara alt corespondent, de elaborat
inedit. Ca element nou in ceea ce priveste viziunea, in ordinea
existentului, ca lucru original, obiectul artistic se defineste
prin gradul sau pronuntat aluziv atunci cind, prin el, cautam sa ne
intelegem pe noi insine. El constituie din acest punct de vedere,
intotdeauna altceva decit lumea banala, direct si curent cunoscuta.
El ne invita astfel permanent la transformare, la prefacere, la
corectarea pozitiei noastre in univers, in conformitate cu
sensurile noului, armoniosului si ale frumosului. Prin faptul ca
reprezinta o noutate in ordinea existentului, obiectul artistic
poseda intotdeauna capacitatea de a ne transporta si de a ne
transfigura cu ajutorul imaginatiei noastre creatoare, de pe planul
realului existent, pe cel al realului sublim, in devenire. Astfel
se explica de ce opera de arta emotioneaza, eleveaza, intretinind
acel sentiment inefabil de regasire specifica si bucurie la simpla
ei contemplatie. Astfel se explica de ce placerea artistica se
sustrage ideii de consum a obiectului, staruind doar la nivelul
simplei contemplatii inaltatoare.

OJAS: energie sau fluid subtil binefacator. Derivat din radacina verbala
sanskrita vaj, care inseamna “a fi puternic”, cuvintul ojas semnifica “forta
uriasa, energie sublimata rezultata inclusiv prin transmutatia biologica a
potentialelor fiintei in care este inclus si potentialul creator (sexual),
vigoare (vitala, psihica, mentala, spirituala)”. In Ayurveda, ojas este
chintesenta constituientilor (dhatu) ai corpului fizic. Yoghinii considera ca
ojas este mai degraba o forta benefica, subtila, ce exista in fiinta sau
rezulta prin transmutatie biologica (de exemplu, transmutatia potentialului
sexual, atit al femeii cit si al barbatului, in energie) si, fiind
distribuita atit in corpul fizic cit si in intreaga fiinta, le vitalizeaza,
le regenereaza si le hraneste neincetat. Ojas este, prin urmare, un principiu
subtil vital foarte important, care este continut si acumulat in cei sapte
dhatu (plasma, singele, muschii, grasimea, oasele, maduva, nervii, sperma si
tesuturile reproducatoare - atit la barbat, cit si la femeie).
Cea mai mare cantitate sau concentratie de ojas in microcosmosul fiintei
umane poate sa rezulte, gratie transmutatiei biologice a potentialului sexual
in energie, in timpul si dupa o fuziune amoroasa sexuala plenara, in care cei
doi iubiti realizeaza perfect continenta sexuala si sublimeaza dupa aceea in
mod armonios energia binefacatoare subtila (ojas) care rezulta. Prin
transmutatia biologica si sublimarea in energii rafinate a fortei care
rezulta cu usurinta din potentialul sexual atit al femeii, cit si al
barbatului, are loc o accelerare a evolutiei psihice, mentale si spirituale,
care adeseori se reflecta in fiinta prin trezirea anumitor puteri
paranormale, cresterea inteligentei, amplificarea puterii de patrundere
mentala, dinamizarea intuitiei, etc.
Faptul ca atit sperma barbatului, cit si secretiile sexuale ale femeii
(menstruatia) pot fi transformate cu usurinta in energie (ojas), prin
transmutatia biologica, care se produce atit in timpul realizarii corecte a
anumitor tehnici speciale yoga, cit si in timpul fuziunii amoroase sexuale
(in care cei doi realizeaza la unison o perfecta continenta sexuala), explica
de ce toate traditiile spirituale autentice recomanda fie o abstinenta activa
(in care potentialul sexual al fiintei umane este integral transmutat in
energie, care este dupa aceea sublimata armonios (in forme din ce in ce mai
subtile de ojas) in sferele superioare ale fiintei, aceasta realizare fiind
confirmata la femeie de suspendarea completa a ciclului menstrual, in afara
menopauzei, iar la barbat este autentificata de absenta deplina a polutiilor
nocturne sau diurne), fie o continenta sexuala permanenta (cu exceptia
momentelor in care cuplul urmareste de comun acord sa aiba un copil), in care
atit barbatul, cit si femeia transmuta la unison, in mod biologic, intregul
potential sexual in energie (ojas) si, dupa aceea, sublimeaza, fie impreuna,
fie separat, energia (ojas) rezultanta, canalizind-o in mod armonios in
sferele subtile superioare ale fiintelor lor (facind-o astfel sa devina forme
de ojas din ce in ce mai elevate).
O abstinenta sexuala pasiva (inerta) in care, in cazul femeii, ciclul
menstrual este foarte abundent si dureaza multe zile, ori apare de doua sau
de trei ori pe luna, este profund nociva pentru echilibrul launtric si pentru
sanatatea corpului femeii, in unele cazuri aceasta situatie putind sa
determine tulburari psihice si mentale serioase (paranoia). Acelasi gen de
abstinenta sexuala pasiva in cazul barbatului, mai ales in situatiile in care
apar frecvent polutii nocturne sau diurne precedate de stari de frustrare si
tensiune interioara, este de asemenea profund nociva pentru sanatatea
corpului barbatului, in unele cazuri aceasta situatie putind sa determine
tulburari psihice si mentale serioase (paranoia si schizofrenie).
Ideea fundamentala in yoga este ca pastrarea permanenta a controlului
deplin asupra potentialului sexual atit la femeie, cit si la barbat, atunci
cind acest control este insotit de transmutatia biologica in energie (ojas) a
respectivului potential, fie prin abstinenta sexuala activa, fie prin
continenta sexuala perfecta, realizata intr-un cuplu unit, transfigurator si
iubitor, face sa se amplifice cantitatea de fluid subtil ojas in
microcosmosul fiintei umane si aceasta nu numai ca imbunatateste si mareste
in scurt timp sanatatea dar, totodata, face sa creasca extraordinar de mult
cimpul constiintei care, gradat, devine din ce in ce mai rafinat si mai pur.
Avind in vedere toate aceste aspecte, putem intelege mult mai bine de ce
fluidul ojas este considerat de catre yoghini - in fiinta umana - drept o
forta binefacatoare, atotputernica si chiar este uneori supranumit energia
vitala subtila esentiala. Unele texte yoga secrete considera ca fluidul
subtil ojas este forma suprema a energiei binefacatoare subtile in
microcosmosul fiintei umane, din care face parte si corpul fizic. Datorita
unor tehnici speciale yoga realizate cu consecventa atit in timpul
abstinentei sexuale active, cit si in timpul continentei sexuale perfecte,
anumite substante care exista in corpul fizic, printre care, in special,
potentialul creator, pot sa fie transmutate in mod biologic in energie
subtila (ojas) sau fluid binefacator ojas care, datorita proceselor complexe
de sublimare ulterioara, va putea deveni dupa aceea diverse forme din ce in
ce mai elevate de energie (ojas), ce vor putea fi cu usurinta dirijate si
acumulate la nivelul celor sapte centri de forta ascunsi ai fiintei umane.
Avind in vedere aceste aspecte, se poate constata ca: la nivelul lui
muladhara chakra, fluidul ojas confera o vitalitate iesita din comun; la
nivelul lui swadhisthana chakra, fluidul ojas confera imaginatie creatoare
controlata; la nivelul lui manipura chakra, fluidul ojas confera
expansivitate, veselie si incredere in sine; la nivelul lui anahata chakra,
fluidul ojas confera bucurie, dilatare euforica si iubire coplesitoare; la
nivelul lui vishuddha chakra fluidul ojas confera intuitie, puritate,
inspiratie spirituala; la nivelul lui ajna chakra, fluidul ojas confera forta
de patrundere mentala extraordinara, clarviziune, idei geniale; la nivelul
lui sahasrara, fluidul ojas confera intelepciune, beatitudine si comuniune
inefabila cu Supremul Absolut - Dumnezeu.
Termenul de ojas-shakti desemneaza efectul extraordinar produs de
energia subtila (ojas) manifestata sub forma unei sfere uriase de forta
radianta, in care este acumulat foarte mult fluid (ojas), atit in cazul
existentei obisnuite a fiintelor umane (de exemplu, la marii politicieni,
conducatorii de partide, sefii natiunilor, liderii unor grupari, directorii
de intreprinderi, generalii de armata, etc.), cit si in domeniul spiritual
sau intelectual in cazul fiintelor umane foarte evoluate cum ar fi: mentorii
anumitor cai spirituale, descoperitorii anumitor sisteme filozofice sau in
domeniul pur spiritual, divin, la cel mai inalt nivel, in cazul Marilor
Eliberati, al Marilor Intelepti sau al Iluminatilor, in cazul carora fluidul
ojas cel mai elevat si cel mai pur ii ajuta pe toti acestia sa fuzioneze, in
zonele cele mai inalte ale constiintei lor, cu Constiinta Absoluta a lui
Dumnezeu.

OPTIMISM (cf. lat. optimus = cel mai bun): conceptie predominanta ce
determina in noi rezonanta cu energii subtile benefice din Macrocosmos,
conform careia realitatea este capabila sa ne orienteze catre o continua
perfectionare si fericire, iar omul si lumea progreseaza spiritual neincetat,
indreptindu-se spre un viitor divin mai bun. Strins legate de teoriile
progresului spiritual si moral, conceptiile optimismului afirma ca omul are
posibilitatea de a se apropia de idealul binelui si dreptatii care, in cele
din urma, vor invinge raul si nedreptatea, iar fiinta umana este capabila de
o dezvoltare mentala si spirituala nelimitata si poate sa fie fericita.
Yoga se bazeaza pe o teorie consecvent optimista, care fundamenteaza in
noi, prin experienta directa, increderea in viitor si posibilitatea victoriei
binelui, dreptatii si fericirii, toate acestea fiind posibile prin
cunoasterea si respectarea legilor obiective divine ale Macrocosmosului. Spre
deosebire de conceptiile idealiste, mai mult sau mai putin gresite,
metafizice si utopice care, in practica, justificau si permanentizau raul
fizic si moral, nefericirea oamenilor, conceptia despre lume a sistemului
yoga promoveaza o intelegere activa a optimismului, cerind aspirantilor la
desavirsire sa lupte efectiv impotriva raului si nedreptatii, a cauzelor
reale ale nefericirii si sa trezeasca sau sa amplifice in mod constient in ei
binele si armonia divina prin care se creeaza, in mod obiectiv, premisele
fericirii celor ce vin in contact cu ei, caci actionind mai mereu astfel,
ritmul progresului spiritual se accelereaza prin activitate creatoare.
Optimismului yoghin ii este straina, in acelasi timp, orice intelegere
utopica conform careia fericirea ar aparea dintr-o data sau ar fi cucerita in
mod absolut, automat, fara eforturile, straduintele si aportul aspirantilor
insisi; dimpotriva, in etica yoghina, optimismul reprezinta acea conceptie
bazata pe o mare incredere in Dumnezeu si in viata care se concentreaza cu
toata atentia spre perfectionarea prezentului prin lupta impotriva vechiului
care este gresit, a lipsurilot si piedicilor de tot felul.
Omul optimist, care practica corect yoga, nu este un visator pasiv, ci
se angreneaza activ atit pentru idealul fericirii personale, cit si a
celorlalti care aspira la aceasta. In acest sens, conceptiile optimismului
constituie, in yoga, un puternic factor mobilizator, increderea deplina in
Dumnezeu si in energiile sale benefice, armonioase, pozitive, atotputernice,
contribuind la dezvoltarea rapida si la afirmarea capacitatilor creatoare ale
omului, la formarea si amplificarea unor trasaturi morale pozitive.
Optimismul este o conceptie despre om, viata, bine, fericire, armonie,
Dumnezeu, care afirma posibilitatea desavirsirii spirituale a omului,
atingerea fericirii, imbunatatirea continuua a conditiilor sale de viata,
progresul launtric psihic, mental si spiritual. Sistemul yoga este o
conceptie integral optimista, pentru ca este in acelasi timp direct
experimentabila in momentul atingerii starii beatifice de constiinta cosmica
cunoscuta in yoga sub numele de samadhi. Yoga afirma ca este cu putinta sa se
atinga de catre om fericirea absoluta. Optimismul este si o trasatura de
caracter individual constind in rezonanta predominanta cu energiile subtile
binefacatoare, sublime din Macrocosmos si din predispozitia de a intelege
lumea pe latura ei buna, de a prevedea si astepta mai binele, fericirea,
afectiunea divina, sanatatea, armonia.
Optimismul, ca trasatura de caracter, reprezinta: atitudinea prin care
individul evalueaza cam tot ceea ce exista in jurul sau (fapte, persoane,
activitati, relatii, situatii, etc.) ca pozitiv, intr-o perspectiva de
rezolvare eficienta (comportamentul predominant sanguin favorizeaza formarea
unei astfel de trasaturi caracteriale datorita dinamizarii armonioase a lui
anahata chakra).

ORGASM: cuvintul orgasm provine din grecescul “orgao” care inseamna “a
fi plin de incintare si pasiune”. In conceptia yoghina referitoare la eros si
sexualitate orgasmul defineste momentul beatific in care, gratie
efervescentei inefabile si interactiunii corelate a potentialului sexual a
celor doi membri de sex opus ai cuplului, adecvati unul celuilalt, se produce
manifestarea in sfera psihica a unei polarizari extraordinare a subtilelor
energii bio-electro-magnetice angrenate polar opusin joc si manifestate sub
forma unei tensiuni extatice (ce se poate asemana in mod semnificativ cu un
traznet ce se declanseaza in conditiile stiute de natura) facind sa fie
traita de catre unul, pe rind, sau de catre amindoi simultan, o profunda si
intensa fericire amoroasa cu ecouri sincrone in mai multe sfere ale
universului lor launtric.
Satisfacerea erotica si orgasmul presupun fenomene fiziologice in care
componentele sexuale substantiale, atit ale femeii cit si ale barbatului
intra intr-o stare inefabila de efervescenta si alimenteaza ca un
“combustibil” trezirea si amplificarea starilor resimtite, culminind cu
starea maxima care este orgasmul. In acel moment insa fenomenele care se
declanseaza conex cu orgasmul fac sa fie expulzata o cantitate uriasa de
fluide si componente substantiale care vor produce la scurt timp dupa aceea o
senzatie de diminuare, somnolenta si chiar vlaguire, in cazul repetarii
acestui procedeu conducind la scaderea launtrica a starii plenare care era
resimtita la inceputul trairii amoroase. Pornind de la aceasta realitate in
care la modul obisnuit, imediat dupa orgasm survine descarcarea substantiala
a potentialului care alimentase starea, descarcare cunoscuta sub numele de
ejaculare la barbat si pierdere fiziologica la femeie, inteleptii Orientului
au constatat ca orgasmul poate avea loc de foarte multe ori daca aceasta
descarcare fiziologica, care nu este neaparat necesara decit in cazul
intentiei de a face copii, va fi controlata si suspendata gratie unei
stapiniri naturale, firesti numai omului care este inzestrat cu inteligenta
si constiinta.

P

PANCHATAYYAH = de cinci feluri
PANKA = noroi
PANTHAH = calea de manifestare
PARA = altul; a altora; sunetul transcedental
PARAIH = cu altii
PARAM = cel mai inalt
PARAMA = cel mai inalt
PARAMAHATTVA = ultima extindere (imensitatea)
PARAMANU = ultima particula
PARARTHAM = de dragul lui PURUSHA
PARARTHATVAT = din constiinta obiectiva
PARAVAIRAGYA = indepartarea chiar si a radacinilor placerii
(absenta completa a dorintelor sub toate formele)
PARI = complet
PARINAMA = rezultat; consecinta; schimbarilor; schimbare
PARINAMAH = transformare
PARISHUDDHI = purificarea memoriei
PARITAPA = tristete
PARYAVASANAM = extensie
PASHYANTI = sunetul sublim, subtil, mental
PHALA = efect
PHALAH = fructe; rezultate
PINGALA = Nadi prin care circula energia subtila (+), emisiva,
solara, masculina
PIPASA = sete
POOSHA = un Nadi
PRA = inalt sau mare
PRACHARA = modalitate
PRACHHARDANA = expiratie, sau RECHAKA
PRADHANA = PRAKRITI
PRADHANAJAYAH = cucerirea si controlul (stapinirea) asupra lui
PRAKRITI
PRADURBHAVAH = aparenta
PRADURBHAVAV = emergenta
PRAJNA = constiinta cognitiva superioara
PRAJNA PURUSHA = constiinta in starea de somn (dupa VEDANTA)
PRAJNABHYAM = din cele doua tipuri de constiinta
PRAJNAJYOTI = (tip de yoghin) acela care vede lumina purei
constiinte
PRAJNALOKA = rasaritul luminii constiintei cognitive superioare
PRAKAMYA = putere psihica paranormala care duce la indeplinirea
totala, intr-un mod rapid si extraordinar a tuturor dorintelor
binefacatoare pe care yoghinul le manifesta acum in mod detasat.
PRAKASHA = lumina divina; iluminare
PRAKRITI = natura; energie; fiinta manifestata; fiinta obiectiva,
externa
PRAKRITILAYANAM = yoghini care sunt fuzionati doar in PRAKRITI
PRAKRITINAM = a diferitelor tendinte naturale
PRAKRITYAPURAT = supraincarcarea golului in natura
PRAMADA = aminare
PRAMANA = cunoastere corecta
PRAMANANI = surse ale cunoasterii corecte
PRANA = energie bio-plasmatica; totalitatea fortelor vitale
subtile ale naturii (in care sunt incluse cele 5 PRANAS-uri
principale, majore, dintre care unele actioneaza la nivelul gurii
si nasului).
PRANAMAYA KOSHA =
PRANASYA = a respiratiei
PRANAVAH = AUM vezi fise
PRANAYAMA = control al suflurilor subtile, vitale, realizat
prin intermediul respiratiei constient controlate
PRANIDHANAT = supunere; devotiune
PRANTABHUMIH = zona de hotar
PRAPTI = capacitatea psihica si mentala paranormala care
ii permite yoghinului de a ajunge instantaneu oriunde doreste, atit
in lumea fizica, cit si in astral sau cauzal (putere psihica
extraordinara, care ii permite yoghinului sa se dedubleze si sa se
proiecteze, cu o viteza superioara vitezei luminii oriunde doreste
sa fie prezent, pentru a vedea si a sti tot ceea ce il intereseaza
sa afle).
PRARABDHA = soarta sau destin (KARMA activa)
PRASADAH = iluminare divina sau puritate
PRASADANAM = purificare subtila; impacare cu DUMNEZEU
PRASANGAT = prin renasterea
PRASANKHYANE = in cea mai inalta meditatie
PRASHANTA = linistit
PRASUPTA = latente; adormite
PRATHAMA KALPIKA = yoghini, incepatori in ceea ce priveste
intrarea in starea de SAMADHI
PRATHISTHAM = bazat
PRATI = inspre
PRATIBANDHI = ceea ce preintimpina
PRATIBHA = facultate spirituala a constiintei superioare, prin
care pot fi dobindite foarte repede puterile psihice paranormale;
facultati transcedentale, care privesc organele de simt (exemplu:
PRATIBHASHRAVAN=facultatea de a auzi in lumile sublime, invizibile;
PRATIBHADARSHAN=facultatea de a vedea sau clarviziunea ce permite
vederea in aceleasi lumi sublime)
PRATIBHAD = prin PRATIBHA
PRATIPAKSA = opusul
PRATIPAKSA BHAVANA = a medita intens asupra contrariilor pentru
a face sa dispara (datorita amplificarii energiilor benefice
corespondente prin REZONANTA) foarte repede anumite defecte sau
vicii, de exemplu: ura-IUBIRE; lasitate-CURAJ; prostie-INTELIGENTA;
rautate-BUNATATE; slabiciune-PUTERE
PRATIPATTIH = cunoastere
PRATIPRASAVAH = involutie
PRATISEDHARTHAM = pentru indepartarea
PRATISHTA = a fi ferm stabilit; stabilire
PRATISHTHANAM = a fi ferm stabilit
PRATISTHAYAM = a fi stabilit ferm
PRATIYOGI = corespunzator
PRATYABHIJNA = constiinta in starea de SAVICHARA SAMADHI
PRATYAHARA = retragerea simturilor. Practica yoghina, care consta
in retragerea sau deturnarea in totalitate a simturilor de la
obiectele sensibile, pentru ca acestea sa nu mai distraga deloc
gindirea yoghinului, permitindu-i sa-si poata concentra intreaga sa
atentie asupra obiectului launtric care a fost ales. Acest
exercitiu constituie conditia prealabila indispensabila pentru a
realiza concentrarea mentala (DHARANA).
PRATYAKSHA = cunoastere directa, izvorita din experienta practica
PRATYAR = intors; in directie opusa
PRATYAYA = continut al mintii; concept; constiinta
PRATYAYANAM = continut mental
PRATYAYANTARANI = alte PRATYAYAS-uri
PRATYAYASYA = a continutului mintii
PRATYAYAU = continut al mintii
PRAVIBHAGA = separat
PRAVRITI = facultate superfizica; activitate
PRAVRITTIH = functionare
PRAYATNA = efort
PRAYOJAKAM = miscindu-se
PUNAH = din nou
PUNYA = virtute; merit
PURAKA = stadiu in pranayama
PURANAS = stravechi culegeri de legende indiene, care evoca si
pun in prim-plan pe anumiti zei faimosi.
PURUSAKHYATEH = adevarata cunoastere a lui PURUSHA
PURUSASYA = a lui PURUSHA
PURUSHA = constiinta; fiinta subiectiva; Sinele, Fiinta eterna,
suprema, una dintre cele doua realitati recunoscute de
filosofia Samkhya, Sinele divin Absolut, constiinta
pura.
PURUSHA VISHESA = fel aparte de suflet
PURUSHAJNANAM = cunoasterea lui PURUSHA
PURUSHARTHA = scopul lui PURUSHA
PURUSHAYOH = a lui PURUSHA
PURVA = anterior
PURVAH = a veni dupa
PURVAKA = precedata de
PURVAVAT = “dupa ceea ce precede”
PURVEBHYAH = in legatura cu precedentele
PURVESAM = al acelora care vin inainte

PANCHA = cinci.

PANCHADASI = literal “cei 15″. Celebru tratat al lui SWAMI
VIDYARANYA, discipol al lui SHANKARA, referitor la metafizica din
ADVAITA VEDANDA. Continutul sau este conform cu invataturile lui
SHANKARA. Lucrarea este impartita in 15 capitole din care fiecare
grupa de cite 5 trateaza o tema diferita. Primele 5 capitole au ca
obiect diferentierea elementelor si a invelisurilor care inconjoara
Sinele etern (ATMAN) asa cum au enuntat MAHA VAKYA-ele “marile
afirmatii”. A doua serie de 5 capitole trateaza despre lumina
diferitelor cunoasteri, iar ultimele 5 capitole, despre fericire
(de la fericirea obiectelor la fericirea Sinelui Suprem, trecind
prin fericirea oceanica pe care o face cu putinta practica YOGA).

PARAMANU = “atom primordial”, aspectul elementar ultim al
materiei, particula elementara indestructibila.

PARAMITA = Literal “cel ce a atins celalalt tarm” sau
Transcendentul. Tradus in general prin “perfectiuni”, termenul
“PARAMITA” desemneaza virtutile spirituale pe care le realizeaza
BODHISATTVA pe parcursul drumului sau (BHUMI). Din ea fac parte
sase calitati fundamentale:
1. DANA-PARAMITA (calitatea sau compasiunea);
2. SHILA-PARAMITA (moralitatea inteleapta);
3. KSHANTI-PARAMITA (rabdarea);
4. VIRYA-PARAMITA (energia gigantica);
5. DHYANA-PARAMITA (meditatia profunda);
6. PRAJNA-PARAMITA (intelepciunea).
Acestor calitati li se mai adauga patru alte virtuti ce nu au
fost integrate in canon decit mai tirziu:
7. UPAYA-KAUSHALA-PARAMITA (actiune corecta integrata perfect in
armonia divina, universala);
8. PRANIDHANA-PARAMITA (vocea pioasa sau tonul glasului plin de
umilinta);
9. BALA-PARAMITA (hotarirea de nezdruncinat);
10. JNANA-PARAMITA (cunoasterea si aplicarea definitiei corecte a
intregii DHARMA).
DANA-PARAMITA consta in binefaceri, atunci cind este necesar,
si daruirea de bunuri materiale si impulsuri, stari si trairi
spirituale celor care cu adevarat le merita. Ea implica totodata sa
ne aratam mereu binevoitori si plini de compasiune si sa oferim
propriile noastre merite si realizari spirituale pentru eliberarea
si accelerarea evolutiei celorlalti, in loc de a le pastra numai
pentru noi insine (vezi DANA).
SHILA-PARAMITA reprezinta comportamentul sau conduita corecta
ce trebuie adoptata pentru a controla, transmuta, sublima si
invinge pasiunile si a ne asigura, datorita progresului spiritual,
de o renastere favorabila pentru a putea ajuta mai departe la
eliberarea altor fiinte umane care aspira la aceasta (vezi SHILA).
KSHANTI-PARAMITA desemneaza ideea ca toate dificultatile
fiintelor au o cauza si daca acesta cauza este ANULATA ele dispar;
ea reprezinta totodata rabdarea imensa si indulgenta.
VIRYA-PARAMITA evoca perseverenta neabatuta in efort
spiritual, o vointa tenace.
DHYANA-PARAMITA reprezinta aici meditatia profunda ca mijloc
de a elimina rapid iluzia eului egotic, limitat si de a percepe cit
mai clar legatura care uneste fiecare fiinta cu toate celelalte
(vezi DHYANA).

PRAJNA-PARAMITA consta in realizarea efectiva a intelepciunii
supreme (PRAJNA).

PASHA = literal “capcana”, “piedica”. Tripla legatura a
ignorantei care ne inlantuie fata de corpul fizic, fata de un mod
eronat de gindire si fata de viata.

PERSPECTIVA = Mod sau fel particular de a vedea realitatea,
aspect sub care se prezinta, pentru o anumita fiinta umana, in
functie de gradul de dezvoltare (sau, altfel spus, in functie de
nivelul sau de evolutie spirituala) al constiintei ei lucrurile,
fiintele si fenomenele realitatii; punct de vedere. Aspect al
obiectelor, fiintelor sau fenomenelor (inclusiv cele subtile
psihice, mentale, spirituale) atunci cind sunt constientizate sau
atunci cind sunt vazute.
Figurativ: Aspect sub care luam in consideratie anumite
evenimente ori fenomene (inclusiv cele subtile psihice, mentale,
spirituale) posibile sau probabile. Ceea ce se intrevede ca
posibil, realizabil in viitor; posibilitate de manifestare, de
dezvoltare, de realizare in viitor a ceva (de exemplu: UN FENOMEN
SUBTIL) sau a cuiva. In perspectiva = care este pe cale sa se
indeplineasca sau, altfel spus, care, datorita angrenarii si
acumularii energiilor subtile specifice (de exemplu energia
iubirii) are toate sansele (datorita acestor cauze obiective
(energiile subtile corespondente ale iubirii)) de a se indeplini
(mai devreme sau mai tirziu) in viitor (manifestindu-se ca EFECTE).

PHALA = Fruct; figurat, semnifica rezultatul sau consecinta
unei actiuni.

POLIPLOIDIZAREA = crestere a numarului de cromozomi in nucleul
celulelor animale sau vegetale.

PRAJNA = literal “constiinta pura ” sau “intelepciune”.
Constiinta ultima ca esenta a lui ATMAN. Dupa P. DEUSSEN, ea este
“subiectul gindind in absenta oricarui obiect sau cu alte cuvinte
fara obiect, Spiritul Suprem eliberat de orice obiect in afara de
el insusi ca Esenta si care pune stapinire pe sufletul individual
adeseori in timpul somnului profund (fara vise). De aici rezulta
definirea lui PRAJNA ca fiind sufletul constient cufundat in somnul
profund”. in Budism si Zen PRAJNA este “Intelepciunea”, concept
central al scolii MAHAYANA, desemnind o intelepciune intuitiva,
spirituala si imediata si nu o intelepciune abstracta, supusa
intelectului.
Momentul decisiv, fundamental este cel al intelegerii si al
prizei de constiinta asupra Vacuitatii Beatifice (SHUNYATA) care
este adevarata natura a lumii. Realizarea lui PRAJNA este deseori
asimilata cu obtinerea Iluminarii si constituie una din
caracteristicile esentiale ale starii de BUDDHA. PRAJNA este una
din “Perfectiunile” (PARAMITA) realizata de BODHISATTVA pe
parcursul drumului sau spiritual catre ELIBERARE (BHUMI).
Stare de somn profund caracterizata de absenta gindirii si
fuziunea temporala si cel mai adesea inconstienta - cu exceptia
yoghinilor avansati si a Maestrilor - a lui JIVA cu BRAHMAN.
VEDANTA distinge patru stari diferite de constiinta: VAISHVANARA -
starea de veghe, TAIJASA - starea de vis, PRAJNA - starea de somn
fara vise si TURIYA - a “patra”. MANDUKYA -UPANISHAD trateaza pe
larg acest subiect. Cele patru stari de constiinta mai sunt numite
si JAGRAT (veghe), SVAPNA (vis), SUSHUPTI (somn profund) si TURIYA
(vid beatific supraconstient).

PRAKASHA = Lumina spirituala, claritate, strafulgerare
luminoasa si intens stralucitoare, iluminare.

PRANA = Literal “respiratie”, “suflu vital”. Energie subtila
macrocosmica care patrunde, hraneste si conserva corpul
manifestindu-se cel mai clar in creaturi sub forma suflurilor
subtile. PATANJALI vorbeste despre PRANA in cursul celui de-al
patrulea stadiu (PRANAYAMA) al sistemului YOGA. Totodata PRANA
joaca un rol esential atit in HATHA YOGA cit si in toate celelalte
forme de YOGA. ATHARVA VEDA o personifica si ii dedica un imn.
Hinduismul distinge 5 categorii diferite de PRANA:
1. APANA - care asigura eliminarea tuturor materiilor uzate si se
manifesta in special in partea inferioara a corpului si care este
controlata prin intermediul lui MULADHARA CHAKRA;
2. VYANA - care vegheaza asupra circulatiei limfei si care este
controlata prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA;
3. SAMANA - care supravegheaza procesul de absorbtie si asimilare
a hranei si mentine echilibrul corpului veghind asupra
metabolismelor chimice legate de alimentatie si care este
controlata prin intermediul lui MANIPURA CHAKRA;
4. PRANA - esenta suflului, forta vitala in sine - care este
controlata prin intermediul lui ANAHATA CHAKRA;
5. UDANA - care actioneaza asupra partii superioare a organismului
si faciliteaza dezvoltarea spirituala, creind o legatura intre
partea fizica si partea spirituala a fiintei noastre si care este
controlata prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA.

Forme cu totul secundare de PRANA - PRANAS MINORE:
1. NAGA VAYU - rigiitul si sughitatul;
2. KURMA VAYU - deschiderea ochilor;
3. KIRKARA VAYU - foamea si setea;
4. DEVADATTA VAYU - face sa apara cascatul sau, cu alte cuvinte,
actiunea de a casca;
5. DHANANJAYA VAYU - descompunerea (putrezirea) corpului.

PRANAMAYA KOSHA = a doua dintre cele cinci KOSHA (teci); este
asa-zisa structura vitala care insufleteste, energizeaza si mentine
corpul fizic (material) si gindirea. Atit timp cit ea subzista in
organismul fizic, acesta ramine in viata. Manifestarea cea mai
grosiera a acesteia sunt suflurile vitale subtile care sunt in
strinsa legatura cu respiratia fizica.

PRANAVA - In sanscrita termen desemnind silaba sacra sau, cu
alte cuvinte, MANTRA - AUM.

PRASARANA = expansiunea sau manifestarea fulgeratoare a
energiei in prealabil acumulate la nivelul oricaruia dintre cele 7
planuri la care avem in mod clar si preponderent acces. Expansiunea
nu este niciodata posibila in afara unei energizari adecvate la
nivelul sau centrul de forta unde urmeaza sa o producem. Altfel
spus, expansiunea trebuie sa fie totdeauna anticipata de o adecvata
acumulare a energiei, ce va fi eliberata rapid sau fulgerator in
momentul expansiunii. In cazul fiintei umane comune, expansiunea
este adeseori cel mai usor constientizata la nivelul plexului solar
(MANIPURA CHAKRA) atunci cind se ajunge la o stare maxima de
expansiune a energiei focului subtil in starile de vointa ferma
brusca. Dupa o asemenea expansiune energetica subtila ce antreneaza
vointa se instaleaza o stare de forta, tenacitate si curaj
accentuata, ce se poate manifesta uneori si prin entuziasm
nestavilit. In cazul trairilor sexuale, erotice, pierderea
controlului asupra potentialului creator amoros atrage dupa sine
orgasmul cu ejaculare exploziv- intempestiva in care are loc de
asemenea expansiunea stihinica, animalica, a fortei erotice, care
adeseori atrage dupa sine pierderea inutila si ireversibila a
potentialului de baza (sperma - in cazul barbatului), care gratie
autocontrolului face posibila, in cazul stapinirii energiei sexuale
manifestarea in crescendo, nesfirsita a functiei sexuale la
valoarea sa ideala, pe un interval nedefinit de timp, cu toate
binefacerile vitale, psihice si mentale ce rezulta prin aceasta.
Expansiunii explozive, a energiei, adeseori total nestapinite,
YOGA ii opune o expansiune gradata si perfect autocontrolata, ferm
dirijata, prin care se urmareste devierea superioara sau sublimarea
energiei manifestate acum in alte planuri in care de fapt se
produce expansiunea pe deplin controlata a energiei ce poate avea
loc imediat dupa efervescenta ei. In asemenea situatii, in YOGA,
expansiunea perfect autocontrolata este IMEDIAT insotita si de
ridicarea energiei, aceasta atragind dupa sine o armonizare
crescinda ce este insotita de o integrare superioara, plenara in
Constiinta Cosmica Divina si Infinita, care va genera in universul
launtric stari de euforie oceanica insotite de senzatia inefabila
de dilatare a fiintei noastre subtile, psihice, in nemarginire.
Aceasta conduce gradat si natural la trezirea si atingerea anumitor
forme de constiinta cosmica care, in fazele avansate, permit
atingerea starii beatifice de constiinta divina cosmica, absoluta
(SAMADHI).
Expansiunea energiei de la un anumit nivel al fiintei se poate
produce selectiv pentru acela care este initiat si constient,
atunci cind pe un interval de timp mai lung sau mai scurt, in
functie de necesitati, a acumulat anticipat si modulat energie
subtila, pusa in rezonanta sau sincronizata constient sau intuitiv
cu o anumita situatie, fenomen sau actiune ce urmeaza sa se produca
in viitorul imediat sau foarte departat. Aceasta este de exemplu
valabil si usor de constientizat in cazul unei fiinte dragi fata de
care traim stari de intensa afectiune, simpatie sau iubire
profunda. Amploarea expansiunii autocontrolate, selective, este
totdeauna direct proportionala cu gradul de acumulare a energiei la
acel nivel si depinde de intensitatea efervescentei anticipative.
Aspiratia sistematic aprofundata si cristalizata ferm prin evocare
si repetare anticipata ne permite in final sa atingem succesul si
sa obtinem exact rezultatele benefice pe care anterior le-am
mentalizat clar si ferm, de nenumarate ori , prin imaginatie
controlata, facind astfel cu usurinta posibila transformarea si
orientarea in bine a fiintelor, situatiilor, conjuncturilor si
actiunilor. Aceasta este, printre altele, o cale sigura de
modificare in bine chiar si a destinului , atunci cind,
bineinteles, dispunem de energia sau de forta necesara, pe care o
orientam benefic si o aplicam cu consecventa sistematic pina la
reusita finala.
Exemplu simplu de expansiune selectiva a energiei: Resimtim
aproape constant o stare coplesitoare de iubire intensa pentru o
anumita fiinta umana. Afectiunea ne este plenar impartasita si
aceasta ne confera o stare de fericire extraordinara. Datorita
unei conjuncturi fortuite , total independente de vointa noastra,
sintem separati pentru 7 luni de acea fiinta si nu mai putem
comunica obisnuit, de aproape, cu ea. Dupa un oarecare interval de
timp sintem in mod evident cuprinsi de dor. Stim ca in general
dorul este o stare afectiva sufleteasca intensa si sublima a celui
care tinde sau aspira la ceva, ea fiind provocata de o dorinta
afectuoasa puternica de a vedea sau revedea pe cineva sau ceva
drag. In starea sublima si intensa de dor are totdeauna loc (fie ca
stim sau nu stim aceasta) contractia sau focalizarea energiei
afective in fiinta noastra, care este insa, cu anticipatie,
destinata, sau altfel spus, mentinuta la unison subtil cu fiinta
iubita, ce este momentan absenta. Gradat, energia afectiva subtila,
consacrata fiintei iubite, se acumuleaza, gratie dorului, in
propria noastra sfera aurica. Ea ramine acolo ca o rezerva subtila,
latenta nebanuita, la care nimeni altcineva venind in contact cu
noi (in afara fiintei iubite care i-a provocat acumularea) nu are
in mod obisnuit acces si nu-i poate produce expansiunea sau
manifestarea expansiva. Exact in momentul revederii cu fiinta
iubita are loc expansiunea euforica, plenara a energiei subtile,
afective acumulata selectiv prin dor si care provoaca starile de
fericire paradisiaca pe care fiecare le cunoaste. In cazul in care
si celalalt sau cealalta a nutrit la rindul sau stari intense de
dor, expansiunea plenara a energiei afective va fi evident
resimtita reciproc. STAREA AFECTIVA, SUBLIMA, NET COPLESITOARE CARE
REZULTA ATUNCI ESTE CU MULT MAI AMPLA SI MAI INTENSA DECIT SIMPLA
INSUMARE A CELOR DOUA STARI DE EXPANSIUNE TOTALIZATE. ACEST EFECT
TINE DE MISTERUL REZONANTEI SAU AL PUNERII LA UNISON CU RESPECTIVUL
PLAN ENERGETIC SI SUBTIL AFECTIV AL MACROCOSMOSULUI. ASTFEL, DACA
UNUL DINTRE CEI DOI A MANIFESTAT UN DOR DE, HAI SA ZICEM VALOAREA
7, IAR CELALALT LA RINDUL SAU A MANIFESTAT UN DOR SI MAI INTENS DE
VALOAREA 9, STAREA FINALA REZULTANTA CE VA FI RESIMTITA DE FIECARE
DINTRE CEI DOI IN MOMENTELE EXPANSIUNII AFECTIVE, RECIPROCE VA FI,
SA ZICEM, DE VALOAREA 25, si nu doar de 16 asa cit ar trebui sa
fie, daca aceste fenomene inefabile s-ar manifesta printr-o SIMPLA
INSUMARE.
O alta ilustrare semnificativa a celor de mai sus o ofera
realizarea tehnicilor de LAYA YOGA sau de fuziune cu sfera de forta
a MARILOR PUTERI COSMICE, in grup, unde intensitatea colosala a
starilor psihice, mentale si spirituale ce apar la fiecare dintre
participanti ( cu conditia ca acestia sa se gaseasca cu totii la
unison si sa fie suficient de puternici ca forta de angrenare a
trairilor, depaseste cu mult simpla insumare a aportului fiecaruia
in desfasurarea uluitoarei expansiuni controlate prin care simultan
se realizeaza totdeauna, ridicarea energiei noastre launtrice,
aceasta nefiind altceva decit SUBLIMAREA subtil alchimica despre
care se vorbeste in textele yoghine. Expansiunea subtila
autocontrolata a energiei se poate produce de asemenea si prin
identificarea intensa si profunda cu energiile subtile pe care le
evoca in noi prin rezonanta o muzica anumita sau o melodie foarte
armonioasa cu care avem deosebite afinitati individuale. Si in
acest caz se va realiza de asemenea ridicarea energiei subtile
simultan cu expansiunea sa. Ridicarea energiei simultan cu
expansiunea acesteia este imperios necesara mai ales atunci cind
energia expansionata intr-un anumit plan al fiintei ne depaseste cu
mult posibilitatile imediate sau apropiate in timp ca utilizare. In
caz contrar, energia subtila poate sa genereze, atunci cind
stagneaza, mai ales la nivelele inferioare, o gama vasta de
fenomene parazite, daunatoare echilibrului si progresului nostru
spiritual, adeseori penibile, pe care de altfel, niciodata nu le
dorim. In asemenea cazuri, o potentiala sansa gigantica de reusita
spirituala, exceptionala se poate finaliza intr-un esec lamentabil,
absurd si ireparabil. In asemenea situatii in care actionam
prosteste, totul se desfasoara analogic vorbind ca si cum am
dobindi o uriasa suma de bani pe care, in loc sa o folosim in nu
conteaza ce directie sau actiune plenar binefacatoare, o ardem
prosteste intr-un foc pe care il intretinem lasindu-ne cuprinsi de
minie, fara sa mai traim in final altceva decit gustul amar al
ratarii iremediabile a unei sanse minunate (datorita reactiilor si
actiunilor noastre imbecile).
In YOGA se urmareste ca expansiunile subtile energetice
necontrolate, explozive, epuizante, daunatoare (prin care rezervele
launtrice naturale ale fiintei sint jefuite si orientate in sens
contrar aspiratiilor noastre esentiale) sa fie cu anticipatie
inlocuite prin expansiuni benefice, autocontrolate, armonioase,
stenice, plenar binefacatoare (prin care rezervele naturale sau
acumulate constient sint canalizate si investite cu intelepciune
pentru elevarea si transfigurarea constanta a intregii noastre
naturi, pentru armonizarea deplina a structurii noastre subtile,
fiind orientate ferm si permanent la unison cu aspiratiile noastre
spirituale, divine).

PREJUDECATA = judecata apriorica cu caracter de opinie
personala sau grupala, insuficient verificata prin experienta si
insuficient intemeiata logic si care, fiind sustinuta afectiv
(echivalindu-se cu o credinta), genereaza procese de rezonanta cu
anumite energii subtile din MACROCOSMOS (care totdeauna corespund
respectivei prejudecati) si introduce un coeficient de deformare si
o folosire eronata in cunoastere. Prejudecata exprima o superstitie
sau un fapt de cunoastere primitiv, lipsit de valabilitate si
depasit. Yoghinii extind calificativul de prejudecata asupra
oricarei judecati vechi care este destinata reviziei si depasirii.
Prin urmare, prejudecata este orice opinie tenace, desi
insuficient fundamentata si verificata, la care subiectul adera cu
toata convingerea, fara sa o supuna unui examen critic si
confruntarii impartiale, lucide, cu experienta. Pe deplin
satisfacatoare pentru gindirea dogmatica si stereotipa, grabita sa
se ancoreze in certitudini pentru a evita efortul intelectual si
gindirea inteligenta pe care le presupune orice problematizare si
orice examen reflectiv, prejudecata are, cel mai adesea, “cite ceva
dintr-o baza reala”, intemeindu-se pe constatarea unor fapte, pe
care le deformeaza, insa, si le interpreteaza eronat, generalizind
fara temei experiente si observatii personale, privite in mod
unilateral si universalizate prin asocieri sau analogii grabite si
fortate. Greu, daca nu chiar imposibil de eliminat din gindirea
comuna a vietii cotidiene, prejudecatile constituie un mare
handicap in gindirea teoretica, pe care o “anchilozeaza”,
limitindu-i orizontul problematic, creativitatea si ingeniozitatea,
conditii necesare ale inventiei si descoperirii de noi cunostinte.
Prejudecata este atributul unei gindiri inchistate, putin
deschise spre critica, limitate la o comunicare in clisee.
Oricine poate recunoaste in cele ce urmeaza o serie de
propozitii care par a fi statuate stiintific, dar de fapt nu sunt
decit prejudecati: despre alcool si alcoolism (dupa COLLEMAN,
1975):
- Alcoolul este un stimulent.
- Alcoolul poate fi esential in tratamentul unor boli.
- Se poate detecta intotdeauna alcoolul in respiratia unei persoane
care a baut.
- Tulburarile de judecata nu se produc decit dupa ce au aparut
semne evidente de intoxicatie.
- Individul este mai repede intoxicat de “amestecul” de bauturi
“curate”.
- Barbatul isi stapineste mai bine betia decit femeia.
- Alcoolul este un drog mult mai putin periculos decit altele (de
exemplu, marijuana).
- Persoanele cu “vointa tare” nu trebuie sa se ingrijoreze ca ar
putea sa devina alcoolici.
- Alcoolicii care au fost tratati cu succes pot sa se rezume doar
la un “alcoolism social”, adica la consum ocazional de alcool.
Este doar unul dintre exemplele cele mai graitoare pentru
marea forta cu care prejudecata poate actiona si pentru
consecintele evidente pe care le poate avea.
Oricit ar fi de absurd, prejudecatile publicului sunt mult mai
inteligibile prin faptul ca functioneaza in afara rigorii
stiintifice decit cele medicale (de exemplu), a caror ciudatenie
este nu numai nelinistitoare, ci si periculoasa. Reducerea
modelului general la modelul personal (al asa-numitei experiente
proprii) este sursa unor prejudecati care, in functie de pozitia
emitatorului, se infiltreaza pe o arie variabila, limitindu-si si
extinzindu-si efectul nociv, uneori in proportii surprinzatoare.
Asupra sistemului YOGA si a posibilitatilor sale ca modalitate
terapeutica naturala planeaza inca o serie de prejudecati care nu-i
diminueaza potentialul de actiune, dar ii lipsesc inca pe multi
suferinzi de contactul benefic pe care l-ar putea avea cu ea.
PRETA = literal “decedati”. “Spiritele infometate” care
constituie una dintre cele trei conditii ale existentei negative
(GATI) in lumea de dincolo. PRETA sunt fiinte astrale ce au parasit
corpul fizic a caror KARMA nu este suficient de buna pentru a
accede la rangul spiritelor fericite ce traiesc in paradis, dar
aceasta KARMA a lor nu este nici atit de rea incit sa fie obligate
sa traiasca in infernurile astrale ale NARAKA-ilor. Conform
conceptiei traditionale, poftele inlantuitoare, dorintele
inferioare si gelozia pot sa antreneze dupa moartea fizica o
renastere in lumea astrala in conditia de PRETA. Aceste spirite
nefericite sunt stapinite permanent de o foame chinuitoare deoarece
au pintece imense si o gura nu mai mare decit urechea acului. Ei
sufera de asemenea de multiple alte torturi. Aceste torturi sunt
determinate in astral de exacerbarea pasiunilor lor inlantuitoare
in timpul existentei lor fizice. Exemplu: cei care traiesc in lumea
fizica numai pentru a minca, pentru a bea alcool ori pentru a fuma,
fiind stapiniti de aceste patimi, vor ajunge in starea de PRETA
dupa moarte.

PROFILACTIC = Astfel se indica actiunea eficienta de prevenire
a diferitelor boli sau tulburari pe care o au anumite substante,
alimente sau plante medicinale.

PROTOTIP (gr. protos “primar”, “rudimentar” si typos
“amprenta”, “marca”) = obiect material sau ideal, care serveste
drept model originar, baza initiala de plecare pentru producerea
unei serii de obiecte identice sau similare cu el sub raportul
substantei, al continutului sau formei, al structurii si functiilor
acestora. In istoria filosofiei, definirea continutului si
functionalitatii conceptului de prototip a retinut cu precadere
atentia reprezentantilor idealismului obiectiv. Intuind si
accentuind asupra caracterului activ al subiectului, asupra
constructivismului gindirii, acestia i-au dat prototipului o
interpretare spirituala, inversind raportul dintre obiectiv si
subiectiv, real si ideal, si tratindu-l numai in planul spiritului,
in afara si oarecum rupt de activitatea obiectual-senzoriala,
practica a omului. Prototipul apare astfel, sub influenta
conceptiei platonice a ideilor, ca forma ideala, neschimbatoare,
transcendenta, creatoare, formatoare a lucrurilor reale, a
fiintelor, a naturii insasi, conceputa ca potentialitate pura.
In epistemologia contemporana prototipul indeplineste un
important rol teoretic in interpretarea procesului idealizarii.
Astfel, insemnatatea cognitiva a notiunilor corespunzatoare
obiectelor idealizate se intemeiaza pe postularea existentei reale
a prototipului acestor obiecte in lumea exterioara. Tocmai
realitatea prototipurilor obiectelor idealizate permite ca, dupa
elaborarea notiunilor respective, sa se faca in continuare
abstractie de deosebirea dintre acestea si prototipurile
corespunzatoare, operindu-se cu ele in rationamente ca si cum ar fi
lucruri reale.

PSIHOLOGIE MUZICALA SI SONORA. Reflectarea senzatiei auditive in
constiinta omului produce stari afective care ies din domeniul
stiintelor exacte. Momentul trecerii de la fiziologic la psihic
(cind de fapt apar fenomenele de rezonanta cu anumite energii
subtile din MACROCOSMOS pe care respectivele sunete fizice,
datorita tranzitiilor, le atrag in aura noastra) este mult mai greu
de precizat decit hotarul dintre fizic si fiziologic. In acest
stadiu al evolutiei fenomenului sonor au loc transformari
calitative in directa legatura cu natura emotionala a muzicii;
incepe acum sa actioneze domeniul psihic propriu numai fiintei
umane, care percepe sunetele considerate nu izolat, ci ca o relatie
sonora, care inseamna organizare, conceptie, limbaj reunite in
cadrul unei opere de arta (ex. Aristoxenos si teoria sa despre
melodie ca o unitate sintetica ca valoare estetica, nu o suma de
sunete diferite; sau, in secolul nostru, E.G.Wolf-care considera
intervalul ca elementul muzical specific, ca fenomen ireductibil
bazat pe alianta indisolubila dintre auditiv si psihic, ceea ce a
dus la o autonomie a muzicii si esteticii).
Afectivitatea, considerata ca baza a intregii activitati
psihice umane, trebuie definita in corelatie cu examinarea
psihologica a celor trei ipostaze ale actului artistic muzical:
creatia, interpretarea si auditia. Specific pentru procesele
afective este reflectarea relatiei dintre subiect - in cazul nostru
compozitorul, interpretul sau auditoriul - si obiectul sau situatia
care le-a produs, respectiv muzica. Aspectul subiectiv al acestor
procese, caracteristic artei, e constituit de trairile afective.
Acestea pot fi cunoscute prin expresia emotionala a artistului si
prin trebuinta lui de a le comunica oamenilor. Bucuria,
entuziasmul, calmul, exuberanta, fericirea, curajul, dragostea etc.
apar in diferite contexte, intr-o mare complexitate si mobilitate.
Cu cit trairile sunt mai complexe, cum e cazul in muzica, cu atit
este mai mare si participarea scoartei cerebrale, indeosebi a celui
de al doilea sistem de semnalizare. Muzica devine mijlocul artistic
de exprimare si comunicare a starilor afective, datorita
fenomenelor de rezonanta cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS
pe care le genereaza.
Afectivitatea are multiple forme cu trasaturi specifice.
Dispozitiile sunt stari afective de intensitate medie care
caracterizeaza pe o perioada de timp intreaga conduita a omului.
Emotiile sunt manifestari de durata relativ mica, cu o orientare
precis determinata, care insotesc anumite auditii muzicale cu care
“REZONAM”. Cele de intensitate medie au un efect dinamizant; cele
de intensitate maxima pot produce dezorganizarea formelor
superioare de conduita sau anihilarea activitatii ca efect al
epuizarii rapide a energiei - cum avem, in cazul asa zisei “muzici”
ROCK, METALIC, TRASH.
Sentimentele, ca si pasiunile, sunt stari afective mai
complexe si mai durabile, reflectind relatiile stabilite dintre om
si mediu; fie morale, fie intelectuale sau estetice, sentimentele
constituie manifestari specific umane, cu caracter specific. Cele
estetice apar pe baza perceptiilor estetice si sunt de maxima
importanta in ceea ce priveste aprecierea muzicii. Pasiunile
implica in plus un impuls mult mai pronuntat spre actiune.
Sentimentele si pasiunile canalizeaza viata noastra psihica pe
directii esentiale, spre formarea constiintei si personalitatii
umane, de unde rolul deosebit ce revine muzicii bune sau foarte
bune in a influenta si directiona asemenea laturi ale psihicului.
O forma mai cuprinzatoare, cu diverse stari afective, fin
nuantate si mult mai personale este sensibilitatea. Procesele
afective au o influenta si sunt la rindul lor conditionate si de
alte aspecte ale activitatii psihice. Astfel se remarca o
interactiune intre afectivitate si procesele de cunoastere.
Gindirea este influentata pozitiv de emotiile cu caracter stenic si
cu intensitate medie; emotiile puternice pot produce o diminuare a
posibilitatilor de gindire daca mentalul nu este suficient de
puternic. De asemenea, o stinsa relatie se observa intre
afectivitate si motivatie. La fel de important ca toate formele
proceselor afective prezentate ne apare intelectul, posibilitatea
de a observa si cerceta pe cale rational-intelectuala si intuitiva.

Fenomenul sonor in stadiul de act artistic se confrunta si cu
atitudinea volitionala, functia psihica ce orienteaza constient pe
om spre indeplinirea unui scop. Studiul aprofundat al acestor
probleme trebuie sa cuprinda o analiza amanuntita a proceselor
psihice caracteristice fiecareia din cele trei ipostaze mentionate
ale actului artistic muzical. Daca in fiecare ipostaza
afectivitatea este prezenta, cel care are cel mai mult nevoie de ea
e interpretul, care prin aceasta stare psihica, corelata cu toate
cerintele tehnico-artistice, reuseste sa transmita auditorului
emotia si mesajul operei interpretate.
Un handicap serios pentru interpretii deosebit de sensibili
este tracul - stare emotiva datorata adesea exclusiv imaginatiei
negative, care produce in general cauze fizice, afective sau
mintale. Aici devine absolut necesara o autoreglare afectiva, prin
orientarea spre inalte aspiratii sau sublime obiective, prin
dominarea sentimentelor negative cu sprijinul altora, pozitive,
prin stimularea unor reprezentari adecvate.
O problema insuficient studiata pina in prezent este
psihologia aptitudinilor muzicale. Sisteme operationale
stabilizate, superior organizate si de mare eficienta, aptitudinile
in interactiune dau nastere pe o treapta superioara talentului -
complex de dispozitii functionale care mijlocesc performante
deosebite si realizari originale. In arta, indeosebi talentul
presupune obligatoriu existenta unei dotatii ereditare ce provine
din vietile anterioare, a unui mediu prielnic de dezvoltare, odata
cu inclinatia spre munca si vocatia, in general. Cele trei ipostaze
ale actului artistic presupun si aici aspecte diferentiate.
PSIHOMETRIA
La fel, in anumite forme de radiestezie, cit si in alte cai
heterodoxe de vindecare paranormala cu ajutorul fluidelor si
energiilor cosmice, un bolnav poate fi tratat cu usurinta, de la
distanta, pornind de la un esantion infim (O PICATURA) din singele
sau ori din saliva sa. Credinta profunda si unanima a anumitor
grupuri umane, in efectele profund benefice ca energie radiata (ce
opereaza fizic, psihic, mental si spiritual) ale unei relicve
religioase ce a apartinut unui sfint sau unui mare yoghin este, de
asemenea, o forma de credinta in virtutile energiilor
binefacatoare, subtile, ce sint incarcate si se degaja mereu din
unele obiecte foarte energizate in prealabil.

PESIMISM = (cf.lat. pessimus “foarte rau, cel mai rau”)
conceptie predominanta ce determina in noi rezonanta cu energiile
subtile malefice din MACROCOSMOS si care considera inevitabila
predominarea raului, suferintei si nedreptatii in lume, care
sustine ineficacitatea luptei impotriva acestora si
imposibilitatea progresului. Opus optimismului, pesimismul este,
in general, reflectarea lipsei de perspectiva spirituala si a
situatiei de criza a societatilor, grupurilor mari de oameni sau
a persoanelor aflate in momente grele sau de decadere.
Mentalitatile pesimiste patrund si in rindurile oamenilor
debusolati, nefericiti, dezechilibrati, rau orientati mai ales in
epocile de intensificare a materialismului, de disparitie a
credintei in DUMNEZEU, de razboaie sau calamitati naturale.
Pesimismul a caracterizat si caracterizeaza numeroase conceptii
mai mult sau mai putin gresite, religioase si filosofice. in
epoca moderna, pesimismul a fost reprezentat de ginditorul german
Schopenhauer, iar in filosofia contemporana este caracteristic
conceptiilor eronate ale unora dintre filosofii existentialisti
si neotomisti, precum si unor mari artisti, la care, cel mai
adesea, el este rezultatul conflictului dramatic dintre idealul
lor de perfectiune si limitele penibile in care se complac si
traiesc.
Din punct de vedere moral, pesimismul propaga sentimentul
fricii fata de viitor, al inutilitatii si disperarii, al lipsei
de sens a oricarui efort, avind drept concluzie ultima
sinuciderea; toate acestea se trezesc gradat, se dezvolta si se
amplifica datorita rezonantelor subtile cu energiile subtile ale
raului, nefericirii, fricii, egoismului, urii ce se afla in
MACROCOSMOS. Pesimistul este un tip antisocial care, datorita
egoismului, refuza dragostea sau si-o reprima si, datorita
modului sau negativ de a gindi si actiona, isi amputeaza
propriile lui capacitati creatoare si isi inchide orice
perspectiva de salvare din nefericire, durere, suferinta sau
esec, totodata, contrapunindu-se eforturilor benefice ale
celorlalti. YOGA respinge conceptia pesimista despre lume si om
si combate mentalitatile pesimiste ca fiind in contradictie cu
adevarul si reprezentind o piedica in calea progresului fizic si
spiritual. Promovind permanent optimismul in toate situatiile,
YOGA nu neaga faptul ca, in unele momente, atunci cind nu suntem
suficient de puternici, raul se poate dovedi mai puternic si
chiar poate invinge binele, anemic; totodata ea nu ascunde
oamenilor existenta suferintelor si durerii, posibilitatea
esecului, inevitabilitatea luptei cu greutatile. Pornind insa de
la analiza acestor fenomene, prin prisma legilor divine ale
naturii, cit si prin prisma recunoasterii progresului spiritual
si moral care se infaptuieste in ultima instanta, etica YOGHINA
promoveaza permanent conceptia optimista care cere impotrivire si
nu dezarmare fata de rau si care afirma capacitatea omului de a
intra in rezonanta cu energiile divine subtile datatoare de
fericire, armonie, sanatate din MACROCOSMOS, pentru a invinge
nenorocirea, pentru a deveni fericit prin activitati
binefacatoare si prin lupta creatoare. Pesimismul, ca negare a
optimismului, este orice atitudine ce sustine prioritatea raului
asupra binelui, a durerii asupra placerii, a nefericirii asupra
fericirii si a neputintei omului de a se opune unei lunecari
negative si daunatoare.
In concluzie, putem spune ca pesimismul este o conceptie
predominanta opusa optimismului. Sub aspect onto-cosmologic,
pesimismul ipostaziaza raul (cu care aproape mereu rezoneaza de
cele mai multe ori inconstient) intr-un principiu constitutiv al
lumii, menite astfel sa ramina intotdeauna, prin natura ei,
neimplinita, absurda, fara sens, imperfecta, intrucit poarta in
sine saminta discordiei, autodistrugerii si lipsei de
autenticitate. in plan etic, viziunile pesimiste contesta
perfectibilitatea conditiei umane, pe care o descriu in culori
intunecate, ca iremediabila zbatere vana impotriva suferintei,
nefericirii, iluziei si viciului, sortita esecului; din aceste
premise decurge o totala neincredere in viitorul omenirii, in
posibilitatea progresului spiritual. Prin analogie cu aceasta
semnificatie etica a pesimismului este utilizat uneori si
termenul de pesimism gnoseologic (atribuit variantelor de
scepticism sau agnosticism), avindu-se in vedere negarea partiala
sau totala a posibilitatii omului de a cunoaste in mod cert
adevarata lume, esenta sa nemuritoare (SPIRITUL-ATMAN) si propria
sa fiinta. Exprimind cel mai adesea, o reactie critica fata de
marginirea optimismului naiv, necritic si mistificator,
pesimismul nu este mai putin unilateral, intrucit absolutizeaza
anumite limite istorice si particulare ale unui context concret
si trecator, atribuindu-le umanitatii in general. Aceste accente
pesimiste se intilnesc in unele mituri ale societatii arhaice
(Ghilgames, cutia Pandorei, pacatul originar si altele), primind
o argumentare filosofica in antichitate (cirenaici, stoicism).
Una dintre cele mai notorii expresii sistematice a doctrinei
pesimiste apare in filosofia lui SCHOPENHAUER; alti promotori
cunoscuti ai pesimismului sunt Ed. von HARTMAN, O. SPENGLER sau
filosofii existentialisti.

PROSTIE = vezi AVIDYA.

PURANA = “Stravechi culegeri de parabole si invataturi
spirituale”; sunt scrieri simbolice traditionale indiene, care
fac mult mai accesibila cunoasterea intelepciunii vedice.
Inspirate de iubirea de Dumnezeu (BHAKTI), PURANA-ele constituie
principalele texte de referinta ale adeptilor celor 3 ipostaze
fundamentale ale Divinului, BRAHMA, VISHNU si SHIVA. Miturile si
povestirile din PURANA constituie si astazi o imensa mina de
informatii spirituale, redate intr-o forma simbolica sau
alegorica spre a fi pe intelesul tuturor.

PINGALA NADI = unul dintre principalele canale subtile (NADI),
conducind PRANA in toate partile corpului. PINGALA NADI (+) este situat in
dreapta canalului central (SUSHUMNA NADI) si se deschide in nara dreapta; el
este asociat cu Soarele (SURYA), aspectele masculine, active, dinamice (+) si
este plin de energie arzatoare si caldura, activarea sa incalzind intregul
corp. PINGALA NADI (+) este canalul subtil (NADI) polar opus lui IDA NADI
(-) si corespunde la nivel fizic sistemului nervos simpatic.

————- Sfirsit ————-

M
MADHUBHUMIKA = acela care deja a gustat mierea puterilor
paranormale yoghine (tip superior de yoghin)
MADHYA = mediu
MADHYAM = sunetul auzibil
MAHA BANDHA = “Marea contractie”. Tehnica YOGA importanta descrisa
astfel in Hatha-Yoga-Pradipika: “Trebuie sa se aseze piciorul sting
cu calciiul apasind in zona perineului (YONI) si piciorul drept va
fi asezat pe coapsa stinga. Dupa ce inspiram lent si profund,
imediat dupa aceea trebuie sa apasam in mod ferm barbia in piept si
totodata sa contractam (mentinind astfel strins) sfincterul anal,
concentrindu-ne intens mentalul asupra canalului subtil central
(SUSHUMNA NADI) prin care trebuie sa constientizam ascensiunea in
flux intens a energiilor subtile. Trebuie apoi sa ne retinem astfel
respiratia cit mai mult timp posibil dar fara sa fortam deloc si in
final vom respira incetisor. Dupa o pauza adecvata in care vom
remarca launtric efectele acestei tehnici vom trece la executarea
ei invers, cu piciorul drept asezat cu calciiul astfel incit sa
apese zona perineului (YONI). Acest procedeu printre alte efecte
reintinereste corpul si face sa se trezeasca KUNDALINI SHAKTI.
MAHA SAMADHI =
MAHAVAKYAS = marile dictoane
MAHAVIDEHA = existenta fara corp
MAHIMA = putere psihica paranormala prin care fiinta yoghinului si
in special constiinta sa, poate fi facuta mare si ajunge sa
cuprinda subtil planeta, sistemul solar, constelatiile si chiar tot
Universul.
MAHVRATAM = marea disciplina
MAITRI = simpatie profunda
MALA = impuritate
MANAS = “Capacitate de reflexie”. Organul mental intern. Datorita
lui MANAS noi primim toate impresiile din lumea exterioara care
sunt apoi supuse puterii de discriminare a lui BUDDHI
(Inteligenta). MANAS ne incita sa ne indoim in anumite momente, ne
ajuta sa luam anumite hotariri si face cu putinta sa ne transformam
dorintele in actiuni.
MANASAH = al mintii
MANEH = al cristalului
MANOJAVITVAM = iuteala mintii
MANOMAYA KOSHA = corpul mental
MANTRA(S) =
MATRA = numai
MATRASYA = numai
MATRAT = singur
MAYA =
MITHYA = fals, iluzoriu
MOHA = confuzie
MOODHA = stadiul de trezire a lui KUNDALINI in care acesta apartine
doar lui MULADHARA CHAKRA; Genereaza o stare predominanta a mintii
in care predomina TAMAS GUNA
MULA BANDHA = tehnica yoghina secreta in care se contracta ferm
pentru o perioada cit mai mare de timp zona perineului. Ea face sa
se uneasca si sa fie sublimata cu usurinta APANA in PRANA; trezeste
energia colosala KUNDALINI, intretine si stimuleaza in mod armonios
focul subtil launtric, face sa se diminueze urina si fecalele
deoarece amorseaza procese de transmutatie biologica prin care
acestea devin energie care poate fi apoi sublimata in mod armonios
in sferele superioare ale fiintei yoghinului.
MOSHA = a elibera, a scapa
MRIDU = slab
MUDITA = bucurie
MUDRA = gest de punere in REZONANTA, sau atitudine, ce se
realizeaza cu anumite zone ale corpului, organe sau chiar cu
miinile, pentru a facilita trezirea, amplificarea si realizarea
anumitor stari launtrice binefacatoare, psihice, mentale sau
spirituale, anticipind astfel manifestarea acestora si contribuind
la stabilirea unei comuniuni intre fiinta umana si anumite nivele
subtile din MACROCOSMOS.
MUKTA = eliberat spiritual (MUKTI = eliberare spirituala. Acest
cuvint sanscrit este un sinonim pentru MOKSHA. Markandeya-Purana
(XXXIX. 1) defineste acest termen ca fiind operatia (VIYOGA) de
accelerare a evolutiei spirituale care face posibila inaltarea de
la starea de ignoranta pina la zorii adevaratei intelepciuni,
JNANA.
Eliberarea spirituala determina identificarea si identitatea
fiintei (AIKYA) cu Absolutul si non-identificarea cu constituentii
primari (GUNAS) ai Naturii. In conformitate cu textul lui Shiva-
Purana (IV. 41.3) exista patru tipuri sau grade distincte de
asemenea eliberare: SALOKYA-MUKTI - este eliberarea spirituala
atinsa prin faptul de a locui in acelasi spatiu (LOKA) cu Dumnezeu;
SAMNIDHYA-MUKTI - este eliberarea spirituala prin apropierea de
Dumnezeu; SARUPYA-MUKTI - este eliberarea spirituala prin asumarea
aceleiasi existente ca si cea a lui Dumnezeu; SAYUJYA-MUKTI - este
eliberarea spirituala in care suntem perfect uniti cu Dumnezeu,
fara ca prin aceasta sa disparem topiti in EL sau, cu alte cuvinte,
sa ne pierdem constiinta existentei extatice ca Sine Suprem (ATMAN)
divin si nemuritor.
MULAH = radacina
MULADHARA CHAKRA =
MURDHA = crestetul capului

MAHASAMADHI = suprema forma de totala identificare extatica cu
Supremul Absolut (DUMNEZEU); este ultima treapta (cea mai inalta)
a desavirsirii evolutiei constiintei, care implica insa totala sau
completa desprindere a constiintei yoghinului de structurile
inferioare (deci, fizic vorbind, angreneaza moartea, care este la
el, spre deosebire de celelalte fiinte umane, pe deplin
constientizata, fiind traita LUCID ca o trecere catre un alt plan,
superior, SUPREM, DIVIN, de constiinta). Toti marii yoghini si
fiintele umane pe deplin eliberate spiritual, parasesc planul fizic
(atunci cind considera aceasta oportun DAR NUMAI odata cu
incheierea deplina a misiunii lor spirituale, divine) prin
MAHASAMADHI.

MAHAYANA = Literal “marele vehicul”. Una din cele doua mari
ramuri ale budismului, cealalta fiind HINAYANA (micul vehicul).
MAHAYANA, care si-a facut aparitia in secolul I i.e.n. se
autodefineste “marele vehicul spiritual”, deoarece ea deschide
calea eliberarii pentru un mare numar de oameni, datorita
diversitatii si complexitatii sale; ea vizeaza eliberarea tuturor
oamenilor, depasind ideea de eliberare individuala.
HINAYANA si MAHAYANA se bazeaza amindoua pe doctrina
fundamentala a lui BUDDHA SHAKYAMUNI; ele se disting pentru ca pun
in mod special accentul pe un aspect sau altul al acestei doctrine.
In timp ce in HINAYANA se cauta obtinerea eliberarii individuale,
adeptul MAHAYANA-ei nu aspira la Iluminare Spirituala decit pentru
a putea sa se daruiasca apoi pentru binele si evolutia spirituala
a celorlalte fiinte. Aceasta atitudine este incarnata prin
BODHISATTVA, personaj ideal a carui virtute principala este
compasiunea perfecta (KARUNA).
MAHAYANA provine din scolile HINAYANA MAHASANGHIKA si
SARVASTIVADA din doctrina carora a preluat elemente importante.
Ideea proprie scolii MAHAYANA, a caracterului transcendent, divin
al lui BUDDHA, provine de la MAHASANGHIKA si la fel si idealul de
BODHISATTVA si conceptul de Vacuitate beatifica (SHUNYATA). La
adeptii scolii SARVASTIVADA gasim premizele invataturii TRIKAYA. In
comparatie cu HINAYANA, MAHAYANA acorda o mai mica importanta
vietii spirituale: spre deosebire de vechea doctrina budista, ea
considera ca si laicii pot ajunge prin efort adecvat, perseverent,
in NIRVANA, gratie ajutorului activ al BUDDHA-ilor si BODHISATTVA-
ilor. In aceasta noua forma de BUDISM, NIRVANA nu inseamna numai
eliberarea de constringerile lui SAMSARA, ci de asemenea priza de
constiinta care face cu putinta propria eliberare sau mintuire
interioara si unitatea fiintei prin fuziunea constienta cu
Absolutul. Acest Principiu al lui BUDDHA, intrinsec oricarei fiinte
umane si prezent in stare latenta in om, devine mai important decit
BUDDHA insusi vazut ca personaj istoric.
MAHAYANA s-a divizat actualmente intr-o serie de scoli
diferite care, pornind din India s-au extins in Tibet, China,
Coreea si Japonia. Pe pamintul indian s-au dezvoltat scolile
MADHYAMIKA fondata de NAGARJUNA si YOGACHARA fondata de ASANGA. In
paralel cu dezvoltarea Tantrismului in hinduism, a aparut in budism
o alta ramura a acestuia, de inspiratie magica, VAJRAYANA, care mai
exista inca in zilele noastre in BUDISMUL Tibetan. Printre
principalele scoli MAHAYANA din China, cele mai cunoscute sunt
Scolile de CH’AN (ZEN), HUA-YEN, T’IEN-T’AI si scoala Pamintului
subtil pur care s-a prelungit in anumite cazuri pina in Japonia
(KEGON, TENDAI, AMIDISM). Ideile din MAHAYANA sunt consemnate in
SUTRA-ele din MAHAYANA si in SHASTRA-uri dintre care unele fac
parte din textele cele mai profunde ale budismului.

MAHESVARA = Literal “marele ISHVARA”. Nume atribuit uneori lui
SHIVA.
3. MANIPURA CHAKRA - centrul situat de-a lungul canalului SUSHUMNA,
in zona ombilicului la 2 degete dedesubt. Corespondenta sa fizica
este plexul solar; el guverneaza ficatul, stomacul, etc. 10 NADI-
uri sau petale de lotus (spite energetice) emana din aceasta CHAKRA
a carei forma simbolica este triunghiul cu virful in sus de culoare
rosie, MANTRA fundamentala ce ii corespunde este (BIJA) RAM,
animalul sau simbolic este berbecul si divinitatile cu care se
poate lua legatura prin el sunt SHIVA RUDRA si o SHAKTI a sa
LAKINI. Yoghinul care se concentreaza intens si mediteaza profund
asupra acestei CHAKRA obtine puterea numita SATALA SIDDHI si
dobindeste capacitatea de a descoperi comori ascunse. El “nu va fi
atins de nici o boala. El nu se teme absolut deloc de foc. Chiar
daca sta in foc, el ramine neatins si in viata si niciodata nu are
nici o teama de moarte; vointa si puterea sa sunt uluitoare.”
(SIVANANDA)

MANOMAYA KOSHA = cea de-a treia dintre cele cinci teci (KOSHA)
ale fiintei care inconjoara Sinele Absolut sau Eul Nemuritor
(ATMAN). Ea este considerata a fi teaca gindirii in si prin care se
manifesta energiile subtile mentale. Aceasta structura primeste si
inmagazineaza toate impresiile si senzatiile inregistrate de
simturi.
PREZENTAREA GENERALA A METODEI
Metoda pe care o vom descrie este foarte simpla (fiind cu
usurinta abordabila de catre orice fiinta umana normala) si a fost
redescoperita de catre occidentalul LESER LASARIO, un savant
austriac care a studiat cu multa atentie MANTRA YOGA si a
structurat gradat, dupa aproape 30 de ani de experienta, un sistem
unic in lume care confera acelora dispusi sa-l aplice, multiple
efecte binefacatoare launtrice corelate, de natura fizica
(somatice, fiziologice), psihica si mentala.
Sistemul sau este totodata terapeutic, perfect natural si in
intregime lipsit de fenomene nocive. In plus, el nu are nici un fel
de contraindicatii. Sistemul lui LESER LASARIO se aplica cu succes
chiar si astazi, mai ales ca modalitate naturala de ameliorare si
vindecare in anumite boli, chiar grave, in special atunci cind
toate celelalte mijloace de care dispune actualmente medicina sunt
inoperante (lipsite de efecte).
Metoda lui LESER LASARIO este extrem de simpla si implica,
printre altele, utilizarea perseverenta a respiratiei yoghine
complete (pentru cei care nu practica YOGA, va fi suficienta o
respiratie cit mai ampla si profunda, care exclude orice fortare),
asociata, in momentul EXPIRATIEI, cu pronuntarea (emisia cit mai
lunga, transfiguratoare a) anumitor sunete vocale. Aceasta tehnica,
realizata in mod perseverent, face sa apara destul de repede efecte
benefice foarte puternice in mod evident diferite, in functie de
sunetul vocalic cu care operam atunci. In cazul in care exersam
aceasta tehnica corelata cu respiratia yoghina completa, pe linga
faptul ca inspiram constient mai mult oxigen, totodata acumulam in
fiinta noastra mai multa energie subtila vitala PRANA.
Aceasta tehnica simpla, simultan asociata cu anumite trairi
launtrice transfiguratoare, antreneaza multiple reactii
binefacatoare, regeneratoare, curative la nivelul sistemului nervos
simpatic care controleaza nu numai circulatia sanguina ci
coordoneaza, de asemenea, functionarea armonioasa a glandelor
endocrine si a organelor vitale, datorita energizarii binefacatoare
si a activarii globale a centrilor subtili de forta ai fiintei
(CHAKRAS), prin intermediul energiilor subtile benefice aduse
(canalizate) in fiinta prin emisia mentala (insotita de LAYA YOGA)
sau sonora a unei anumite VOCALE (utilizata in aceasta tehnica in
calitatea sa de MANTRA).
Binecunoscutul savant occidental MAX MULLER, care a studiat cu
multa atentie sistemul YOGA, a scris urmatoarele cuvinte in
lucrarea sa “CELE SASE SISTEME ALE FILOSOFIEI INDIENE”: “Totdeauna
trebuie sa ne ferim sa respingem ca fiind absurd ceea ce, datorita
limitelor noastre mentale, nu putem intelege de prima data. Acum
pot marturisi ca multe dintre practicile traditionale (YOGA) care
imi apareau, datorita privirii mele superficiale, ca fiind in
totalitate lipsite de sens, ba chiar absurde, mi s-au revelat ceva
mai tirziu, dupa ce m-am gindit mai adinc la ele, ca incluzind in
mod evident o semnificatie infinit mai profunda decit aceea la care
m-as fi putut astepta”.
Printre toate formele autentice de YOGA, exista fara indoiala
una care, in Occident cel putin, este surprinzator de mult
subestimata si minimalizata, datorita neintelegerii ei APROAPE
COMPLETE si a misterului adinc in care NU INTTMPLATOR este mai
mereu invaluita - aceasta este MANTRA YOGA.
SIR JOHN WOODROOFFE, mult mai bine cunoscut sub pseudonimul
ARTHUR AVALON, consacra sistemului MANTRA YOGA, in celebra sa
lucrare de referinta (care si-a dobindit in decursul timpului, o
binemeritata autoritate, atit in India cit si in Occident),
“Puterea sarpelui”, un intreg capitol acestei forme foarte secrete
de YOGA. El afirma acolo, printre altele, ca: “Poate ca nu exista
nici un subiect in aproape toate textele traditionale indiene
(SHASTRA), care sa fie atit de putin inteles si plin de nepatrunse
TAINE ca acela al MANTRAS-urilor. Subiectul acesta (al MANTRAS-
urilor) este totusi atit de important in TANTRA SHASTRA (traditia
intelepciunii orientale), incit un alt nume care i s-a dat acesteia
este acela de MANTRA-SHASTRA. Stiinta secreta a MANTRAS-urilor,
indiferent daca poate sau nu poate sa fie bine fundamentata, cu
toate acestea, chiar si in aceasta situatie din urma, ea nu este si
nu poate fi o absurditate, asa cum este presupusa de unii
necunoscatori sau semidocti. Cei care sunt de aceasta parere, pot
uneori sa faca o exceptie in ceea ce priveste MANTRAS-urile care
(in realitate nu sunt deloc MANTRAS ci) sunt de fapt niste
rugaciuni si a caror semnificatie clara ei o inteleg, pentru ca ei
stiu cu totii ce este in realitate o rugaciune. Dar, dincolo de
aceasta, o asemenea apreciere superficiala, puerila si pripita
arata o totala lipsa de intelegere”.
De fapt, gratie initierii secrete primite, noi stim la ora
actuala ca, in realitate, MANTRA este o reprezentare SONOR
ANALOGICA de punere si mentinere in stare de inefabila REZONANTA
subtila cu o anumita forta sau energie din MACROCOSMOS. Altfel
spus, MANTRA este prefigurarea acelei puteri subtile, enigmatice
din MACROCOSMOS sub forma sunetului. Puterea nesfirsit creatoare a
energiilor subtile binefacatoare ale gindirii este admisa astazi
din ce in ce mai mult in Occident. Aceasta cunoastere straveche a
fost pastrata secreta in India, constituind baza practicilor YOGA
si MANTRA. Chiar si astazi, multe aspecte in YOGA si MANTRA sunt
mentinute deloc intimplator strict secrete, mai ales pentru a
preveni utilizarea lor abuziva sau MALEFICA, in cazul MANTRAS-
urilor care fac posibila rezonanta cu energii subtile RELE.
Ceea ce nu a fost aproape deloc inteles in Occident, este
forma particulara pe care o ia stiinta ideilor-forta in MANTRA
VIDYA (stiinta MANTRAS-urilor). Pentru yoghini, gindirea este o
forta uriasa care este la fel de reala si de obiectiva intocmai
precum obiectele si fiintele asa-zis exterioare. Radacina sanscrita
“MAN”, care semnifica “gindire” (puterea sau capacitatea de a
gindi), este totodata radacina cuvintului “om” (MANU in limba
sanscrita), care este privit adeseori in Orient ca fiind singurul
ginditor dintre toate fapturile lumii fizice.
Esenta secreta a acestei doctrine (MANTRA VIDYA) este
concentrarea ferma si neintrerupa a gindirii noastre si a vointei
asupra sunetului MANTRA-ei corect si armonios EMIS MENTAL, care
genereaza atunci FULGERATOR intrarea in profunda comuniune si
rezonanta (LAYA YOGA) cu FOCARUL DE PUTERE sau SFERA RESPECTIVA DE
FORTA din MACROCOSMOS, pe care respectiva MANTRA o evoca prin
sunetele sale componente.
IN CE CONSTA DE FAPT MANTRA YOGA?
MANTRAS-urile au fost revelate prin perceptie spirituala
directa de stravechii intelepti clarvazatori (RISHIS) care
ajunsesera sa cunoasca pe deplin si in profunzime secretele puterii
evocatoare a sunetelor, ca instrument de intrare in rezonanta cu
anumite straturi ascunse sau sfere subtile de putere ce exista in
MACROCOSMOS. Ele sunt formate din silabe simbolice, care reproduc
in mod aproximativ REALITATEA si manifestarea subtil sonora
(perceputa in mod spiritual) a unor anumite energii ascunse din
MACROCOSMOS, facind posibil REZONANTA cu ele.
Efectele pe care le genereaza, gratie REZONANTEI, aceste
MANTRAS, cit si realitatile invizibile sau sferele de forta cu care
ele ne pun instantaneu in legatura, sunt precis indicate in
tratatele secrete MANTRA SHASTRA. In aproape toate lucrarile
yoghine de specialitate, sunt cel mai adesea puse in prim-plan mai
ales efectele vitale, psihice si mentale ale MANTRAS-urilor. Fara
a cauta sa minimalizam citusi de putin aceste efecte, vom urmari in
continuare sa aratam cit mai explicit si mai aproape de nivelul
nostru actual de intelegere, modul in care MANTRAS-urile actioneaza
atit asupra nivelului fizic, cit si asupra celui psihic si mental.
Practica lui MANTRA YOGA implica, dupa cum stim (la modul
esential) sa EMITEM (profund concentrati si cit mai interiorizati)
sonor (audibil) sau numai mental (in gind), o anumita MANTRA
(scurta) de un numar cit mai mare de ori. Aici trebuie sa
specificam ca, in lumina celor aratate mai sus, nu pot fi
considerate niciodata MANTRAS cuvintele sau uneori chiar anumite
fraze “sacre” (care, datorita rezonantei JOASE cu anumite aspecte
din subconstientul colectiv si nu din MACROCOSMOS, sunt mai mult
sau mai putin considerate ca fiind pline de eficienta spirituala).
Datorita faptului ca, in ceea ce priveste MANTRA YOGA, s-a
urmarit si se urmareste sa se pastreze anumite secrete, Maestrii
moderni ai Orientului, care s-au adresat Occidentului, nu au facut
aproape deloc efortul de a ne invata sa-l apreciem la adevarata sa
valoare pentru a ajunge sa-l reabilitam si sa-l adaptam cerintelor
si aspiratiilor noastre actuale. Aceasta se datoreste faptului ca
foarte multi dintre ei considera MANTRA YOGA drept o forma foarte
secreta de YOGA, destinata fiintelor umane deosebit de evoluate,
carora HATHA YOGA si RAJA YOGA le-au pregatit suficient de bine
fiinta, purificind-o.
Datorita ignorantei sale complete cu privire la realitatea
obiectiva a MANTRAS-urilor si la utilitatea rostirii lor, cel mai
adesea occidentalul are tendinta sa zimbeasca ironic si plin de
“superioritate” la vederea unui indian stind cu ochii inchisi intr-
o postura de meditatie YOGA, in timp ce emite sonor, periodic,
anumite sunete care, cel mai adesea, pentru el sunt lipsite de
semnificatie sau de un sens formal. Sa nu uitam si daca cu adevarat
urmarim sa intelegem cit mai adinc aceste aspecte, sa meditam
asupra cuvintelor marelui orientalist si erudit MAX MULLER pe care
l-am citat anterior.
De mii de ani, yoghinii atribuie in unanimitate extraordinare
puteri curative si revitalizante, cu ecouri complexe atit in plan
fiziologic cit si subtil (vitale, psihice si mentale), MANTRA-ei
fundamentale AUM, care a fost indicata din timpuri imemoriale ca
fiind sunetul subtil primordial sau TONICA MACROCOSMOSULUI
(manifestarea permanenta a Logosului creator), PRANAVA. Uluitor mai
ales pentru cel inzestrat cu intuitie si inteligenta este faptul
(deloc intimplator) ca acest sunet esential exista in multe alte
traditii spirituale, sub forme usor diferite, cum ar fi: AMIN,
AMAN, AMON etc. Uneori, aceasta PRANAVA fundamentala (AUM) era
insotita de inca 6 BIJA MANTRAS (sunete subtile distincte,
considerate fiecare o MANTRA, numite SEMINTE): HRAM, HRIM, HRUM,
HRAIM, HRAUM si HRAH.
In anumite tratate yoghine secrete se spune ca repetarea cu
voce tare (sau emisia mentala insotita de intrarea in starea de
LAYA YOGA) a fiecarei BIJA MANTRA (dintre cele 7 BIJA MANTRAS) in
parte, timp de minim 10 minute, constituie asa-numitul ANTRENAMENT
YOGHIN secret cu cele 7 BIJA MANTRAS. Marii yoghini ai Orientului
au marturisit ca repetarea distincta, interiorizata si cu voce tare
(cite 10 minute, pe rind, a fiecarei BIJA MANTRA dintre cele care
sunt indicate mai sus) a acestor 7 silabe sonore secrete,
actioneaza profund atit asupra vehiculelor subtile ale fiintei cit
si asupra organelor fizice interne, unde face sa apara fenomene
ample de regenerare si energizare, care sunt remarcate in special
la nivelul inimii, stomacului si creierului.
In timp ce ateul sceptic este inclinat sa nu vada aici decit
o superstitie primitiva sau cel mult doar o forma banala de
autosugestie (asa cum considera pripit ignorantii cind, in urma
realizarii tehnicilor YOGA, apar efecte minunate), crestinul
dogmatic ezita sa abordeze aceasta cale de teama de a nu se
indeparta cumva de religia sa prin “convertirea” la “rituri” pe
care el le considera pagine, eretice sau chiar diavolesti.
In aceasta directie, initiatul ARTHUR AVALON spune: “Nu este
nimic aprioric sacru sau paranormal intr-o MANTRA. MANTRA emisa
mental corect ne pune doar in legatura cu o anumita forta subtila
care pentru noi este identica si neutra (MANTRASHAKTI); ea se
preteaza totdeauna impartial, intocmai ca si curentul electric
transformat si adaptat, de exemplu, pentru o anumita utilizare”.
MANTRA YOGA se bazeaza permanent pe fenomene complexe si profunde
de rezonanta interioara insotite de efectele putin cunoscute care
sunt cu, toate acestea, incontestabile si puternice.
In cazul operarii cu MANTRAS-uri rostite cu voce tare, aceste
efecte profunde sunt generate datorita energiilor subtile angrenate
prin rezonanta de vibratiile vocale care vor actiona atit asupra
organismului cit si asupra psihicului si a mentalului. In cursul
teoretic care se refera la cea de-a doua Mare Putere Cosmica, TARA,
au fost descrise aproape in intregime efectele subtile si
spirituale care apar in fiinta noastra prin emisia cu o maxima
concentrare mentala si interiorizare a MANTRA-ei AUM, fiind
totodata revelate simbolismul traditional si semnificatiile
ezoterice ale acesteia.
Inainte de a aborda in extenso aceasta lectie, este necesar
sa-l citam pe LESER LASARIO (descoperitorul acestei metode) care
este un savant austriac ce si-a consacrat peste 30 de ani din viata
experimentarii atente ale efectelor fiziologice si subtile ale
vocii umane. Sa vedem deci, cum a descoperit el proprietatile
binefacatoare uimitoare ale vibratiilor sonore VOCALE emise de
vocea umana asupra corpului fizic, psihicului si mentalului. LESER
LASARIO era foarte grav bolnav si aproape ca fusese condamnat de
medicina clasica. In cazul sau, intocmai ca si in acela al
faimosului KNEIPP (tuberculos incurabil care a descoperit virtutile
curative extraordinare ale “banalei” ape reci), vocea intuitiei a
fost ascultata si aceasta i-a condus in final pe amindoi, pe cai
diferite, catre vindecare.
Redam in continuare confesiunea lui LESER LASARIO: “Eu mi-am
regasit pina la urma din nou sanatatea numai cu ajutorul suflului
respirator si prin emisia prelungita a sunetelor vocale; acest
remediu este, consider eu, la indemina oricui. M-am nascut la
Viena. Inca din frageda copilarie am avut o sanatate foarte subreda
si, in plus, la mine exista tendinta de a fi extrem de studios;
aceasta pasiune a mea pentru studiu nu ar fi fost nimic rau in sine
daca nu ar fi antrenat totodata grave inconveniente pentru
sanatatea mea. Parintii, care ma iubeau foarte mult, priveau toate
acestea ca pe o virtute si, de aceea, mi-au pus la dispozitie un
mare numar de carti. Acest fapt a sfirsit insa prin a-mi ruina
sanatatea (aici trebuie sa marturisesc ca eu deja aveam o
vitalitate foarte precara, care nu a putut aproape deloc sa-mi
sustina intensul meu efort intelectual), astfel ca, in scurt timp,
am ajuns o epava umana, din punctul de vedere al vitalitatii si al
sanatatii. De atunci si pina la virsta de 18 ani, marturisesc ca am
fost tot timpul bolnav. Cam pe la aceasta virsta, afectiunile de
care sufeream mai mereu au inceput sa se agraveze la mine,
prezentind forma agonizanta a unui cumplit reumatism articular.
Doctorii renumiti pe care i-am consultat mi-au catalogat cazul ca
fiind total lipsit de speranta unei vindecari si, inca de atunci,
suferind zi si noapte dureri ingrozitoare, m-am simtit mereu
abandonat, pina in ziua in care am descoperit existenta Suflului
Vital asociat cu emisia prelungita a anumitor sunete vocale. Mi-am
dat astfel seama, gradat, ca aici nu era deloc vorba nici de o
expresie desarta, nici de o sterila abstractie metafizica, ci numai

de o realitate vie si datatoare de putere spre care anterior eu
aspiram inconstient.

MARA = Literal “distrugatoarea, omoritoarea”. Incarnare a
fortelor subtile ale mortii in budism, MARA simbolizeaza de
asemenea, pasiunile tiranice care inlantuie omul, cit si tot ceea
ce impiedica aparitia radacinilor si cristalizarea fundamentelor
esentiale (KUSHALA) sau progresul spiritual pe calea Iluminarii
Spirituale. MARA este stapina celui de-al saselea cer (lume subtila
inferioara) al sferei dorintei (vezi TRILOKA DEVA). Este
reprezentata adesea avind o suta de brate si fiind urcata pe un
elefant. Legenda spune ca BUDDHA SHAKYAMUNI a suportat asalturile
lui MARA atunci cind cauta sa atinga Iluminarea. MARA incerca sa-l
impiedice sa arate oamenilor drumul care i-ar fi eliberat de
suferinta. Ea i-a trimis mai intii armatele sale de demoni, dar
BUDDHA nu s-a temut. MARA s-a grabit apoi sa-i trimita pe cele mai
frumoase din fiicele sale pentru a-l seduce pe SHAKYAMUNI sa-si
piarda controlul potentialului creator, dar BUDDHA a facut dragoste
cu ele fara sa piarda saminta si in final acestea s-au transformat
sub privirea plina de intelepciune si detasare a lui BUDDHA in
creaturi hidoase. Dupa acest nou esec, MARA s-a considerat
definitiv invinsa.

MAYAVADIN = Adept al teoriei MAYAVADA din ADVAITA-VEDANTA,
conform careia lumea (MACROCOSMOSUL) nu este altceva decit MAYA, in
sensul de iluzie efemera, rod al imaginatiei individuale a
Creatorului.

MELANCOLIE = Termen care in acceptiunea grecilor antici
desemna “bila neagra”, fiind pentru prima data pomenit in lucrarile
lui HIPOCRATE care folosea adjectivul melancolic pentru desemnarea
unui tip de temperament caracterizat prin nesociabilitate,
emotivitate, pesimism si orgoliu, expresie a relatiei cu sistemul
umoral reprezentat de secretia biliara. De asemenea, termenul a mai
fost folosit, in aceeasi perioada, cu semnificatia de “bolnav
mintal” sau “nebun”, sens in care l-a utilizat si ARISTOTEL.
In conceptia yoghina, melancolia pune in evidenta o stare
predominanta de receptivitate (YIN (-)) care predispune fiinta
umana (datorita diminuarii activitatii armonioase a centrului
mental de comanda AJNA CHAKRA) la fenomene de rezonanta, mai mult
sau mai putin periodice, cu energii subtile rele din anumite sfere
de manifestare din MACROCOSMOS, care corespund unor infernuri sau
sfere intermediare tip “PURGATORIU”.
Ca tablou clinic distinct, fundamentat psihopatologic si
nosologic, avind drept element central scaderea tonusului
dispozitional in diferite grade si, corespunzator, scaderea
activitatii psihomotorii, melancolia este descrisa ca avind uneori
evolutie periodica.
GALEN (130 - 201 e.n.) crede ca boala se datoreaza varsarii
bilei negre in creier, explicindu-si in acest fel asocierea
semnelor psihice cu cele somatice si alaturind-o hipocondriei.
In concluzie, putem spune ca melancolia este o stare de
rezonanta malefica ce determina printre altele o depresiune
psihomorala si o tristete permanenta inspirata adeseori de pesimism
si insotita de un complex de culpabilitate aberant si complet
nefundamentat. Dincolo de o anumita limita, ea devine patologica,
datorita rezonantelor subtile cu energii perturbatoare din
MACROCOSMOS si se inscrie ca un simptom alternativ in psihoza
maniacodepresiva. Melancolia inseamna totodata si o anxietate
depresiva.
A doua antena importanta in horoscopul individual este
constelatia aflata la zenit, pe verticala locului de nastere, exact
deasupra capului noului nascut. Pozitia respectiva se numeste
MIJLOCUL CERULUI (fig.2). Ea da indicatii asupra destinului social
al individului.1. MULADHARA CHAKRA - centrul situat la baza lui
SUSHUMNA, intre radacina organelor sexuale si anus. Atit timp cit
MULADHARA CHAKRA este in stare potentiala sau de adormire, energia
KUNDALINI se odihneste aici; ea este reprezentata printr-un sarpe
incolacit in jurul lui insusi (din aceasta cauza uneori se vorbeste
de energia sarpelui); ea confera trezirea puterilor paranormale si
asigura energie tuturor celorlalte CHAKRA-e. Din acest centru
izvorasc patru NADI care corespund cu cele patru petale ale sale.
Forma simbolica a acestei CHAKRA este patratul, culoarea sa subtila
este galben-portocaliu (ARGILOS), MANTRA fundamentala ce ii
corespunde (BIJA) este LAM, animalul sau simbolic este elefantul cu
sapte trompe, divinitatile cu care se poate lua legatura prin el
sunt BRAHMA si DAKINI, o SHAKTI a lui BRAHMA.
Yoghinul perseverent care, prin efortul sau spiritual, a
patruns plenar in starea de constiinta specifica lui MULADHARA
CHAKRA, reuseste sa invinga cu cea mai mare usurinta atasamentul
sau terestru (PRITHIVI TATTVA) si, dobindind un curaj extraordinar,
el nu se mai teme niciodata de moartea fizica. Prin concentrare si
meditatie asupra acestei CHAKRA, el “obtine cunoasterea lui
KUNDALINI si a mijloacelor secrete de a-l trezi. Odata plenar
trezit KUNDALINI, yoghinul obtine puterea levitatiei (DARDURI
SIDDHI). El poate controla perfect suflurile subtile (VAYU),
mentalul si lichidul seminal (barbatii) sau secretiile menstruale
(femeile). Energia sa (PRANA) intra in BRAHMA NADI din mijloc. Cind
KUNDALINI este ridicat si mentinut suficient de mult timp in AJNA
CHAKRA toate pacatele yoghinului (KARMA negativa chiar din alte
existente) sunt rapid arse. El obtine cunoasterea trecutului,
prezentului si viitorului. El se bucura plenar de o fericire
inerenta, naturala (SAHAJA ANANDA)”. (SIVANANDA)

MUTATIE = in genetica MUTATIA este un fenomen generat de o
stare foarte puternica si suficient de constanta de REZONANTA cu o
anumita energie subtila din MACROCOSMOS, gratie caruia o gena
plasata intr-un anumitv loc pe cromozom se transforma intr-o ALELA
(forma diferita a unei gene care, datorita proceselor specifice de
rezonanta cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS pe care le
intermediaza atunci cind exista, determina dupa aceea o trasatura
diferita a unui caracter). In natura exista intotdeauna o saturatie
cu mutatii. Ele sunt prezente si apar mereu la plante, bacterii,
ciuperci, animale, inclusiv la om. In populatiile umane, mutatiile
afecteaza insusiri morfologice, fiziologice, psihice sau mentale.
De exemplu, gena determinanta a hemofiliei a aparut si apare prin
mutatie.
Baza citologica a mutatiei consta in schimbarea unei gene
dintr-un singur locus. Mutatii - afectind mai multe gene - apar si
prin remanieri cromozomiale: duplicarea genelor sau dedublarea unei
gene dintr-un locus; inversie sau schimbarea ordinii genelor in
cromozomi; deletie sau distrugerea unei gene dintr-un locus;
translocatie.
Baza moleculara a mutatiei de gena consta in alterarea deloc
intimplatoare a ordinii unei perechi de nucleotide in catenele de
ADN, subunitatea corespunzatoare la gena fiind numita muton. Rolul
mutatiei in evolutie se limiteaza la “producerea noului” care insa
nu e capabil de a iesi pe arena evolutiva decit sub actiunea
factorilor evolutiei. Mutatia este materialul evolutiei.

MANIFESTARE = Actiune de a face sa se manifeste ceva anume,
forma prin care se manifesta ceva anume: MANIFESTARILE lui
Dumnezeu, MANIFESTARILE energiilor subtile ale gindirii prin
intermediul efectelor pe care acestea, mai devreme sau mai
tirziu, le produc si pot fi constientizate sau remarcate in mod
obiectiv. Actiune de a (se) manifesta si rezultatul ei.
Exteriorizare (prin vorbe, fapte, energii subtile, actiuni) a
gindurilor, sentimentelor, personalitatii cuiva. MANIFESTARE =
actiune, fapt prin care cineva sau ceva isi manifesta existenta,
activitatea; prin extensie = realizare, infaptuire. MANIFESTAT
(de la cuvintul latin MANIFESTUS = pe care il putem apuca cu
mina) = facut sa devina palpabil sau sesizabil prin stralucirea
sa, in intregime clar: “Sufletul sau … a vazut lumina
MANIFESTATA in intregime”. Prin extensie, vorbind despre lucruri
= care este ca si palpabil, care este evident, notoriu.

MANTRA sau MANTRAM = expresie onomatopeica a unor anumite
aspecte esentiale ale unei Puteri Cosmice sau ale anumitor forte
subtile cosmice actionind impreuna in mod distinct. In scolile
secrete ale Orientului se practica emisia mentala a unei MANTRA
pentru a ne pune la unison si a fuziona cu manifestarea sa
subtila obiectiva. Prin practica perseverenta, aceasta conduce
gradat la o forma de meditatie. MANTRA-ele joaca un rol special,
fiind veritabile suporturi prin care ne incarcam cu diferite
energii subtile, in multe cazuri ele avind totodata rolul de
protectori ai fiintei care le utilizeaza. Prin utilizarea unei
anumite MANTRA-e benefice rezulta o transformare gradata
concomitenta, resimtita la nivelul corpului, psihicului si
mintii. MANTRA are de asemenea un rol important in elevarea
accelerata a vibratiei dominante a fiintei, provocind spontan
sublimarea feluritelor energii joase dominante, acest proces
fiind catalizat de emisia mentala a acesteia.
In cazul consonantei telepatice cu una dintre cele 10 Mari
Puteri Cosmice, yoghinii avansati realizeaza emisia mentala a
MANTRA-ei corespondente simultan cu o vizualizare precisa, clara
si continua a YANTRA-ei respectivei Puteri Cosmice. MANTRA este
considerata din punct de vedere sonor subtil ca nefacind decit
una cu acea Putere Cosmica, Zeu, Zeita sau aspect esential. Orice
MANTRA contine chintesenta energiilor, trairilor si realitatii
specifice a acelei Puteri Cosmice (Zeu, Zeita etc.). Yoghinul
initiat trebuie sa pastreze strict secreta orice MANTRA in care
este initiat. Emisia acesteia trebuie insotita launtric de o
stare de transfigurare, sacralitate si aspiratie de a fuziona
plenar cu esenta subtila obiectiva pe care MANTRA o reprezinta.
Divulgarea unei MANTRA, indiferent cui, atrage dupa sine
descarcarea divulgatorului, anulind disponibilitatea acestuia de
a intra in legatura inefabila cu respectiva Putere Cosmica
Infinita.
Practica regulata zilnica a emisiei unei MANTRA purifica
gindirea, accelereaza progresul spiritual si conduce la aparitia
anumitor puteri paranormale care reproduc in respectiva fiinta
capacitatile corespondente extraordinare ale respectivei Puteri
Cosmice. In fazele cele mai avansate, emisia MANTRA-ei conduce la
descoperirea plenara a Constiintei Divine si la realizarea lui
Dumnezeu.
In utilizarea unei MANTRA, cele mai puternice si mai rapide
efecte survin in cazul unei recitari sau emisii interioare-mute a
sunetului, aceasta conducind cu usurinta la o instantanee
consonanta cu sfera de forta a Puterii Cosmice pe care respectiva
MANTRA o reprezinta.

MEDITATIE = vezi DHYANA.

MENTALITATE = mod de organizare a activitatii intelectuale
considerata din punct de vedere al structurilor logice si al
valorilor afective directoare, cum sunt convingerile si
credintele. Mentalitatea mijloceste orientarea specifica in
ambianta cosmica si intelegerea sau interpretarea evenimentelor.
Fiind relativ stabila, este caracteristica pentru subiectul
individual sau colectivitati, prezentindu-se ca un sistem de
atitudini afectiv-cognitive care genereaza, atit timp cit
respectiva mentalitate ramine NESCHIMBATA, procese de rezonanta
cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS care corespund
MENTALITATII IN CAUZA. Este dependenta de asimilarea modelelor
culturale spirituale si de experienta personala de viata.
In concluzie, mentalitatea este un tip de orientare mentala
predominanta si de comportament caracteristic unui anumit grup
social, unei anumite culturi sau epoci istorice, manifestindu-se
ca ansamblu structural (de opinii, prejudecati, credinte,
superstitii, habitudini intelectuale si etice). Studiul
mentalitatilor, elaborat din perspective foarte variate de
psihologi, etnologi, filosofi ai culturii etc., a definit pina in
prezent citeva forme generale de mentalitate colectiva:
mentalitatea arhaica sau primitiva, mentalitatea populara sau
traditionala si mentalitatea moderna, stiintifica. Majoritatea
concluziilor converg spre ideea ca mentalitatea primitiva (a
populatiilor izolate in zone greu accesibile, avind o cultura
stagnanta, pe o treapta rudimentara de evolutie) opereaza cu
reprezentari si intuitii colective, bogate in imagini simbolice,
integrate intr-o logica concreta, polivalenta.
Unii sustin ca mentalitatea primitiva este o structura
fundamentala si invarianta a mintii omenesti, putind fi regasita
in psihologia omului modern, sub stratul superficial al gindirii
stiintifice. Mentalitatea populara sau traditionala reprezinta o
faza intermediara intre mentalitatea primitiva si cea
stiintifica, fiind caracterizata printr-o structura afectiv-
intelectuala in buna parte desacralizata, laica, implicind,
totusi, inca o forma de gindire concreta, bogata in reprezentari
simbolice si intuitii polisemantice, cu accentuate note de
specificitate etnica.
Intregul raportarii fata de lume (in plan intelectual,
afectiv, atitudinal, axiologic si comportamental) a unui individ
caracterizeaza modul sau de a fi, definindu-i personalitatea in
sinteza mai mult sau mai putin coerenta si originala a
conceptiilor, relatiilor, actiunilor si reactiilor sale. JUNG
considera ca, in cultura occidentala, termenul de mentalitate se
refera la “sufletul individual”, pe cind in culturile orientale
desemneaza “sufletul cosmic”.

MOARTE = Filosofii materialisti neaga faptul ca exista vreun
pincipiu imaterial, cum ar fi sufletul sau spiritul, care
supravietuieste dupa distrugerea corpului fizic. Aceasta viziune
unidimensionala a naturii umane este negata si eliminata cu
vehementa de toate scolile YOGA, incluzind si traditiile
pragmatice ale budismului. De fapt, marii yoghini sunt cu totii
de acord ca este deosebit de important felul in care moare o
fiinta umana. Doar controlul complet al procesului mortii, asa
cum el este realizat printr-o totala constienta atit in timpul
cit si dupa distrugerea corpului fizic, garanteaza o existenta
fericita dupa moarte. Marele ideal este de “a muri” sau, cu ale
cuvinte, de a transcende iluzia egoului inca din timpul vietii,
astfel incit pentru noi moartea sa vina nu ca ceva surprinzator
ci sa fie, analogic vorbind, comparabila cu schimbarea unor
vestminte de care la un moment dat ne dezbracam. Arta si totodata
stiinta ezoterica a mortii constiente este destul de clar
revelata, de exemplu, in stravechea lucrare BHAGAVAD-GITA
(VIII.10.12).
“Acela (practicantul YOGA) care in momentul plecarii (cu
alte cuvinte in clipele mortii) isi directioneaza ferm si cu o
minte puternic focalizata energia vietii (PRANA) catre zona (in
plan subtil ce se afla in mijlocul sprincenelor (AJNA CHAKRA),
fiind cuprins (din plin insufletit) de iubire (BHAKTI) si
benficiind de puterea extraordinara pe care i-o da (asigura)
YOGA, se indreapta ATUNCI fara indoiala, FULGERATOR, catre
spiritul suprem divin (PURUSHA) (DUMNEZEU).
Controlind pe deplin toate portile (DESCHIZATURILE DE ACCES
IN ALTE LUMI) ale fiintei sale, cufundindu-si ferm mintea in
inima, fixind pe deplin forta tainica a vietii in cap (in plan
subtil) si fiind bine focalizat in concentrarea mentala, yoghina
(DHARANA), in timp ce emite mental AUM, MANTRA (sacra)
(semnificind) Absolutul si aducindu-si ATUNCI aminte de Mine (cu
alte cuvinte de DUMNEZEU) - cel care pleaca “astfel” abandonind
corpul fizic (prin asa-zisa MOARTE) merge fara indoiala pe drumul
suprem (care duce catre suprema eliberare)”.
O asemenea fiinta umana care isi paraseste ASTFEL corpul
fizic atunci cind MOARE transcende FULGERATOR legea cauzalitatii
(KARMA) si isi sfirseste PENTRU TOTDEAUNA ciclul nasterilor si
mortilor succesive in LUMEA FIZICA (MATERIALA). Aceasta
invatatura yoghina secreta este confirmata si de anumite
indicatii si mai vechi ce exista de asemenea in BRIHAD-ARANYAKA-
UPANISHAD.
Analizind dintr-un alt punct de vedere MOARTEA putem spune
ca ea este starea oricarui organism dupa ce viata a incetat, fie
in organele vitale (asa-numita “Moarte clinica”), fie in
totalitatea celulelor sale. Din acest punct de vedere, Moartea
clinica este mai curind un “moment”, in timp ce Moartea biologica
a organismului este un proces ce dureaza pina la disparitia
manifestarilor vitale in toate celulele. Pe de alta parte, in
orice organism viu exista continuu o reinnoire a materiei vii,
care include moartea unor celule si nasterea altora. Uneori, in
conditii de boala, accident, interventii chirurgicale etc.,
pierderile de materie vie sunt masive, dar cu toate acestea,
fiinta respectiva poate ramine in viata.
Moartea naturala este asa-zisa Moarte “de batrinete”, sub
actiunea implacabila a timpului, in timp ce Moartea obisnuita
poate avea o serie nesfirsita de alte cauze, datorate
conditionarilor destinice (KARMA-ice) ale fiintei in cauza. Din
punct de vedere termodinamic, Moartea inseamna trecerea
ireversibila la o stare de echilibru cu mediul si o maxima
dezordine a sistemului (maxima entropie). Din punct de vedere
ecologic, moartea este o reintegrare a materiei vii in ciclurile
geochimice si cosmice ale substantei si energiei. Din punct de
vedere filogenetic si evolutionist, Moartea este o conditie
obligatorie a diversificarii vietii si a progresului biologic.
Intuind aceasta realitate, GOETHE scria: “Moartea este lovitura
de maestru a Naturii, prin care ea reuseste sa produca cit mai
multa viata”. In aceasta viziune, mai profunda asupra Mortii,
Moartea naturala si imbatrinirea nu sunt altceva decit un
rezultat al evolutiei vietii, o achizitie utila a acestei
evolutii. Materia vie are in ea o nemurire virtuala, legata de
transmiterea mesajului ereditar de-a lungul generatiilor.
Unii ginditori (ca FREUD, de exemplu) au vorbit chiar si
despre un instinct al Mortii. Din punct de vedere yoghin, Moartea
corpului fizic este produsa prin separarea totala a invelisului
(dublului) bioenergetic sau eteric de corpul fizic, care era
coordonat si animat de acesta. Omul pare sa fie singura fiinta de
pe planeta noastra care stie ca Moartea este inevitabila, dar
aceasta afirmatie trebuie completata si cu cea simetrica: omul
pare sa fie si singura fiinta care stie (este constienta) ca
traieste. Moartea este privita de multe ori, in gindirea
traditionala, ca o umbra care insoteste permanent (si care
trebuie sa fie constientizata ca atare) intreaga noastra
existenta; ea este o experienta generatoare (in cazul celor
suficient de evoluati spiritual) de revelatii transcendente si
iluminatorii. Sensul destinului uman consta astfel in
participarea activa la realizarile si progresul spiritual atit
individual cit si al intregii umanitati, sub semnul aspiratiei de
a trai plenar si permanent, prin totalitate, in universalitatea
Constiintei Divine. De altfel, Moartea nu poate fi gindita
concret, fapt subliniat si de SOCRATE: “cita vreme suntem noi
aici, ea (moartea) nu este, iar cind ea apare, nu mai suntem
noi”.
Cautarea nemuririi spirituale a fost dintotdeauna cea mai
intensa aspiratie a fiintei umane. Astfel, literatura sacra
babiloniana releva credinta ca prin descoperirea unui ritual
adecvat, moartea poate fi invinsa. Cautarea nemuririi in acel
context urmarea in special cautarea si realizarea efectiva a unui
anumit ritual care sa permita anularea limitarilor si
conditionarilor temporale ale constiintei, prin punerea fiintei
in rezonanta cu nivelele divine, atemporale ale Macrocosmosului.
In budismul tantric, viata si moartea sunt privite ca alcatuind
cele doua aspecte complementare ale aceluiasi ciclu, amindoua
necesitind o pregatire si o initiere adecvata din partea omului.
Viata materiala se manifesta intre doi poli opusi. Domeniul ei nu
este acela al fiintarii absolute, ci acela al devenirii si
disparitiei (transformarii), eterna alternanta a doua culori,
albul vietii si negrul mortii. Numai prin amestecul egal al
amindurora este asigurata perpetuarea lumii materiale. Fara
moarte, transformarea nu este posibila; puterea pozitiva (+) nu
poate exista nici macar o clipa fara puterea negativa (-)
complementara. Moartea deci nu este opusa vietii ci vine in
ajutorul ei.
Marea Mama a Universului (SHAKTI) este intim implicata in
toate manifestarile mortii, dupa cum ea este implicata si in
acelea ale vietii. Tocmai din aceasta cauza ea are o ipostaza
teribila pentru fiecare aspect al mortii. Romanii credeau si ei
ca ideea Mortii trebuie mentinuta in minte cit mai des, in
special atunci cind viata la apogeu te poate face sa uiti de
celalalt pod al devenirii, Moartea, partea la fel de necesara a
cercului manifestarii. Nu intimplator, atunci cind un mare erou
militar intra in Roma intr-o procesiune triumfala, intr-un car
aurit, fiind aclamat precum un zeu de multimea impresionata, o
persoana purtind costumul si masca simbolica a Mortii statea
intotdeauna alaturi de el pentru a-l feri astfel de pacatul
mindriei, spunindu-i neincetat: “Omule, aminteste-ti ca vei muri!
(MEMENTO MORI)”. Moartea si nasterea au o egala importanta,
intocmai ca doua treceri prin aceeasi usa: odata intrind si a
doua oara iesind.
Aceasta idee este reprezentata prin diferitele forme ale
Marii Puteri Feminine, divine: pe de o parte, ea este fascinanta,
tandra si minunata Mama care hraneste intregul Univers, pe de
alta parte tot ea este terifianta vrajitoare ce face cu putinta
distrugerea, avind (in acea IPOSTAZA) un corp cadaveric sau ea
insasi devorind cadavre. Aceste doua forme APARENT diametral
opuse, trebuie sa fie amindoua integrate de catre aspirant. In
aceasta directie, celebrul orientalist ARTHUR AVALON (Sir JOHN
WOODROOFE) remarca faptul ca in Occident “teribila frumusete a
acestor forme infricosatoare nu este aproape deloc inteleasa”. Cu
toate acestea, pentru fiinta iluminata, singeroasa si ferocea
KALI nu este decit o alta ipostaza a minunatei Mame si Iubite
cosmice. A fi capabil sa suprapui si sa adori cu fervoare ambele
imagini fuzionate intr-una singura este poate cel mai temeinic
inceput al caii spirituale ezoterice.
Chiar si in cultura occidentala, numerosi ginditori si
artisti au ajuns, mai mult sau mai putin independent, la viziunea
acestui arhetip feminin al mortii. Oriunde era sau este prezent
conceptul de Mama Natura, este aproape imposibil sa nu se observe
ca este de asemenea perfect natural sa mori si ca radacinile atit
de necesare ale oricarei flori sunt adinc infipte in reziduurile
organice aflate in putrefactie. Oarecum intocmai ca inteleptii
orientali, poetul ALFRED DE VIGNY percepea Moartea ca pe o Zeita
Mama:
“O, Moarte divina, la a carei chemare
Toti trebui sa vina
Si sa se piarda in a ta imbratisare
Stringeti copiii la pieptu-ti instelat,
Elibereaza-ne de timp, de numar si de spatiu
Si da-ne-napoi tot restul fiintei noastre
Pe care viata ni l-a tulburat.”
MOKSHA (ELIBERARE). In LAGHU-YOGA-VASISHTHA (V.9.48), MOKSHA
este explicata in termenii urmatori: “Eliberarea nu este nici
dincolo de cer, nici in interiorul pamintului, nici pe pamint.
Eliberarea spirituala este considerata a fi disolutia
(suspendarea activitatii ALTFEL NEINCETATA a) mintii prin
indepartarea (nemanifestarea) tuturor dorintelor (ASHA)”. Cu alte
cuvinte, eliberarea spirituala este un eveniment intrapsihic si
mental care nu tine de o localizare. Ea este deci o profunda
transformare in constiinta prin care fiinta umana transcende
orice dualitate. Evenimentul fundamental al eliberarii spirituale
coincide in mod paradoxal cu realizarea inefabila si launtrica a
faptului ca atit eliberarea spirituala cit si sclavia noastra de
pina atunci au fost si sunt doar constructii conceptuale si deci
nu au o semnificatie ultima.
LAGHU-YOGA-VASISHTHA (VI.13.25) indica acest aspect in
urmatorii termeni: “Pentru cel cu adevarat liber spiritual ATUNCI
nu mai exista nici sclavie, nici eliberare fiindca de fapt exista
doar Absolutul (DUMNEZEU) aflat dincolo de rau”. Acelasi text
(VI.13.93) spune in mod similar: “Ceea ce este cu adevarat
eliberare spirituala nu are nici spatiu, nici timp si nici nu mai
este constrinsa de vreo alta stare”.
Prin urmare, MOKSHA este eliberarea definitiva sau altfel
spus eliberarea de toate legaturile terestre, de KARMA si de
ciclul obligatoriu al renasterii (SAMSARA), gratie contopirii
(comuniunii) extatice cu Dumnezeu care face cu putinta
cunoasterea Realitatii Ultime sau a ADEVARULUI de care vorbea
ISUS. MOKSHA este cel mai elevat dintre cele 4 teluri ale
existentei umane, celelalte 3 fiind: ARTHA (bunastarea
materiala), KAMA (placerile datatoare de bucurie si fericire) si
DHARMA (indatoririle fundamentale specifice). Pentru fiinta care
aspira intens si sincer la spiritualitate, MOKSHA constituie
unicul scop al existentei sale. Eliberarea spirituala coincide in
mod paradoxal (asa cum spuneam) cu revelatia yoghinului ca atit
eliberarea cit si atasamentele si limitarile sale de tot felul nu
sunt altceva decit niste modele sau constructii conceptuale
(mentale), neavind nici unul o semnificatie absoluta.
Un mare yoghin (SWAMI ATMANANDA) afirma: “Pentru yoghinul cu
ADEVARAT LIBER nu mai exista nici legaturi, nici constringere in
eliberare. Pentru el nu exista decit Absolutul Divin ce
straluceste acum in glorie, dincolo de orice stricaciune”.

MAYA: iluzie, inselatorie, halucinatie, aparenta care pacaleste. Maya
este o forta a lui Brahman (Absolutul Divin). Ca iluzie cosmica si ignoranta,
maya il acopera de fapt pe Brahman, nepermitindu-i fiintei umane sa vada
decit aspectul diferentiat sau multiplicitatea universului si nu realitatea
esentiala a unitatii lui profunde. Maya are doua aspecte: avidya maya
(ignoranta), care il indeparteaza pe om de Dumnezeu si il inlantuie din ce in
ce mai mult in lumea iluzorie si vidya maya (Cunoasterea), care conduce
gradat omul catre inefabila comuniune beatifica si catre cunoastere divina
eliberatoare.

MOKSHA: starea celui care este eliberat de maya.

MUDRA: literar “pecete”, “semn”; gest simbolic adecvat care genereaza
starea de rezonanta. El este realizat cu anumite parti ale corpului (in
special cu miinile) sau prin anumite pozitii corporale specifice, avind ca
scop punerea yoghinului in rezonanta cu anumite energii subtile din
Macrocosmos sau integrarea sa instantanee in anumite sfere sau cimpuri
benefice de forta specifice. Mudra-ele leaga astfel atitudinile fizice sau
corporale de realitatile spirituale sublime. Ele servesc in yoga drept suport
pentru concentrarea gindirii asupra Absolutului (Dumnezeu), intocmai cum in
traditia crestina regasim, de exemplu, mudra unirii miinilor in timpul unei
rugaciuni pentru amplificarea efectelor spirituale ale acesteia. Mudra-ele
faciliteaza foarte mult realizarea anumitor stari interioare (aptitudini),
anticipindu-le printr-o anumita atitudine corelata cu manifestarea lor fizica
si astfel ele contribuie la stabilirea unei legaturi (rezonante)
armonizatoare si integratoare intre om si Univers. Efectul mudra-elor este
foarte puternic daca suntem suficient de atenti atunci cind le efectuam. In
plus, in momentul executiei lor trebuie sa cunoastem cu anticipatie
seminificatia si scopul respectivei mudra pe care urmeaza sa o realizam.
Gestul realizat in cazul efectuarii unei mudra genereaza o instantanee
rezonanta cu anumite gesturi fundamentale ce exista permanent in Macrocosmos.
Daca facem un gest adecvat (mudra) ceea ce este mereu in Macrocosmos se va
manifesta fulgerator in noi (microcosmosul fiintei noastre).

N

NA = nu
NABHI = buric
NADA YOGA = forma de YOGA in care se percepe launtric pina la o
profunda identificare sunetul (SHABDA) ce este sesizat in zona
inimii, la nivel subtil (ANAHATA CHAKRA), atunci cind se astupa
urechile cu degetele mari de la miini. Acest sunet face cu putinta
aparitia unei stari de beatitudine.
NADI = tub luminos sau canal subtil prin care circula diferiti
curenti subtili de energie. Uneori cuvintul NADI se refera atit la
venele si arterele care conduc singele, cit si la canalele subtile
prin care circula forta vietii (PRANA). O interpretare recenta mai
sofisticata a unor cercetatori numeste NADIS-urile ca fiind matrici
ale fluxurilor subtile ale energiei psihosomatice. Ele mai sunt
numite, de asemenea, HITA si SIRA.
NADIS-urile sunt canale subtile prin care este condusa
indispensabila energie subtila (PRANA) in diferitele zone sau
vehicule invizibile ale fiintei pentru a le permite sa se mentina
in viata. Numarul lor este in general considerat a fi 72000 desi,
asa cum Tri-Shikhi-Brahmana-Upanishad (II.76) mentioneaza, ele sunt
in realitate nenumarate. Shiva-Samhita (II.13) afirma existenta a
350000 de NADIS-uri in total. Anumite lucrari yoghine secrete spun
ca 72 sunt in principal mai importante dar multe mentioneaza doar
numele a 10, 12 sau 14. Astfel, Darshana-Upanishad (IV.6) numeste
l4 canale subtile majore ale energiei misterioase a vietii,care
sunt: SUSHUMNA, IDA, PINGALA, SARASVATI, PUSHA, VARUNA, HASTI-
JIHVA, YASHASVINI, ALAMBUSA, KUHU, VISHVA-UDARA, PAYASVINI,
SHANKHINI, GANDHARA.
NAGA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri
minore). Provoaca tusea si stranutul.
NAIRANTARYA = fara intrerupere
NASTAM = distrus
NIBANDHANI = care leaga
NIDRA = starea de somn profund (fara vise)
NIMITTA = instrument
NIRAKARA = fara forma; Termen care il desemneaza pe BRAHMAN-
Supremul Absolut sau DUMNEZEU ca fiind dezgolit (dezvelit) de orice
calitate si deorice forma.
NIRATISHAYAM = nelimitat
NIRBEEJA SAMADHI = stare de SAMADHI (superioara lui SAMPRAJNATA
SAMADHI) care desemneaza starea de constiinta suprema,
caracterizata prin linistirea deplina a gindirii si prin abolirea
oricarei dualitati. Este numita “SAMADHI fara germeni” pentru ca ea
distruge germenii KARMA-ei viitoare (AGAMI KARMA sau SANCHITA
KARMA), susceptibili sa provoace o eventuala renastere
(reincarnare).
NIRBHASA = stralucind
NIRBHASAM = a apare
NIRBIJAH = fara saminta
NIRBIJASYA = lui NIRBEEJA SAMADHI
NIRGRAHYAH = complet aprehensibil
NIRGUNOPASANA = concept extras din Upanishade care desemneaza
drumul considerat din punctul de vedere a celor doua aspecte ale
sale: cu calitati si fara calitati. Acest termen evoca o fiinta
suprema in acelasi timp imanenta, transcendenta si superioara
acestor doua stari.
NIRMANA CHITTA = constiinta creata sau, altfel spus, “CONSTIINTA
INDIVIDUALIZATA”
NIRMANA = creatie
NIRMANAKAYACHITTA = manifestarea microcosmica a descoperirii sau
revelarii mintii supreme, divine
NIRODHA PARINAMA = sesizarea si constientizarea momentului de salt
intre doua PRATYAYAS. Mintea intra atunci in stare de vid
NIRODHA(H) = blocare, stopare, estompare lenta si completa. Vine
de la radacina RODHA, care inseamna un act de blocare. De aici
deriva: AVARODHA=obstructie; NIRODHA=blocare; VIRODHA=opozitie; a
opri; suprimare.
NIRODHAKSAPA = moment de suprimare
NIRUPAKRAMAM = KARMA adormita (latenta)
NIRVICHARA = stadiu de fuziune a constiintei cu obiectul, fenomenul
sau fiinta asupra caruia se mediteaza atunci
NIRVICHARA = SAMADHI fara reflectare
NIRVIKALPA SAMADHI =
NIRVITARKA = fara VITARKA
NISHKARMA KARMA = “Actiune realizata in TRANS-ACTIUNE”. Principiu
fundamental in KARMA YOGA care afirma ca o fiinta umana nu este
niciodata afectata (din punct de vedere KARMA-ic) de nici una din
actiunile ei, daca aceste actiuni sunt in intregime realizate intr-
o stare launtrica de consacrare transfiguratoare si sacrificiu
oferit cu umilinta divinului. Fructele acestor actiuni trebuie sa
fie daruite in totalitate lui DUMNEZEU. NISHKARMA KARMA este o
activitate DIVIN INTEGRATA , EGO-transcendenta si trebuie sa fie
clar delimitata (diferentiata) de actiunea simpla (egoista)
(KARMAN) si de inactiune (AKARMAN).
NITYA = etern
NITYATVAT = permanent
NIVRITTIH = indepartare; incetare
NIYAMA(H) = cod personal; reguli fixe
NYASAT = prin proiectie

NADA = Cuvint sanscrit care poate fi tradus in limba romina
prin SUNET sau TON. Energie vibratila care se manifesta sub forma
unui sunet; sunet interior (launtric), spiritual (subtil). NADA-
BINDU desemneaza vibratia subtila originala, sunetul primitiv
(originar) care a dat nastere universului (Macrocosmosul). NADA-
BRAHMAN (sunetul cel subtil al Absolutului imuabil si etern
(BRAHMAN) - Realitatea suprema) este indicat in Traditia
intelepciunii prin faimoasa MANTRA AUM care este tocmai de aceea
supranumita sunetul cel subtil si esential al lui BRAHMAN
(Absolutul Imuabil). Traditia yoghina secreta mentioneaza ca
yoghinii avansati sau fiintele care ating un inalt stadiu de
elevare spirituala percep in mod spontan acest sunet launtric
datator de beatitudine si forta spirituala care adeseori determina
in mod spontan iluminarea.

NATARAJA = “Regele sau Stapinul dansului cosmic” (SHIVA).
SHIVA este suveranul suprem al jocului sau dansului creatiei si
totodata el este maestrul absolut al scenei universale
(MACROCOSMOSUL) pe care se desfasoara acest dans (joc DIVIN-
iluzoriu). Dansul cosmic al lui SHIVA este de fapt o reprezentare
dinamica a celor 5 actiuni fundamentale ale sale: 1) creatie, 2)
conservare, 3) distrugere, 4) ocultare (incarnare) si 5) gratie
(eliberare). Cele mai celebre reprezentari ale lui NATARAJA il
arata pe SHIVA fixindu-l triumfator cu un picior pe demonul
MUJALAKA, simbol al ignorantei si al lumii egoiste si profane, in
timp ce celalalt picior ridicat simbolizeaza starea de constiinta
superioara (lumii empirice). Dansul se desfasoara in sinul
materiei, in corporalitate sau forma, atit la nivel individual cit
si la nivel cosmic (MACROCOSMIC). Cercul de flacari in mijlocul
caruia se afla SHIVA NATARAJA semnifica simbolic roata ansamblului
fortelor naturii, in contrast cu dansul intelepciunii transcendente
a lui SHIVA. In unele lucrari, acest dans cosmic este asimilat cu
PRANAVA (AUM).

NIRVANA = In limba sanscrita acest cuvint inseamna ANULARE,
FUZIUNE CU ABSOLUTUL, ELIBERARE SPIRITUALA. Cuvintul NIRVANA
desemneaza starea extatica de eliberare suprema sau, cu alte
cuvinte, de iluminare divina completa, caracterizata prin depasirea
si transcenderea EULUI individual, a EGO-ului limitat, efemer si
fuziunea inefabila sau “topirea” in Absolutul Divin (BRAHMAN). Cel
care atinge aceasta stare (NIRVANA) dobindeste totodata nemurirea
spirituala si poate ramine cufundat in nepieritorul extaz pentru
totdeauna, lui fiindu-i revelat de asemenea ADEVARUL ULTIM si
cunoasterea intima a Legilor si energiilor secrete fundamentale ale
Macrocosmosului. NIRVANA elibereaza definitiv fiinta umana de
suferinta, de ignoranta (prostie), de moarte, de renasterea fortata
(in una dintre cele trei lumi: 1)terestra (fizica), 2)astrala si
3)cauzala), ca si de toate formele de inlantuire terestra, astrala,
cauzala. NIRVANA este starea de constiinta suprema si
transcedentala pe care faimosul text al intelepciunii orientale
BHAGAVAD-GITA o numeste BRAHMAN-NIRVANA, UPANISHADELE TURIYA,
filosofia yoghina NIRBIJA-SAMADHI iar VEDANTA NIRVIKALPA-SAMADHI.
Din punct de vedere yoghin, starea de NIRVANA este identica deci cu
starea de SAMADHI.
In intregul Orient, NIRVANA este telul esential al oricarei
practici spirituale in toate scolile si orientarile diferitelor cai
ce urmaresc realizarea divina si desavirsirea fiintei umane. In
budismul primitiv, prin NIRVANA se intelege eliberarea definitiva
de ciclul obligatoriu al renasterilor (SAMSARA) si trecerea la o
conditie de existenta complet diferita glorioasa si beatifica.
Aceasta stare semnifica o victorie totala asupra celor Trei
Radacini Raufacatoare: dorinta tiranica, ura si eroarea (AKUSHALA),
detasarea spontana si calmarea tuturor tendintelor inconstiente,
egotice, inlantuitoare catre actiune (SAMSKARA) ca si eliberarea
completa de determinismul legat de KARMA (gratie trezirii puterii
de discriminare si a liberului arbitru spiritual).

NIRVANA este considerata ca fiind o stare suprema beatifica de
constiinta neconditionata (ASAMSKRITA) si se caracterizeaza prin
absenta completa a nasterii obligatorii, a devenirii, a modificarii
si a disparitiei chiar si in cazul unei MAHA-PRALAYA. NIRVANA ne
permite sa resimtim plenar si profund starea inefabila de unitate
a fiintei noastre launtrice si a Spiritului (revelat acum in noi pe
deplin) cu Macrocosmosul si cu Spiritul Divin infinit ce se afla in
afara noastra si ne imbratiseaza permanent. Prin realizarea deplina
a starii de NIRVANA intuim clar ca “SUNTEM FUZIONATI COMPLET SI
UNITI CU TATAL DIVIN (SUPREM) SI NI SE REVELEAZA CA ACESTA SE AFLA
TOTODATA PERMANENT IN NOI CA SPIRIT INDIVIDUAL DIVIN.” Aceasta
stare spirituala suprema, glorioasa, divina este descrisa de IISUS
CRISTOS prin cuvintele: “EU SUNT IN TATAL CERESC SI TATAL CERESC SE
AFLA IN MINE.”
Starea de NIRVANA este resimtita plenar ca o experienta
spirituala, beatifica a fuziunii cu ABSOLUTUL, a unitatii inefabile
a lui SAMSARA (”CICLUL EXISTENTELOR” care apare datorita
renasterilor in cadrul diferitelor conditii de manifestare (GATI),
fata de care individul ignorant nu poate sa se sustraga sau sa se
detaseze atit timp cit el nu a atins intr-o anumita masura
eliberarea cunoscuta adeseori sub numele de NIRVANA. Inlantuirea
fiintei in SAMSARA este consecinta celor trei “RADACINI ALE BOLII
FUNDAMENTALE A FIINTEI” (AKUSHALA) care sunt: ura (DVESHA), dorinta
tiranica ce ne domina (TRISHNA) si ignoranta (prostia) (AVIDYA).
Conditiile specifice ale renasterii in diferite lumi si ipostaze
existentiale sunt determinate de KARMA fiecaruia.
In invataturile lui BUDDHA, termenul SAMSARA desemneaza lumea
fenomenelor. NIRVANA este adeseori descrisa ca fiind experienta
beatifica, durabila a Absolutului, starea de fericire oceanica
decurgind din priza de constiinta a propriei noastre identitati cu
Absolutul si a eliberarii de orice atasament fata de iluziile de
tot felul; afecte care ne sugestioneaza; dorinte care ne domina
tiranic. Este evident, prin urmare, ca budismul depaseste conceptia
limitata, de simpla anihilare la care este redusa adeseori starea
de NIRVANA in Occident datorita ignorantei. Pentru a explica in ce
consta in realitate ideea de NIRVANA anumite texte secrete
utilizeaza in mod analogic imaginea stingerii unei flacari. La fel
cum focul care se stinge, uneori nu dispare, ci gratie transmutarii
si sublimarii perfecte, devine DOAR invizibil pentru unii
(IGNORANTII), trecind in realitate in alte dimensiuni sau lumi
extraordinar de elevate (ca frecventa de vibratie), oarecum la fel
termenul de NIRVANA evoca nu o idee de disparitie, ci de translatie
net sublima la o alta stare, la o alta conditie DIVINA de
existenta. Focul provine din esenta misterioasa a spatiului si se
reintoarce in esenta (nebanuita de ignorant) spatiului. Despre
NIRVANA putem spune ca ea a preexistat totdeauna in stare latenta
in fiinta noastra ca un potential eveniment spiritual in “inima”
unei sfere a nedevenirii imuabile. NIRVANA este “tarimul secret al
nemuririi” imposibil de localizat material in spatiu, pentru ca
aceasta “LUME” este transcendenta si supranaturala (LOKATTARA) ea
fiind accesibila numai (UNIC) prin experienta spirituala ultima
(cea mai inalta cu putinta). Budismul primitiv nu stabileste nici
o legatura intre NIRVANA si lume; el mentioneaza pur si simplu ca
NIRVANA este TARTMUL MTNTUIRII sau al eliberarii si nemuririi in
ETERNITATE.

NIRVIKALPA SAMADHI = vezi NIRVANA.

NUMARUL DE AUR (sau SECTIUNEA DE AUR, sau PROPORTIA DIVINA) =
relatie matematica intre doua lungimi, exprimind faptul ca lungimea
cea mai mica se afla fata de cea mai mare in acelasi raport in care
lungimea cea mai mare se gaseste fata de suma ambelor. Obtinem o
expresie cit mai apropiata de valoarea numarului de aur prin seria
de fractii 2/1; 3/2; 5/3; 8/5…, numita seria lui Fibonacci.
Datorita unor proprietati geometrice si matematice neobisnuite ale
acestei proportii, filosofii au vazut in ea, inca din antichitate
(Pitagora, Platon), o chintesenta a frumosului si armoniei, aflata,

ca relatie normala si fundamentala, la baza tuturor diviziunilor
formei umane, a structurii plantelor, cristalelor sau sistemelor
planetare, la baza proportiilor operelor arhitectonice si plastice
considerate frumoase, la baza celor mai placute acorduri muzicale.
Proportiile geometrice sintetizate de numarul de aur au fost
considerate vreme de secole drept canon sau ARHETIP artistic.
Prin metode experimentale s-a cautat sa se demonstreze
statistic faptul ca numarul de aur raspunde mai bine decit orice
alta proportie dezideratelor sensibilitatii estetice a majoritatii
oamenilor. Unii initiati si yoghini afirma ca numarul de aur
reprezinta un “numar fundamental al vietii”, cheia secreta a
oricarei morfologii, atit in arta, cit si in natura. In practica
cotidiana, proportia numarului de aur, transmisa adesea ca secret
de fabricatie corporatiilor de arhitecti si de zidari, a fost
utilizata pentru a se asigura proportia justa intre lungimea si
latimea dreptunghiurilor formate de ferestre, usi sau pereti, de
ramele tablourilor sau pagina unei carti. Luata ca norma de
creatie, proportia numarului de aur este ca orice canon, o norma
ambivalenta: ceea ce se conformeaza acestei norme are calitati
izbitoare de regularitate si misterioasa armonie iar ceea ce se
departeaza de ea dobindeste, in schimb, frapante calitati de
patetism si expresivitate. Marimea acestei abateri este determinata
nu de legi, ci de sensibilitatea artistului, a epocii si locului
unde ea este considerata valoroasa din mai multe puncte de vedere.
Initiatii Orientului considera ca numarul de aur sau proportia
divina este una dintre manifestarile evidente in realitatea fizica
a sferei cosmice de forta a lui TRIPURA SUNDARI.

NUME = Element al limbajului formalizat, caracterizat printr-o
succesiune finita a unor foneme sau semne grafice si care, pe baza
unui sens sau inteles (semnificant), desemneaza un obiect
independent de limbaj (semnificat). Numele este, de asemenea, un
cuvint sau un grup de cuvinte prin care se exprima o notiune.
Complexul format de un nume si o notiune se numeste termen.
Cuvintul evoca fulgerator prntru cel care il rosteste, il
asculta, il gindeste, il scrie REALITATEA pe care o reprezinta,
facindu-ne sa intram aproape instantaneu in INEFABILA REZONANTA cu
acea realitate evocata si ne permite sa raminem in legatura cu ea
atit timp cit ne GTNDIM ATENT LA ACEL CUVTNT. Acesta este secretul
cuvintului.

NEINCREDERE = rezonanta subtila cu raul care se manifesta
prin lipsa de incredere, absenta convingerii pozitive ca o
anumita stare de fapt este asa cum ne apare sau ca purtarea
frumoasa a cuiva nu ascunde alte intentii, decit cele
manifestate. Ca expresie a prudentei elementare sau a atitudinii
circumspecte, neincrederea ne poate feri de greseli; exagerarea
ei insa frineaza initiativa, blocheaza progresul spiritual,
tradind, uneori, fie o grija exagerat de egoista fata de
securitatea personala, fie o lipsa de bunavointa si de adeziune
fata de cei din jurul nostru la care, gratie practicii YOGA, se
poate constata cu usurinta salturi calitative din punct de vedere
spiritual, armonie launtrica, sanatate, fericire, implinire.

NOROC = KARMA pozitiva sau soarta buna, destin favorabil,
ursita care ne avantajeaza, DELOC INTsMPLATOR, datorita faptelor
si gindurilor noastre bune realizate in alta existenta pentru
care acum suntem rasplatiti cu bine. “BINE FACI, BINE GASESTI” se
spune in folclor. Nenumarate proverbe rominesti au drept motiv
norocul: “Norocu-i orb”, “Norocul ne este dat de la Dumnezeu”,
“Norocul este totdeauna asa cum si-l face omul”, “Norocul este
schimbator pentru acela care nu actioneaza ca sa-l pastreze mereu
astfel”. Proverbele citate cu privire la noroc cristalizeaza
conceptii profunde despre viata. In conceptia YOGHINA, omul isi
faureste permanent singur soarta, in functie de energia subtila
pe care o angreneaza prin punerea sa in rezonanta cu focarele
infinite de putere din MACROCOSMOS in anumite imprejurari
concrete. In viziunea yoghina, norocul este ANGRENAREA CONSTIENTA
determinata prin REZONANTA a unui complex de imprejurari
favorabile ce aduc succes, indeplinirea unei dorinte
binefacatoare; sansa.

NYASA = “a aseza, a alege”. In YOGA SUTRA, acest termen este
folosit ca sinonim pentru SAMYAMA, reprezentind in acest cadru
focalizarea ferma a atentiei catre punctul in care subiectul si
obiectul cunoasterii fuzioneaza. In alte contexte, in special in
tantrism, NYASA se refera la o varietate de actiuni consacrate
care vizeaza transformarea si transfigurarea gradata a corpului
yoghinului sau al iubitei lui intr-un corp TRANSFIGURAT PRIN
REZONANTA al divinitatii alese pentru consacrare (ISHTA-DEVATA)
sau intr-un corp total consacrat ghidului spiritual (GURU).
Aceasta consacrare divina este in general realizata prin
atingerea si energizarea anumitor parti ale corpului cu degetele
mare, aratator si mijlociu ale miinii drepte (sau, eventual,
printr-un usor masaj efectuat cu degetul mare al miinii drepte,
in sensul invers de rotatie al acelor de ceasornic (sensul YANG
(+)) la nivelul zonelor respective ale corpului), simultan cu
emisia mentala (sau chiar LAYA YOGA de scurta durata cu
respectiva MANTRA emisa mental). Aceste procedee secrete complexe
de NYASA sunt precedate de obicei de “purificarea elementelor
subtile” (BHUTA-SHUDDHI) (vezi BHUTA-SHUDDHI).
Primul pas in actiunea de dinamizare si integrare subtila
transfiguratoare numita NYASA este infuzarea prezentei
binefacatoare, subtile sau a vietii caracteristice (JIVA) a
divinitatii alese in corpul pregatit al practicantului, in acest
caz procesul fiind numit JIVA-NYASA. Aceasta etapa este urmata de
“asezarea” celor 50 de litere ale alfabetului sanscrit
(corespunzind fiecare, analogic, unei energii subtile,
binefacatoare, creatoare esentiale a Universului) pe corpul
yoghinului, proces numit MATRIKA-NYASA. In continuare, yoghinul
evoca si fuzioneaza inefabil prin rezonanta cu anumite Puteri
divine (de exemplu UNA dintre Marile Puteri Cosmice) care sunt
asociate in mod analogic cu anumite parti ale corpului sau,
aceasta etapa fiind numita RISHI-NYASA. Urmeaza apoi
“transfigurarea celor 6 parti ale corpului” (SHAD-ANGA-NYASA),
care consta din “transfigurarea zonelor secrete” (ANGA-NYASA) si
din “transfigurarea bratelor” (KARA-NYASA). Prima parte a acestui
proces (ANGA-NYASA) consta in atingerea anumitor zone ale capului
in timpul emisiei mentale sau verbale a anumitor MANTRA-e, iar
partea a doua (KARA-NYASA) semnifica asocierea unor anumite
MANTRA-e (emise mental sau verbal) cu diverse parti ale bratelor
practicantului.
Prin urmare, NYASA reprezinta un profund si complex procedeu
esoteric de cosmizare si transfigurarea a intregii fiinte,
datorita intensei si amplei dinamizari prin rezonanta a energiei
subtile, binefacatoare (psiho-spirituale) (SHAKTI) in fiinta
yoghinului sau a yoghinei, el (sau ea) creindu-si astfel o noua
si mult mai elevata realitate, atit interioara cit si exterioara.

————- Sfirsit ————-

K

KAIVALYA = realizarea de sine
KAIVALYA PRAGBHARAM = inclinat spre KAIVALYA
KAIVALYAM = eliberare; izolare
KALA = timp
KALENA = printimp
KAMTHAKUPE = realizind continuu SAMYAMA asupra scobiturii
gitlejului
KANTAKADISU = spini
KAPALBHATI = Este una dintre cele “sase actiuni (tehnice)” (SHAT-
KARMA). Este o tehnica de PRANAYAMA care se face prin respiratie
rapida.
KARANA SHARIRA = denumirea corpului cauzal (in VEDANTA)
KARANA = cauza
KARITA = facuta prin altii
KARMA = actiune, act, consecintele unei actiuni fizice, psihice,
mentale ori spirituale; suma tuturor consecintelor actiunilor unei
fiinte umane comise in aceasta viata sau intr-o viata anterioara;
lantul cauzalitatii lumii morale.
KARMA YOGA = forma de YOGA care consta in a adapta permanent o
atitudine total detasata fata de fructele actiunilor realizate,
oferind in intregime lui DUMNEZEU toate aceste roade, care altfel
(in afara acestei consacrari depline lui DUMNEZEU) ar trebui, mai
devreme sau mai tirziu, sa ne revina noua (in aceasta viata sau in
cele viitoare) sub forma unor consecinte (fructe) care trebuie sa
le suportam.
KARMASHAYA = depozitul efectelor; acumularea de KARMAS;
acumularea tuturor intiparirilor, inregistrarilor subtile
KARMAVIPAKA = fructul actiunilor trecute
KARMENDRIYAS = (KARMA = activitate; INDRIYA = organ) Cele 5 organe
ale activitatii fiintei umane sunt: 1-organele de eliminare (in
legatura cu MULADHARA CHAKRA); 2-corzile vocale (in legatura cu
VISHUDDHA CHAKRA); 3-picioarele (in legatura cu MANIPURA CHAKRA);
4-miinile (in legatura cu ANAHATA CHAKRA); 5-organele de
reproducere (in legatura cu SVADHISHTANA CHAKRA).
KARUNA = compasiune
KATHANTA = cum si de unde
KAYA = corpul; fizic
KAYASAMPAT = bunastare corporala
KEVALA KUMBHAKA = (”absoluta retinere a suflului subtil”); miscare
de inspiratie si expiratie (tip special de control al suflului in
PRANAYAMA). Textele clasice YOGA definesc aceasta tehnica ca fiind
o retentie spontana de foarte lunga durata a suflului fara a mai fi
nevoie de inspiratie si de expiratie.
KHECHARI = acela care calatoreste complet liber prin Lumile subtile
KHECHARI MUDRA = tehnica speciala YOGA foarte secreta si
periculoasa care implica printre altele sa fie taiat gradat
frenumul limbii si alungirea acesteia pentru a se astupa apoi cu
ea, printr-un fel de inghitire datorita rasucirii, zona gitului.
Gresit executata ea genereaza moartea.
KHYATI(H) = cunoastere; constiinta
KIM = ce
KIRTAN = reuniuni publice in care mai ales BHAKTI YOGHINI recita
recita cu fervoare si cinta anumite texte spirituale sacre sau
chiar danseaza in cinstea lui DUMNEZEU. Aceste manifestari
colective joaca un rol important in BHAKTI YOGA.
KISNAVRITTEH = in care VRITTIS-urile au slabit
KLESHAS = necazuri; tensiuni fundamentale ale mintii;
urma;impuritate; suferinta
KLESHAVAD = la fel ca KLESHAS-urile
KLISHTA = dureros; (lit.)-greu, dificil
KRAM = ordine
KRAMA = proces
KRIKARA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri
minore). Provoaca foamea si setea
KRITA = facuta de sine
KRITARTHAM = o persoana care si-a atins telul
KRITARTHANAM = deoarece si-au indeplinit menirea
KRIYA YOGA = forma de YOGA (YOGA PRACTICA) a actiunilor
transmutative care anuleaza (anihileaza) “activatorii subliminali”
(SAMSKARAS) prin ascetism (TAPAS), studiu spiritual (SVADHYAYA) si
daruire plina de dragoste fata de DUMNEZEU (Ishvara-Pranidhana).
KRIYA = activitate, actiune, realizare, efort. Executie eficienta
cind ne aflam pe Calea YOGA. Exercitiu spiritual destinat sa ne
permita sa atingem o cunoastere superioara, divina.
KRIYAMANA KARMA = fel de KARMA. Face parte din NIRUPAKRAMA KARMA
(KARMA latenta)
KRODHA = minie
KSANA = moment
KSAYAH = distractie
KSAYAT = distrugere
KSAYE = distrugere; datorita distrugerii
KSAYODAYAN = disparitie si aparitie
KSETRAM = cimp
KSETRIKAVAT = ca fermierul
KSHIPTA = starea mintii fiintei umane in care predomina RAJAS GUNA
KSIYATE = dispare
KSUT = foame
KUHOO = un Nadi
KUMBHAKA = retinere a suflului pe o anumita perioada de timp intre
inspiratie si respiratie si invers.
KUNDALINI = forta colosala nesfirsita, creatoare, cosmica, care
exista in stare latenta in fiecare fiinta umana la baza coloanei
vertebrale (in plan subtil in MULADHARA CHAKRA) si care poate fi
gradat trezita prin exercitii adecvate YOGA sau prin transmutarea
in energie a potentialului creator sexual al fiintei umane.
KURMA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri
minore). Provoaca contractiilede inchidere si deschidere a ochilor.

KURMA NADI = Nadi care este situat, in plan subtil, dedesuptul
scobiturii gitlejului.
KURMANADYAM = realizind constant SAMYAMA asupra lui KURMA NADI

KAMAKALA = act sexual cu transfigurarea reciproca a celor doi
iubiti si care este realizat in intregime prin continenta. In
TANTRA defineste MAITHUNA prin intermediul careia se echilibreaza
aspectul static (-) si dinamic (+) al energiei (SHAKTI) lui SHIVA.

KASHYAPA = In MAHABHARATA, RAMAYANA si in PURANA, KASHYAPA
este prezentat ca fiu al lui BRAHMA (manifestarea lui BRAHMAN-
Absolutul in aspectul sau de creator) si tata al lui VIVASVAT,
acesta la rindul sau fiind tatal lui MANU (progenitorul rasei
umane, simbol al fiintei ginditoare). KASHYAPA mai inseamna si
“broasca testoasa”, animal al carui natura amfibie simbolizeaza
originea acvatica (”apele primordiale”, AMBU) comuna intregului
univers. Astfel, se spune (in textele traditionale citate) ca
“toate creaturile descind din KASHYAPA”. In ATHARVA VEDA, cu
privire la acesta, este scris: “KASHYAPA s-a nascut el singur din
Timp” si, pe de alta parte, se stie ca Timpul este identificat de
multe ori in mitologia indiana cu VISHNU. Parinte al tuturor
lucrurile, KASHYAPA mai este numit adesea si PRAJAPATI. El este de
asemenea unul dintre cei 7 mari intelepti (RISHI).

KINESTEZIE (din limba greaca: KINESIS = miscare si AISTHESIS =
senzatie) = corpul “resimtit” direct prin intermediul imaginatiei
musculare cit si prin intermediul senzatiei de miscare a partilor
corpului (simtul muscular sau kinestezic).
In KINESTEZIE, simtul muscular devine o modalitate de receptie
a propriilor miscari si pozitii. Revelata in 1826, KINESTEZIA arata
ca in constitutia nervilor musculari, aproape jumatate din fibre
sint senzitive. Ea introduce termenul de proprioceptie si
demonstreaza ca deseori discoordonarile motorii, parezele si
ataxiile sint cauzate nu de blocarea cailor efectorii ci a celor
aferente. YOGA considera ca sensibilitatea kinestezica este
probabil cea mai importanta dintre formele de sensibilitate fizica
de care dispune omul. Fara sensibilitatea kinestezica este
imposibila mentinerea pozitiei verticale, deplasarea independenta,
vorbirea si participarea in alte genuri complexe de activitate.
Receptorii sint dispusi in muschi (fusuri), in tendoane
(corpusculii Golgi) si in articulatii (terminatii nervoase libere).
Proiectia analizatorului kinestezic este situata in cortex pe
suprafata girusului post-central (parietal ascendent) si in unele
puncte adiacente. Aici, prin stimulatii adecvate si constientizari
sistematice se identifica zonele corespunzatoare intregului corp,
corespunzator insa nu dimensiunilor spatiale, densitatii variabile
a organelor receptoare. Acesta este asa-zisul HOMUNCULUS.
HOMUNCULUSUL este denumirea data de W.Penfield (1937) proiectiei
corticale proprioceptiv- somatoestezice, intrucit din schematizarea
ei rezulta o figura umana cu trunchiul redus si cu membrele, buzele
si degetele amplu reprezentate, in functie de densitatea
receptorilor din aceste zone.
In general, se disting trei niveluri ale KINESTEZIEI: a) de
inalta sensibilitate (degete, antebrat, palma, la care ar trebui
desigur adaugat muschii bucali, linguali si aparatul fonator); b)
de sensibilitate medie (cotul, genunchiul, bazinul si fesierii); c)
de sensibilitate redusa (pulpa piciorului si altele). Se face o
distinctie intre proprioceptia somatoestezica ce informeaza asupra
muschilor si posturii si proprioceptia kinestezica ce ne informeaza
asupra miscarilor active prin feed-back senzorial.
Alcatuirea celor 5 KOSHAS (teci):
1. ANNAMAYA KOSHA (teaca hranei grosiere) corpul fizic (grosier)
este compus din diferite elemente ale lumii fizice in proportii
variate. Acest corp fizic este facut din hrana fizica pe care o
introducem in el (corpul fizic);
2. PRANAMAYA KOSHA (teaca vitala sau eterica). Aceasta teaca este
alcatuita din cele 5 energii vitale subtile (PRANAS) care sint: 1)
APANA VAYU (care este controlata prin intermediul lui MULADHARA
CHAKRA), 2) VYANA VAYU (care este controlata prin intermediul lui
SWADHISTHANA CHAKRA), 3) SAMANA VAYU (care este controlata prin
intermediul lui MANIPURA CHAKRA), 4) PRANA VAYU (care este
controlata prin intermediul lui ANAHATA CHAKRA) si 5) UDANA VAYU
(care este controlata prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA), plus
cele 5 organe de actiune KARMA INDRIYAS) care sint: 1) organele de
evacuare sau excretie (anusul) care sint in strinsa legatura cu
MULADHARA CHAKRA, 2) organele de reproducere (sexuale) care sint in
strinsa legatura cu SWADHISTHANA CHAKRA, 3) organele de locomotie
(picioarele) care sint in strinsa legatura cu MANIPURA CHAKRA, 4)
miinile care sint in strinsa legatura cu ANAHATA CHAKRA si 5) gura
(corzile vocale) care este in strinsa legatura cu VISHUDDHA
CHAKRA);
3. MANOMAYA KOSHA (teaca mental emotionala). Aceasta teaca, la
rindul ei, este alcatuita din MANAS (mental), CITTA (subconstient)
si cele 5 organe de cunoastere (JNANA INDRIYAS) care sint: 1) nasul
(simtul mirosului) - in strinsa legatura cu MULADHARA CHAKRA, 2)
limba (simtul gustului) - in strinsa legatura cu SWADHISTHANA, 3)
ochii (vederea) - in strinsa legatura cu MANIPURA CHAKRA, 4) pielea
(atingerea sau simtul tactil) - in strinsa legatura cu ANAHATA
CHAKRA si 5) urechile (auzul) - in strinsa legatura cu VISHUDDHA
CHAKRA;
4. VIJNANAMAYA KOSHA (teaca intelectuala sau a inteligentei) este
formata din BUDDHI (intelectul sau inteligenta) si din AHAMKARA
(egoul) care actioneaza impreuna cu cele 5 organe ale cunoasterii
(JNANA INDRIYAS) pe care le-am amintit mai sus;
5. ANANDAMAYA KOSHA (teaca beatitudinii) face cu putinta trairea
experientei beatitudinii sau fericirea divina extatica in starea de
somn profund fara vise si in starile de extaz divin cum ar fi de
exemplu starea de SAVIKALPA SAMADHI. Pentru a atinge starea suprema
de eliberare spirituala care face posibila cunoasterea adevarului
ultim, divin si etern, aspirantii la aceasta stare de suprema
eliberare trebuie cit mai repede cu putinta si cit mai pe deplin
sa-si suspende (opreasca) fluctuatiile mentale, urmarind sa nu se
mai identifice deloc cu tecile (UPADHIS) si, pentru aceasta, in
plus, ei trebuie sa aspire permanent si din toate puterile sa-si
reveleze sinele nemuritor cautind sa se identifice cu acest SINE
etern (ATMAN) care se afla dincolo de toate tecile (cele 5
enumerate mai sus).
Cele 5 teci pot fi in mod gradat transmutate, purificate,
sublimate si transcendate astfel:
-ANNAMAYA KOSHA (teaca fizica (grosiera)) prin practica ASANAS-
urilor (corect realizate, un interval adecvat de timp, in care
YOGHINUL fuzioneaza plenar si se identifica cu focare de forta
benefice sau energii subtile din Macrocosmos datorita aspiratiei
sale catre infinit) si printr-o alimentatie sanatoasa (corect
echilibrata YIN (-) - YANG (+) din care nu lipsesc alimentele
preponderent SATTVA;
-PRANAMAYA KOSHA (teaca energiei vitale) prin PRANAYAMA (corect si
constient realizata) si prin continenta amoroasa sau transmutarea
ascetica a potentialului sexual;
-MANOMAYA KOSHA (teaca mental emotionala) prin emiterea corecta a
anumitor MANTRAS (MANTRA YOGA), LAYA YOGA, KARMA YOGA sau actiuni
total detasate de fructele acestora si de asemenea prin fuziunea
intima cu una dintre cele 10 mari Puteri Cosmice (DASA MAHA VIDYA);
-VIJNANAMAYA KOSHA (teaca intelectuala sau a inteligentei) prin
studiul scrierilor traditionale ale intelepciunii (exemplu: NOUL
TESTAMENT, VIJNANA BHAIRAVA TANTRA si BHAGAVAD GITA), cunoasterea
de sine, interogare si introspectie spirituala corecta (”CINE SINT
EU?”), meditatie profunda (DHYANA) si identificare perfecta
(SAMYAMA);
-ANANDAMAYA KOSHA (teaca beatitudinii) prin iubire nesfirsita,
fericire intensa fara obiect si prin SAMADHI (extazul divin).
KRISHNA = cel de-al 8-lea AVATAR al lui VISHNU (vezi AVATAR),
care a trait acum peste 2000 de ani. Este considerat o incarnare
perfecta a Iubirii Divine si din acest punct de vedere la KRISHNA
exista multiple afinitati cu Isus (exista unii autori care fac
chiar si o apropiere fonematica intre KRISHNA si CRIST). KRISHNA
este una dintre figurile cele mai importante din stravechea epopee
indiana MAHABHARATA. El este cel care ii acorda cunoasterea
spirituala si gratia divina eroului luptator ARJUNA, in cel mai
celebru “cintec” (GITA) al hinduismului (considerata pe drept
cuvint “Biblia” indienilor), BHAGAVAD GITA (vezi si BHAGAVAD GITA).
Aici, ARJUNA i se adreseaza lui KRISHNA precum Constiintei DIVINE
Supreme, universale, principiu ABSOLUT preexistent tuturor zeilor,
nenascut, etern, omniprezent. In India, KRISHNA este una dintre
cele mai populare si mai adorate imagini sau ipostaze
(personificari) ale Divinului.

KUMBHA-MELA = cea mai celebra si importanta reuniune a tuturor
yoghinilor, ascetilor si inteleptilor Indiei, care are loc o data
la 12 ani (urmarind prin aceasta integrarea intr-o anumita
ciclicitate legata de planeta Jupiter si de energiile subtile ale
acesteia, in apropiere de ALLAHBAD. Exista si alte asemenea
reuniuni (MELA), dar ceva mai putin importante, cum ar fi cea de la
HARDWAR (in nordul Indiei), din 4 in 4 ani, precum si altele, mai
putin cunoscute, care se desfasoara o data la 3 ani in diversele
orase sau locuri sacre ale Indiei.

KALI YUGA = vezi YUGA.

KARMA: 1) actiune fizica, psihica sau mentala oarecare impreuna cu
consecintele sale; 2) consecinta unei actiuni de natura fizica sau subtila
(psihica, mentala); 3) suma tuturor consecintelor actiunilor realizate in
aceasta viata sau intr-o existenta anterioara de o anumita persoana; 4)
inlantuirea cauzala (cauza-efect) a manifestarii.
Karma unui om este forta activa sau potentiala care ii orienteaza
comportamentul, actiunile si gindurile sale prezente si viitoare. Orice karma
este saminta unei alte karma, iar fructele acestora vor fi resimtite sub
forma de succes, bucurie, ghinion sau suferinta, in conformitate cu natura
acelor actiuni, intentii sau ginduri. Cu toata aceasta conditionare karmica,
omul are totusi libertatea sa aleaga intre tendintele naturii sale umane.
Prin inlaturarea ignorantei si daruirea totala a fructelor sau roadelor
actiunilor sale catre Supremul Absolut (Dumnezeu), fiinta umana se poate
elibera fulgerator de legaturile karma-ei, atingind astfel eliberarea
spirituala si intelepciunea.

KAMA: dorinta senzuala, aspiratie, pofta sexuala. In Rig Veda dorinta
este prezenta ca fiind prima veleitate de manifestare a Absolutului: “Dorinta
care a luat nastere in El este sursa constiintei, pe care sfintii si chiar
inteleptii au descoperit-o in adincul inimii lor. Dorinta este forta care
determina cautarile si ea este aceea care uneste Fiinta Absoluta (Supremul
Divin) cu lumea fenomenelor.”

KUNDALINI: puterea cosmica latenta in om care, atunci cind este trezita,
ascensioneaza pe canalul central subtil al coloanei vertebrale numit Sushumna
nadi. Atunci cind este perfect controlata dinamizarea ei prin ascensionarea
la nivelul lui Sahasrara confera manifestarea constiintei cosmice in fiinta,
atingindu-se de asemenea Eliberarea finala.

L

LABHAH = cistig
LAGHIMA = putere psihica paranormala prin care corpul fizic poate
fi facut sa devina atit de usor incit se inalta de la sol si se
poate mentine ore intregi la zeci de metri inaltime in aer
(LEVITATIE). Implica anularea deplina a actiunii energiilor
gravitationale asupra corpului fizic.
LAGHU = usor
LAKSANA = caracteristic
LAKSHANA PARINAMA: CHITTA (constiinta) este transformata din
punctul de vedere al caracteristicilor ei
LAVANYA = gratie
LAYA = fuziune, contopire, dizolvare, comuniune perfecta datorata
unei stari depline de rezonanta cu ceva subtil. Ascensiunea
sufletului si Spiritului individual al fiintei umane la Absolutul
Suprem. Unire inefabila si extatica cu Dumnezeu.
LINGAMATRA = numai cu o marca (semn distinctiv)
LOBHA = lacomie
LOKA(S) = planuri distincte de constiinta care au fiecare o
frecventa specifica de vibratie si ne pun in inefabila stare de
rezonanta cu planurile sau straturile constiintei MACROCOSMICE sau
universale.
LOKAH = iluminare

LAJJA = Rusine exagerata, pudoare excesiva.

LIBERTATE MORALA. Problema libertatii morale nu poate fi
inteleasa decit in strinsa legatura cu rezolvarea unei probleme mai
vaste, aceea a raportului dintre necesitatea care guverneaza viata
la nivel MACROCOSMIC si libertatea indivizilor care o compun. In
conceptia yoghina, in MACROCOSMOS, ca si in natura, actioneaza legi
obiective. Asa se explica faptul ca manifestarea macrocosmica nu
are loc haotic, ci intr-un mod determinat, necesar. Recunoasterea
actiunii legilor cosmice obiective face din istoria umana un
apendice al unei istorii mai vaste, a naturii. Istoria umana isi
are specificul ei ce decurge din faptul ca la faurirea ei participa
oameni inzestrati cu constiinta si vointa, care isi pun amprenta
asupra dezvoltarii acesteia, reusind chiar sa-i modifice in esenta
mersul. Necesitatea macrocosmica determina un cadru general de
evolutie care lasa deschise multiple posibilitati de realizare.
Libertatea oamenilor consta tocmai in cunoasterea acestei
necesitati si a posibilitatilor deschise de ea. Gradul de
cunoastere a necesitatii, dublat de actiunea in conformitate cu ea,
reprezinta indiciul gradului de libertate. In domeniul moralitatii,
necesitatea imbraca forma ansamblului cerintelor morale
manifestate.
Libertatea morala sta in posibilitatea individului de a alege
in mod constient intre multiplele situatii generate de acesta
necesitate, situatie care imbraca forma generala a alternativei
bine-rau. Libertatea morala presupune deci reflexie asupra
motivelor comportarii si asupra urmarilor ei, alegere constienta
care deseori trebuie sa se opuna pasiunilor josnice, instinctelor,
rautatii, mobilurilor accidentale si superficiale. O persoana se
simte libera din punct de vedere moral cind manifesta stapinire de
sine, poate rezista tentatiilor efemere, atragatoare, le poate
domina pentru a reactiona in conformitate cu ceea ce natura divina,
umana poseda in ea superior - intelepciune, dragoste si bun simt.
Desigur ca aceasta conformitate cu intelepciunea si bunul simt nu
trebuie inteleasa in sens ascetic. In nici un caz insa, libertatea
morala nu poate fi interpretata ca drept al individului de a face
orice, de a se comporta oricum, sfidind legile divine generale si
morale acceptate de oameni. Libertatea nu este un concept negativ -
cum afirma Schopenhauer -, adica absenta a oricarui obstacol,
posibilitate neingradita de nimic de a voi. In conformitate cu
sistemul YOGA, libertatea nu rezida in refuz, negare, izolare.
Libertatea morala presupune manifestatea activa pe linia
deplinei desavirsiri spirituale a fiecaruia in acord cu Legile
divine ale MACROCOSMOSULUI. Acest lucru este posibil prin
asimilarea constienta a energiilor sublime divine, prin
transformarea necesitatii morale exprimata de Legile divine in
necesitate de ordin launtric. Necesitatea divina devine libertate
in masura in care individul cunoscind-o, o aproba, si-o insuseste,
o interiorizeaza ridicind-o la rang de for interior, de glas al
constiintei personale pe care o consulta in momentul alegerii, al
hotaririlor pe care trebuie sa le ia.
Raportul dintre luna si soare apare clar in aceasta miscare
ritmica a lunii. Perioada de timp de la luna plina la luna plina,
sau de la luna noua la luna noua, se numeste revolutie sinodica,
sau lunatie, echivalenta in timp cu 29 zile, 12 ore si 44 minute,
fiind mai mare decit revolutia siderala cu 2,2 zile. Aceasta
diferenta de timp se explica prin faptul ca desi luna a descris
360þ (revolutie siderala), ea nu va fi din nou in conjunctie cu
soarele, deoarece si acesta s-a deplasat cu aproape a 12-a parte
din traiectoria sa anuala, incit luna trebuie sa mai parcurga inca
2,2 zile, sau 30þ, pentru a fi din nou in conjunctie cu soarele si
deci sa intre din nou in faza de luna plina.

LIBER ARBITRU (cf. lat. liber “liber”, “nestinjenit”).
Termenul desemneaza, in acceptiunea yoghina, libertatea absoluta
a fiintei, libertate metafizica ce se exprima prin posibilitatea
oricarei alegeri in cadrul destinului propriu (KARMA) sau prin
suspendarea nedefinita a alegerii pina la indiferenta (libertatea
indiferentei). Liberul arbitru presupune existenta la fiinta
umana a unei independente absolute, posibilitatea deplina a
individului de a alege fara sa tina cont de factori exteriori, de
interventia lor in existenta persoanei. Expresia de “liber
arbitru” se refera la una dintre acceptiunile notiunii de
libertate in gindirea filosofica yoghina; in aceasta acceptiune,
libertatea apare ca o forta infinita al carei suport unic este
SINELE NEMURITOR (ATMAN) ce se manifesta nebanuit prin vointa
individului. Sinele SUPREM (ATMAN) este singurul in stare sa
aleaga si sa raspunda de orice alegere, indiferent de solicitari
si exigente exterioare. Liberul arbitru devine (pentru fiinta
umana care il angreneaza cit mai des) o putere absoluta de
alegere, desemnind capacitatea umana divina intrinseca de a
hotari asupra unei anumite modalitati de actiune, independent de
seria determinarilor necesare exterioare. Conceptia YOGHINA
despre liberul arbitru nu exclude cunoasterea si interiorizarea
necesitatii. Aceasta conceptie opereaza, de fapt, o libertate
reala, integrata in LEGILE DIVINE ale Macrocosmosului, intrucit
YOGHINUL nu neaga, la nivel subiectiv, necesitatea (in sensul ca
urmareste sa tina cont de ea) deoarece el este pe deplin
constient ca nu poate evita in mod real si obiectiv influenta si
implicatiile necesitatii in actele si alegerile sale decit
recurgind la anumite planuri superioare, divine ale manifestarii
care fac posibila transcenderea acestor necesitati (a se vedea in
aceasta directie exemplul MIRACOLULUI). Necesitatea negata in mod
prostesc nu este necesitate desfiintata. In acest sens, HEGEL
considera ca efectele libertatii egotice de tip satanic sau
demoniac nu sunt niciodata pozitive.
In perspectiva tulburarii psihopatologice, criteriul
liberului arbitru poate functiona in mod FALS drept criteriu de
alegere la o persoana nevrotica, la care alegerile sunt provocate
de un scop fictiv, printr-o convertire imaginara sau o deghizare
a dorintei; aceste alegeri implica imaturitatea afectiva si
ascund, in majoritatea cazurilor, o puternica dependenta, care se
exercita in plan inconstient, raspunzind unei necesitati
inconstiente.

LIBERTATE: libertatea totala de a te retrage fara sa tii deloc cont de
prejudecatile mediului social in care te afli si care exercita presiuni
asupra celorlati prin asa-zisele obligatii sau manifestarea puterii bucuriei
plenare, de a fi detasat, de a fi oricit de creator ori de a fi complet
spontan.

LIBERTATE (cf. lat. libertas) = determinare fundamentala,
definitorie pentru existenta umana, atribut al comportamentului
constient, motivat subiectiv de scopuri si aspiratii, avind drept
corelate esentiale necesitatea si legitatile obiective din natura
si din MACROCOSMOS. Multa vreme, gindirea filosofica a
interpretat abstract-metafizic relatia dintre libertate si
necesitate, ca opozitie absoluta intre un atribut al Eului si
mecanismul aparent orb, implacabil, al Naturii. Opunerea a doua
entitati hipostaziate - Eul liber si Natura guvernata de
necesitate - determina o disputa principial insolubila discursiv,
in care se infrunta: pe de o parte, conceperea voluntarista a
libertatii, ca sfidare si anihilare ontologica a necesitatii,
prin spontaneitatea neguvernata de legi “mecanice” a liberului
arbitru, Sinele SUPREM (ATMAN) fiind suveran intr-un domeniu
distinct al fiintei (”mai inalt” sau “mai adinc” decit aparenta
platitudine a cosmosului natural); pe de alta parte, intelegerea
limitat-fatalista a libertatii, ca renuntare contemplativa la
lupta inegala cu destinul (KARMA) implacabil, pe care Eul -
recunoscindu-se invins in planul cauzalitatii - il depaseste prin
demnitatea spirituala a reflexivitatii impacate cu sine.
Iesirea din aceasta dilema incepe a se intrezari odata cu
primele incercari de intelegere profunda a raportului dintre
libertate si necesitate; SPINOZA, LEIBNIZ, KANT dezvolta ideea ca
libertatea nu poate fiinta ca absenta totala a necesitatii, fara
de care cosmosul redevine haos, in care totul se supune
hazardului imprevizibil si irational. Libertatea este deci
conceputa ca necesitate imanenta, ca autodeterminare a omului
prin intermediul vointei calauzite de Sinele SUPREM (ATMAN) ce se
manifesta prin ratiune. Perspectiva raportarii metafizice a Eului
fata de Natura este integrata, iar Natura este conceputa ca un
univers guvernat de o necesitate riguroasa si atotcuprinzatoare.
In aceasta viziune, locul si rolul ontologic al libertatii nu
poate fi decit slab - o forma aparte de necesitate, dar nu
“oarba”, ci constienta. “Oarba e pentru cel prost necesitatea -
spunea HEGEL - intrucit nu este inteleasa”. Punct culminat al
filosofiei moderne, conceptia hegeliana este exprimata in celebra
teza a “Logicii”: “Acest adevar al necesitatii este deci
libertatea”. Iata principalele caracteristici ale acestei
interpretari: in primul rind, libertatea admisa ca atribut al
fiintei in genere, premisele ei fiind cautate in natura.
Proiectat pe fundal cosmic, Eul apare marunt si neinsemnat in
sine, dobindind o divina demnitate ontologica aparte, intrucit
este actorul scenei finale a devenirii cosmice, chemat sa
desavirseasca planul ascuns al lui DUMNEZEU ce guverneaza
intreaga fire.
In al doilea rind, dat fiind ca singularitatea existentiala
a omului se arata a fi spiritul, atributul libertatii se exprima
prin putinta de intelegere prin concept a necesitatii: in
actiune, Eul ramine dominat de o legitate implacabila, dar este
pe deplin liber, intrucit isi face, prin gindire, din aceasta
legitate o norma interioara. In acest fel, adincirea libertatii
devine exclusiv o chestiune de aprofundare a cunoasterii
obiective.
Filosofia YOGA aduce unele clarificari esentiale statutului
ontologic al libertatii:
-Aceasta este privita ca atribut definitoriu pentru conditia
divina a fiintei umane, ca emergenta a unei stari superioare
existentiale, odata cu detasarea omului de natura, prin practica
YOGA care accelereaza evolutia spirituala.
-Libertatea este inteleasa ca determinare a existentei integrata
in armonia legilor divine ce exista in MACROCOSMOS, constituite
de intelepciunea lui DUMNEZEU si reflectate in dimensiunea
atemporala a “esentei umane” (ATMAN), intrupate in Eul
individual.
-Filosofia YOGA depaseste limitele tratarii contemplativiste, a
esentei libertatii, demonstrind ca realitatea ei se afirma in
actiunea efectiva a omului prin care acesta DACA VREA modifica,
in mod constient, premeditat, realitatea obiectiva fara a incalca
totusi LEGILE LUI DUMNEZEU.
In perspectiva filosofiei YOGHINE, libertatea se manifesta
ca declansare voita (ce se afla permanent la unison cu LEGILE
divine ale firii) a unor serii cauzale in desfasurarea
evenimentelor reale, astfel incit rezultatul acestora - anticipat
mental de catre subiect - sa coincida cu un anumit scop benefic,
armonios, satisfacind o nevoie sau realizind astfel o intentie a
agentului. Libertatea presupune asadar, o serie de conditii
ontologice:
-Actiunea poate fi libera si integrata in DIVINA armonie numai in
masura in care este savirsita pe baza cunoasterii adecvate a
legitatilor obiective din natura si din MACROCOSMOS, ceea ce face
posibila o anticipare corecta a efectului benefic declansat din
initiativa subiectului de a pune in actiune prin REZONANTA
anumite energii subtile din MACROCOSMOS.
-Subiectul este pe deplin liber intrucit are posibilitatea
efectiva de a opta in fata unor alternative practice, alegerea
unei strategii actionale, fiind ghidata de anumite criterii
valorice asumate de catre fiinta umana in calitatea sa de agent
si in virtutea propriului sau discernamint axiologic. Aceasta
presupune responsabilitatea subiectului (prin KARMA ulterioara ce
va apare mai devreme sau mai tirziu) ca un alt corelat necesar al
libertatii.
Conceptul de libertate constituie fundamentul categorial al
delimitarii, in diferite perspective teoretice, a semnificatiilor
particulare atribuite libertatii morale, spirituale etc.
Intelegerea libertatii prin prisma relatiilor sale cu necesitatea
obiectiva, cunoasterea si actiunea, cu normativitatea intemeiata
valoric si cu responsabilitatea, fundamenteaza ideea metafizica a
libertatii absolute, ca totala absenta a oricarei determinari la
nivelul SINELUI SUPREM (ATMAN), demonstrind totodata ca in
existenta umana concreta, determinata de KARMA, nu este posibila
decit o libertate relativa, ale carei limite se largesc continuu,
odata cu progresul spiritual, pe masura ce fortele divine
ascensionale ale fiintei cuceresc un spatiu de manifestare din ce
in ce mai cuprinzator si divers, atit in controlul eficient al
naturii, cit si in integrarea constienta si continua a energiilor
divine din MACROCOSMOS.

LIBERTATE SPIRITUALA. Toate traditiile spirituale autentice
sustin ca starea fiintei umane obisnuite este o stare mai mult
sau mai putin constientizata de CONSTRsNGERE, de inlantuire si ca
eliberarea spirituala reprezinta de fapt revelarea si
constientizarea deplina a identitatii noastre adevarate cu ESENTA
DUMNEZEIASCA care este numita Sine nemuritor (ATMAN) sau Spirit.
Existenta noastra conditionata este guvernata de legea de fier a
cauzei si a efectului (KARMA). Conform sistemului YOGA, aceasta
se manifesta in dimensiunea morala unde actiunile, gindurile si
intentiile noastre determina dupa aceea viitorul nostru prin
mecanismul KARMA-ei si al renasterii. Atita timp cit ne
identificam preponderent cu corpul fizic si cu mintea noastra cea
limitata, care da nastere la ceea ce numim personalitate “umana”,
noi nu putem fi liberi. Libertatea adevarata apare atunci cind
noi trecem dincolo de ego. Privind din acest punct de vedere,
aproape toate traditiile spirituale din India ofera mijloace
eficiente de transcendere a individualitatii, pentru a facilita
revelarea Sinelui nemuritor universal (ATMAN, PURUSHA).
Descoperirea in centrul ultim al fiintei noastre a Sinelui
Suprem (ATMAN) este o etapa esentiala pentru eliberarea noastra
totala. Aceasta reusita (revelarea Sinelui nostru Suprem (ATMAN))
este tocmai de aceea numita adesea atingerea starii de nemurire.
Imediat dupa completa realizare a Sinelui Suprem (ATMAN), sau
altfel spus odata cu atingerea deplina a Eliberarii spirituale,
conditiile limitatoare ale mintii, psihicului, corpului cit si
ale mediului lor inconjurator nu mai sunt deloc experimentate ca
fiind aspecte si elemente ce ingradesc libertatea noastra
spirituala esentiala. Adeptul care cu adevarat atinge aceasta
culme este capabil atunci sa actioneze complet detasat si cu o
totala spontaneitate (SAHAJA) atit in aceasta lume (fizica) cit
si in cele subtile. Fiind total independent, el este apt sa
experimenteze (numai DACA VREA) placerile si durerile de orice
fel ale acestor lumi (fizica, astrala, cauzala), fara ca toate
aceste trairi sau sentimente (oricit de intense ar fi ele) sa-i
stirbeasca citusi de putin libertatea spirituala pe care a atins-o.
In concluzie, putem spune ca starea de deplina LIBERTATE
SPIRITUALA este totdeauna indicata prin ABSENTA ORICAREI
CONSTRINGERI. Pentru ORICE FIINTA UMANA atingerea starii de
LIBERTATE SPIRITUALA este o posibilitate, deoarece POSIBILUL si
REALUL sunt din punct de vedere metafizic identice.

LIBERTATE MORALa: problema libertatii morale nu poate fi inteleasa decit
in strinsa legatura cu rezolvarea unei probleme mai vaste, aceea a raportului
intre necesitatea care guverneaza viata la nivel Macrocosmic si libertatea
indivizilor care o compun. In conceptia yoghina, in Macrocosmos, ca si in
natura, actioneaza legi obiective. Asa se explica faptul ca manifestarea
macrocosmica nu are loc haotic, ci intr-un mod determinat, necesar.
Recunoasterea actiunii legilor cosmice obiective face din istoria umana un
apendice al unei istorii mai vaste, a naturii. Istoria umana isi are
specificul ei ce decurge din faptul ca la faurirea ei participa oameni
inzestrati cu constiinta si vointa, care isi pun amprenta asupra dezvoltarii
acesteia, reusind chiar sa-i modifice in esenta mersul. Necesitatea
macrocosmica determina un cadru general de evolutie care lasa deschise
multiple posibilitati de realizare. Libertatea oamenilor consta tocmai in
cunoasterea acestei necesitati si a posibilitatilor deschise de ea. Gradul de
cunoastere a necesitatii, dublat de actiunea in conformitate cu ea,
reprezinta indiciul gradului de libertate. In domeniul moralitatii,
necesitatea imbraca forma ansamblului cerintelor morale manifestate.
Libertatea morala sta in posibilitatea individului de a alege in mod
constient intre multiplele situatii generate de aceasta necesitate, situatie
care imbraca forma generala a alternativei bine-rau. O persoana se simte
libera din punct de vedere moral cind manifesta stapinire de sine, poate
rezista tentatiilor efemere, atragatoare, le poate domina pentru a reactiona
in conformitate cu ceea ce natura divina, umana, poseda in ea: ceva superior
þ intelepciune, dragoste si bun simt. Desigur ca aceasta conformitate cu
intelepciunea si bunul simt nu trebuie inteleasa in mod ascetic. In nici un
caz insa, libertatea morala nu poate fi interpretata ca drept al individului
de a face orice,, de a se comporta oricum, sfidind legile divine generale si
morale acceptate de oameni. Libertatea nu este un concept negativ þ cum
afirma Schopenhauer þ adica absenta a oricarui obstacol, posibilitate
neingradita de nimic, de a voi. In conformitate cu sistemul yoga, libertatea
nu rezida in refuz, izolare, negare.
Libertatea morala presupune manifestarea activa pe linia deplinei
desavirsiri spirituale a fiecaruia in acord cu Legile divine ale
Macrocosmosului. Acest lucru este posibil prin asimilarea constienta a
energiilor sublime divine, prin transformarea necesitatii morale exprimata de
Legile divine in necesitate de ordin launtric. Necesitatea divina devine
libertate in masura in care individul cunoscind-o, o aproba, si-o insuseste,
o interiorizeaza ridicind-o la rang de for interior, de glas al constiintei
personale pe care o consulta in momentul alegerii, al hotaririlor pe care
trebuie sa le ia.

LINGA (sau LINGAM): la origine, acest cuvint desemna o piatra ridicata
de forma lunguiata ce ne aminteste de simbolul falic. Cel mai adesea, Shiva
este venerat sub aceasta forma simbolica. In Mahabharata, lingam-ul este
descris ca fiind o piatra ridicata, ce este totodata obiect de cult. Adesea
in Occident, linga este in mod eronat interpretat ca fiind doar un simplu
simbol sexual. In limba sanskrita, linga inseamna de asemenea semn.
In Shiva-Purana, Shiva spune: “Eu sunt omniprezent si pot fi adorat
pretutindeni, dar prezenta mea este in mod special mai puternica in 12 forme
situate in 12 locuri sacre”. Aceste 12 forme sunt cele 12 mari linga.

————- Sfirsit ————-

E
EGO =
EKA = unu
EKAGRATA = focalizare (in aceasta stare RAJO GUNA si TAMO GUNA sunt
absente). Concentrarea intregii noastre atentii asupra unui singur
(Eka) punct (focar) sau asupra unui singu obiect; situatie in care
toate energiile psihice sunt focalizate asupra unui aceluiasi
obiect.
EKAGRATA PARINAMA = efortul de a face mintea sa sara de la un
obiect la acelasi obiect; focalizarea numai asupra acelei PRATYAYA
fara interventia nici unei distrageri
EKAGRATAYOH = fixitate
EKAGRYA = focalizare
EKAM = unu
EKARUPATVAT = datorita asemanarii formei
EKASAMYE = simultan
EKATANATA = continuitate
EKATATTVABHYASA = practica concentrarii mentale ferme si continue
asupra unui principiu unic
EKATMATA = identitate
EKATRA = impreuna
EKATVAT = datorata unicitatii
ESAM = a acestora
ETENA = prin aceasta
EVA = ca si; numai

EKAGRATA = Concentrarea
neintrerupta a intregii atentii asupra unui singur (EKA) punct sau
asupra unui singur obiect ori fiinta; situatie in care aproape
toate energiile mentale si psihice se gasesc preponderent
focalizate (strinse) in jurul unui singur obiect sau fiinta. In
BUDISM, aceasta notiune este numita “acuitatea mintii”. In
concluzie, putem spune ca EKAGRATA este concentrarea intensa si
continua a atentiei noastre asupra unui punct focar, fiinta sau
obiect unic; ea este cea de-a 4-a dintre cele 5 YOGA-BHUMIKAS.

ESTETICA ILUMINATORIE = ansamblu de idei estetice care decurge
din fuziunea fiintei umane cu sfera cosmica de forta a lui TRIPURA
SUNDARI, caracterizat prin afirmarea prezentei divinitatii in
multitudinea vie a tuturor starilor, fiintelor si lucrurilor, a
fericirii obtinute nu prin sustragerea din fluxul vietii si
complacerea in inertie ca neant, ci prin intuirea si acceptarea
realitatii divine. Indemnul catre extazul oferit de comuniunea cu
tot ceea ce este sublim si netrecator, paralel cu refuzul
demersului superficial cognitiv de orice natura, s-au cristalizat
intr-o conceptie antiintelectualista, estetica iluminatorie opunind
reflectarii partiale a realitatii inscrierea in discontinuitatea
misterioasa pozitiva a existentei (ceea ce implica transcenderea
ideii de legitate, cauzalitate, previzibilitate, ca si exaltarea
unei enigmatice ambiguitati). Facind apologia iluminarii, estetica
iluminatorie promoveaza spontaneitatea deplina geniala precum si
valoarea influentelor inefabile, modelul unor imagini artistice
arhetipale, extraordinar de frumoase al unor interogatii sui-
generis creatoare menite sa faca dovada esecului inteligentei
speculative. Ca trasaturi ale artei iluminatorii, s-au impus:
urmarirea simetriei, flexibilitatea, ideea de corelare a
continutului si a formei, inefabilul sublim. Influenta esteticii
iluminatorii se face simtita adeseori spontan impunindu-se ca un
“substitut intuitiv, mitologic al constiintei critice”, ca un
indemn adresat omului spre “a se bucura intens de ceea ce este
sublim si netrecator intr-o serie de acte vitale.”
EXPECTORANT = Se spune despre o substanta care actioneaza in mod
eficient si faciliteaza expectorarea. In general, expectorarea este
un fenomen prin care produsele chiar nocive formate sau acumulate
la nivelul cailor respiratorii sint aruncate afara din piept sub
forma flegmei.

EXPRESIV = caracteristica a unor aspecte mai accentuate ale
vietii umane, ale artei si, totodata, criteriu valoric. Expresivul
este acea calitate care rezulta din relatia de unitate dintre forma
caracteristica a unui obiect, a unei fiinte, creatii si continutul
pregnant, relatie care, prin forta ei de influentare, atrage in mod
deosebit atentia, determinind o reactie launtrica. Expresiv poate
fi un gest, un personaj, o imagine, o idee, un caracter, o
exprimare etc., el fiind deci o insusire cu o intinsa arie de
cuprindere a realitatii. Transfigurarea launtrica a expresivului
din realitate duce la ceea ce numim expresivitate, adica la acea
capacitate de a influenta emotional prin originalitatea sesizanta,
izbitoare. De regula, expresivitatea este o exteriorizare
contrastanta, bazata pe abaterea de la medie, ca si pe o alegere
sau selectare subordonate comunicarii caracteristic intensive,
pronuntat distincte.

EXUBERANTA (cf. lat. exuberantia “abundenta, revarsare”) =
stare afectiva, de mare bucurie, acompaniata de un comportament
exploziv, expansiv, care exprima aceasta bucurie, fara ca
manifestarea sa se situeze in afara limitelor acceptate de normele
sociale. Manifestarile, deseori zgomotoase, ale acestei stari
afective, sunt caracteristice personalitatilor extrovertite, care
dau friu liber sentimentelor, fara prea multa ezitare.
In concluzie, putem spune ca exuberanta este o stare afectiva
ampla, coplesitoare, generata de trairea intensa a unei bucurii
care survine in urma aparitiei unui proces de rezonanta cu
energiile subtile specifice ale bucuriei si satisfactiei din
MACROCOSMOS, manifestata printr-un comportament nestapinit,
exploziv fara a depasi insa limitele permise. Exuberanta este
caracteristica persoanelor foarte comunicative.

EGO. In contextele yoghine sau spirituale, egoul desemneaza
principiul psihologic al individualizarii, prin care o fiinta se
constientizeaza partial si fals ca fiind o entitate individuala
separata de celelalte fiinte si de intregul MACROCOSMOS. Aceasta
existenta egotica (partiala, efemera, limitata, dureroasa) este
considerata a fi baza tuturor experientelor umane (de tot felul)
ale suferintei (DUHKHA) si tocmai din aceasta cauza egoul este
considerat a fi principala piedica pe calea spirituala care ne
bareaza accesul catre SINELE NEMURITOR (ATMAN) si catre starea
suprema de indumnezeire.
In rezolvarea acestei probleme, pot fi distinse doua
demersuri fundamentale. Primul demers cauta sa elimine cit mai
repede egoul impreuna cu toate formele tipic umane (dar totusi
inferioare) ale exprimarii limitatoare, individuale. Aici, scopul
esential este de a realiza plenar si cit mai des realitatea
transcendenta care este total separata de aceasta lume efemera si
inferioara. Aceasta implica urmarirea consecventa a unei
introvertiri (interiorizari) perfecte, insotita de o retragere
radicala din lume si de renuntarea deplina de a mai participa la
viata sociala sau la orice forma de activitate realizata in comun
cu alta fiinta umana. Aceasta este ideea renuntarii depline, care
adeseori se poate dovedi profund periculoasa echilibrului mental
si psihic in cazul celor NEPREGATITI care se PRIPESC PROSTESTE.
Al doilea demers, care reprezinta o orientare superioara,
inteleapta si pe deplin integrata, urmareste, de asemenea,
realizarea Sinelui Etern (ATMAN) prin transcenderea egoului, dar
ceea ce este infinit armonios in aceasta orientare este faptul ca
ea in mod fundamental nu neaga deloc lumea. Argumentul
fundamental si plin de intelepciune in aceasta ORIENTARE este
acela ca, daca exista doar o singura Realitate, care prin
MACROCOSMOS integreaza TOTUL, aceasta REALITATE trebuie fara
indoiala sa includa in mod necesar si aceasta lume efemera si
inferioara in care ne aflam. Aceasta inseamna ca lumea efemera si
inferioara in care ne aflam si, prin urmare, chiar personalitatea
umana efemera si limitata, trebuie sa fie vazuta ca o manifestare
necesara, de prima treapta (evolutiva), care este de asemenea
valida (adevarata), a acestei Realitati Ultime. Prin urmare,
transcenderea deplina a eului egotic, partial si efemer nu mai
implica (DUPA ACEASTA REALA TRANSCENDERE A EGOULUI) negarea
efemera a egoului pe care o intilnim in primul caz. Mai mult
decit atit, in cazul celei de a doua orientari, personalitatea
individuala de care ne-am detasat (si pe care acum o STAPsNIM
perfect) este folosita drept instrument pentru actiunea
(inteleapta si divin integrata) in lume, in timp ce simultan ea
este in mod continuu transcensa prin acte de abandonare
constienta fata de intelepciunea perfecta a Sinelui Nemuritor
(ATMAN). Acest ideal este cel mai bine exprimat si pus in
practica pe calea lui KARMA YOGA.

ELIBERARE = vezi MOKSHA.

EXISTENTA = Tot ceea ce exista, lumea, MACROCOSMOSUL sau
universul manifestat, in ansamblul lui. In filosofia YOGA,
termenul EXISTENTA este luat in sensul de existenta absoluta,
eterna si invariabila, spre deosebire de existenta concreta,
sensibila, care este considerata ca fiind doar manifestarea
superficiala si partiala a celei dintii. Astfel, existenta a fost
adeseori definita in YOGA prin delimitarea continutului de
forma, a esentei de fenomen (aparenta), a universalului de
singular si particular etc. Existenta divina, absoluta este
aproape inaccesibila cunoasterii umane obisnuite, limitate; ea
este o realitate de ordinul transcendentei. Pe de alta parte,
existenta sensibila reprezinta totalitatea unitara de domenii
distincte ale manifestarii (planuri paralele, sfere de forta care
au fiecare frecvente specifice de vibratie) aflate intr-o
continua miscare si devenire. Privind din acest punct de vedere,
fiinta umana este si ea un asemenea domeniu de existenta
sensibila. Existenta, in sensul de existenta absoluta, este
substratul ultim sau fundamentul tuturor lucrurilor, fiintelor si
fenomenelor sensibile (formelor).

EXTAZ = “actiunea de a fi in afara individualitatii”,
“incintare” (de la grecescul EKSTASIS). Stare elevat mentala,
intens si sublim afectiva, caracterizata prin traire beatifica
oceanica si prin sentimente paradisiace inexprimabile, inefabile
de bucurie si fericire, ce ne expansioneaza intr-o stare de
fericire extraordinara. Starea de EXTAZ este proprie comuniunii
sufletului uman cu Dumnezeu, cu existenta infinita, cu
perfectiunea divina. In aceasta stare, individualitatea egoista,
conditionata si limitata este inlocuita de Constiinta Cosmica
Divina. Orice cale spirituala autentica ofera la momentul oportun
aspirantului perseverent si plin de fervoare posibilitatea
intrarii in starea de extaz divin, beatific (atunci cind
aspirantul este pregatit sa o realizeze). Toate relatarile
sfintilor si misticilor crestini despre “rapirile in Duhul Sfint”
sunt tot atitea forme de EXTAZ. Kabalistii intrau uneori in
transa si comunicau cu Dumnezeu prin intermediul Arhanghelilor in
aceasta stare de extaz.
Termenul yoghin echivalent este SAMADHI, incununarea etapei
de meditatie (DHYANA). Toate aceste modalitati spirituale ofera
extazul prin intermediul meditatiei tacute si a contemplatiei,
dar exista si alte metode, cum ar fi cele revelate de SUFISM, ai
carui adepti utilizeaza anumite melodii inspirate si dansuri
integrat spirituale pentru atingerea starii de EXTAZ. Sufitii
arata si marturisesc pe de alta parte ca, in timpul
experimentarii depline a EXTAZULUI, orice diferenta dintre
crestini, evrei, mahomedani sau celelalte fiinte umane care
apartin altor religii dispare. Senzatiile fizice asociate in
general starii de EXTAZ sunt sentimente neobisnuite de inaltare,
senzatia de diminuare a greutatii (insotita uneori chiar de
aparitia levitatiei) sau viziunea unei lumini extraordinar de
intense.
Starea de iluminare se resimte si la nivel mental prin
senzatia de atemporalitate si printr-un intens, profund si
inefabil sentiment de calm si pace beatifica. In EXTAZ, fiinta
intra in contact cu o forta divina enigmatica de dincolo de ea si
fuzioneaza intr-un domeniu transpersonal. Misticii crestini au
echivalat EXTAZUL cu experienta directa a prezentei lui Dumnezeu
caracterizata prin misterioasa “uniune mistica si spirituala” cu
Dumnezeu. In timpul acestei stari de transa spirituala, corpul
poate ramine temporar inert, parind a fi ca si mort. Yoghinul sau
misticul experimenteaza atunci stari dumnezeiesti care tin de
domeniul universalului. In scrierile secrete ale ocultismului
occidental, aceasta stare se mai numeste si “MORS OSCULI” sau
moartea prin sarut. Aceasta stare de “moarte” poate sa ramina
totusi uneori, numai daca fiinta respectiva doreste ferm aceasta,
permanenta. Kabalistii afirma in aceasta directie ca principalii
patriarhi ai Vechiului Testament au murit astfel si ca aceasta ar
fi fost si ultima dorinta exprimata de regele Solomon in
“Cintarea Cintarilor”.
O viziune stiintifica moderna asupra extazului identifica
starea de EXTAZ cu asa-numitele “Experiente de virf”.
“Declansatorii” sau “CATALIZATORII” ce pot trezi sau induce in
fiinta umana sentimentul extatic includ, printre altele,
experientele extatice sublime, contemplarea unor minunate peisaje
sau ambiante din natura, iubirea coplesitoare, erotismul cu
continenta, rafinat si extraordinar de intens, activitatea
creatoare etc. Aceasta semnificatie extinsa a EXTAZULUI arata ca
el (EXTAZUL) nu este intotdeauna echivalent cu starea de
Iluminare spirituala, desi de multe ori ele pot coincide. Uneori,
iluminarea poate decurge dintr-o experienta non-extatica, de
exemplu starea iluminatorie ce survine in fata mortii sau in
cazul unei dureri violente. Deoarece starea yoghina de
transcendere a constiintei individuale limitate implica mai
curind o interiorizare, MIRCEA ELIADE a propus echivalarea
termenului yoghin SAMADHI cu acela de ENSTAZA, cuvint care de
fapt semnifica “a sta inauntru”, intelegind prin aceasta
mentinerea neintrerupta a constiintei yoghinului in Sinele sau
esential suprem, ATMAN.
Atunci cind din fiinta noastra iese EGOUL, se instaleaza
starea de YOGA care face sa se instaleze EXTAZUL (vezi si
SAMADHI).

EMPATIE: rezonanta subtila inefabila care se trezeste si se amplifica
armonios in practica yoga, permitind o comunicare superioara psihica si
afectiva cu ceilalti, ori cu o anumita fiinta umana (sau chiar cu o entitate
inalta, spirituala, invizibila). In general vorbind, se stie demult ca o mama
cunoaste in mod intuitiv nevoile si sentimentele bebelusului sau cu care ea
este si se mentine spontan in comunicare empatica. Aceasta aparent
misterioasa capacitate (latenta adeseori in orice fiinta umana) este in mod
verosimil legata de faptul ca initial copilul in cauza nu face decit una cu
fiinta si cu corpul fizic al mamei sale. Empatia, ca stare spontana explica
de asemenea modul in care copiii, chiar foarte mici, sunt la curent
fulgerator cu grijile, nelinistile si bucuriile parintilor lor. Starea
profunda de empatie se afla la baza proceselor de identificare in fazele
superioare de yoga si, in plus, ea faciliteaza intelegerea psihica, intima a
celorlalti oameni sau a fiintelor umane cu care urmarim sa avem relatii de
comunicare sublime, ideale.
Termenul de empatie a fost utilizat prima data de Kahe Sipps in anul
1898. El se referea la o modalitate de cunoastere si intelegere prin
oglindire si rezonanta in propria noastra fiinta, a altora. Empatia este deci
o modalitate intuitiva de cunoastere a celorlalti deoarece ea asigura o forma
de comunicare afectiva si de transpunere imediata, sentimentala, facind
posibila o identificare cu alte persoane la tensiunea cu care ele traiesc o
anumita situatie. Empatia profunda si plenara poate fi cel mai usor remarcata
in yoga in cazul relatiilor amoroase armonioase in care cei doi reusesc
amindoi sa realizeze continenta sexuala. Intr-o acceptie mai larga, empatia
dezvoltata datorita trezirii si activarii echilibrate in fiinta umana a
centrului subtil de forta Anahata Chakra, permite aparitia acelei capacitati
directe, de a intelege in mod inefabil trairile altor fiinte umane, facind
chiar cu putinta anticiparea si prevederea comportamentului acestuia in
situatii date. Toate acestea si multe alte fenomene complexe sunt cu usurinta
posibile pe baza acestei capacitati.

EROS: simbol platonician al elanului subtil energetic, spiritual catre
adevar, fericire, armonie, unitate, bine si frumos (eros superior) ca si al
instinctului sexual de reproducere a speciei (eros inferior). Eros, in
mitologia greaca, este fiul lui Poros (Bogatia) si al Penei (Saracia); el
doreste sa ofere celor care merita din preaplinul sau (bogatia efervescenta a
fiintei sale inzestrata cu calitati), iar cei ce nu poseda inca aceste
bogatii dar aspira sa le obtina, le vor dobindi in final prin fuziunea cu
acesta. De aici decurge misterul coplesitor si dinamismul iubirii. Totodata,
erosul intens trait, perfect controlat (prin continenta) si profund
transfigurator aduce fericirea, desavirsirea, armonia, puterea binefacatoare,
trezirea capacitatilor paranormale latente si bogatia vietii interioare. In
psihanaliza, erosul este ansamblul “pulsiunilor” integratoare ale vietii,
manifestat prin libido, dominat de principiul polarizarii si al placerii care
adeseori este reprimat de viata sociala. Astfel, formele de manifestare ale
energiilor subtile ale erosului sunt, in foarte multe cazuri mascate,
simbolice, imaginare. Calea realizarii lui superioare, prin creatie, este in
yoga transmutarea biologica si sublimarea.
Erosul reprimat si blamat de civilizatia industriala se va elibera pe
deplin intr-o societate de asemenea libera de orice constringeri, prejudecati
aberante, superstitii si restrictii, imprimind vietii sociale caracterele
jocului, ale fanteziei creatoare si armoniei estetice. In viziunea
yoghinilor, erosul capata o acceptiune spirituala, sublima, transfiguratoare
si religioasa. Fara a subaprecia rolul imens al erosului ca factor
mobilizator si profund integrator al vietii si activitatii umane, conceptia
yoghina asupra esentei umane, ca produs al relatiilor cosmice, integreaza
motivatiile actiunii umane intr-o viziune globala, divina, unitara.
Erosul, ca manifestare amoroasa, este corespondentul instinctelor
sexuale, functionind ca factor de coeziune a tot ceea ce este vital.
Psihanalistii atrag atentia chiar asupra “libidoului celular”, aplicarea
libidoului la raporturile dintre celule aratind ca instinctele sexuale
(instinctele vietii) actioneaza in fiecare celula, neutralizind partial
instinctele mortii. Erosul isi exercita functiunile de la aparitia materiei
vii, el fiind chiar instinctul vietii, opus instinctului mortii.
Referindu-se la erosul lui Platon, Freud il considera foarte apropiat de
sexualitate, desi sexualitatea nu se reduce doar la functia genitala; Freud
foloseste insa termenul de sexual in sens de eros. Pe de alta parte, notiunea
de eros devine sinonima, la Freud, cu pulsiunea vietii.

EXISTENTA: tot ceea ce exista, lumea, Macrocosmosul, sau universul
manifestat, in ansamblul lui. In filozofia yoga, termenul existenta este luat
in sensul de existenta absoluta, eterna si invariabila, spre deosebire de
existenta concreta, sensibila care este considerata ca fiind doar
manifestarea superficiala si partiala a celei dintii. Astfel, existenta a
fost adeseori definita in yoga prin delimitarea continutului de forma, a
esentei de fenomen, a universalului de singular si particular. Existenta
divina, absoluta este aproape inaccesibila cunoasterii umane obisnuite,
limitate; ea este o realitate de ordinul transcendentei. Pe de alta parte,
existenta sensibila reprezinta totalitatea unitara de domenii distincte ale
manifestarii aflate intr-o continua miscare si devenire. Privind din acest
punct de vedere, fiinta umana este si ea un asemenea domeniu de existenta
sensibila. Existenta, in sensul de existenta absoluta, este substratul ultim
sau fundamentul tuturor lucrurilor, fiintelor si fenomenelor sensibile.

EXPERIENTA LA VTRF: sentimentul bucuriei plenare, oceanice. Sentimente
inefabile de dezvaluire a unor misterioase orizonturi nelimitate, care se
deschid viziunii, sentimentul de a fi simultan mai puternic si mult mai umil
ca inainte, sentimentul de mare extaz si mirare plina de recunostinta fata de
Dumnezeu, de pierdere a simtului de spatiu si de timp si, in cele din urma,
convingerea ca s-a intimplat ceva deosebit de important si valoros care ne
face sa fim nemuritori si atotputernici.

F

FANTASTIC = categorie desemnind dezvaluirea frumosului prin
plasmuirea unui univers ce nu exista in realitate, prin reflectarea
realitatii la scara imaginatiei sau prin amestecul elementelor
realiste cu cele supranaturale. Hegel, abordind problema
simbolisticii fantastice caracterizate prin diferenta si relatia
dintre semnificatie si forma de reprezentare, subliniaza ca
fantasticul constituie atit premisa reprezentarilor artistice
religioase spirituale cit si a celor folclorice. Intr-adevar,
creatia populara implica aportul fantasticului ce apare si ca
masura a perceperii fortelor subtile inca nestapinite ale naturii.
El exprima insa si gradul exercitarii imaginatiei creatoare in
efortul de a concilia forma de reprezentare si semnificatia,
impingind “liniile figurilor particulare dincolo de limitele lor
precis conturate” (Hegel, Estetica).

FEED-BACK (RETROACTIUNE, CONEXIUNE INVERSA) = unul din
principiile care desemneaza informatia si energia provenite de la
efector sau de la “iesirea” sistemului, semnalizind diferite
efecte, conditii noi si autentificind eficienta actiunii executate
sau a comenzii elaborate. Informatia inversa se adreseaza ca marime
informationala din nou “intrarii” sistemului pentru ca acesta sa-si
modifice activitatea in functie de scopul propus. Este principiul
de baza al adaptarii oricarui sistem la mediu, prin reactia
efectului asupra cauzei si inchegarea circuitelor reflexe
autoreglatorii, realizind astfel coechilibrarea dinamica si in
acelasi timp autodelimitarea sistemului fata de mediul sau
specific. Ca fenomen natural, feed-back-ul este prezent la toate
nivelele de organizare ale manifestarii inclusiv ale materiei,
imbracind diferite forme in cadrul diferitelor sisteme. Feed-back-
ul este un element component inseparabil al mecanismului de
autoreglare si in acelasi timp o insusire a organizarii unui sistem
in ansamblu, ca rezultanta a insusirilor subsistemelor si a
combinatiilor lor. In functie de pozitia verigii conexiunii inverse
in schema de organizare a sistemului se pot distinge doua categorii
de feed-back: extern, care are loc in cadrul interactiunii
sistemului cu mediul si unul intern, care se realizeaza la nivelul
interactiunii subsistemelor, conferind stabilitatea interna a
sistemului.
In functie de gradul de complexitate a operatiilor pe care le
efectueaza mecanismul de comanda se disting: feed-back simplu, care
consta doar in operatii de comparare, intre valoarea data a marimii
reglabile si valoarea reala a marimii de iesire si feed-back
complex, care realizeaza in plus si alte operatii, cum ar fi cele
de selectie, de corelare a elementelor stocate in memoria
sistemului cu cele actuale etc. In functie de sensul actiunii
semnalelor conexiunii inverse asupra valorii actuale a marimii
reglabile, fata de o valoare initial data sau fata de punctul de
echilibru, se disting: feed-back negativ, autoreglare,
stabilizatoare, corectoare a perturbatiilor, care realizeaza o
reducere sau inlaturare a oscilatiilor valorilor marimii reglabile
de la valorile date, inscrise in programul de functionare a
sistemului; el mentine coordonatele sistemului in limitele anumitor
valori. Semnul de “-” inseamna ca feed-back-ul are sens contrar,
fata de discordanta dintre valoarea reala a parametrului reglabil
si o valoare data. Informatia trimisa inapoi la centrul de comanda
tinde sa se opuna la distantarea marimii reglate fata de marimea
care regleaza. Feed-back-ul negativ este caracteristic proceselor
de asimilare, ca o tendinta vectoriala a subiectului in relatia sa
cu mediul, tendinta de a aborda si a reduce necunoscutul la
cunoscut, de a asimila situatiile noi pe baza schemelor
operationale consolidate si standardizate. Feed-back-ul pozitiv
amplifica oscilatiile valorilor marimii de reglare de la o valoare
data, pe baza datelor informationale. Feed-back-ul pozitiv se
traduce ca autoexcitatie, autointretinere, realizind acomodarea
prin depasire pe baza elementelor de anticipare si proiectare. In
plan psihic, feed-back-ul pozitiv se traduce ca o tendinta
vectoriala a subiectului uman, de a interpreta si a modela o
aceeasi situatie, prin procedee operationale diferite prin
descoperirea intr-o oarecare situatie data a unui alt principiu de
relationare a elementelor.
Feed-back-ul permite sa se depaseasca modelul clasic al arcului
reflex prin acreditarea generica a reactiilor circulare, mai bine-
zis a interactiunilor circulare dintre subiect si ambianta. Aici,
devin esentiale doua coordonate: programul si sarcina derivata din
acesta, la nivel central fiind activati, anumiti acceptori ai
actiunii, care sint modele necesare ale viitorului si planuri ale
conduitei sau imagini ale situatiei. O a doua coordonata este cea
a controlului, de la subsistemul efector, parvenind permanent si
secvential, prin retroaferentatie, la centru, informatia asupra
modului cum se efectueaza actiunea si astfel subsistemul reglator
poate sa transmita comenzi suplimentare, corective, de sanctionare,
de modificare etc. Important este deci operatorul, in raport cu
care feed-back-ul va fi pozitiv sau negativ, determinind trecerea
de la o stare la o alta, preconizata a fi mai buna - atingerea unui
tel, sau avind sensul invers, al mentinerii starii existente sau al
revenirii la starea preexistenta. Autoreglajul, reductibil la
comanda si control, implica succesiv si simultan ambele tipuri de
feed-back, deci o unitate a contrariilor. Aspectul comunicational
al sistemului psihic nu poate fi detasat de caracterul sau
intrinsec, finalist, asigurat, structurat prin schemele bloc cu
feed-back.
In concluzie putem spune ca in cadrul interactiunii sau
conexiunii universale se disting de catre cel care practica YOGA
doua secvente de legaturi: -directe sau lineare; - inverse sau
inelare. Acestea din urma definesc caracterul circular al
interactiunii, dependenta reciproca dintre termeni, energii,
fenomene de conditionare, functionalitate si cauzalitate. Feed-
back-ul apare, ca fenomen natural, la toate nivelele de organizare
ale manifestarii. Este o insusire a sistemului in ansamblu,
implicata de organizarea subsistemelor si combinatiilor lor.
Conceptul de conexiune inversa (feed-back) a revolutionat
problematica teoretica generala a determinismului si cauzalitatii.
Determinismul semnifica admiterea caracterului obiectiv al
conexiunilor din care rezulta corelatia dintre cauzalitate si
conditionare, necesitate, posibilitate si realitate. Determinismul
neunivoc cuprinde intelegerea transformarii posibilitatii in
realitate prin intermediul actiunii adecvate. Conexiunea inversa
actioneaza in practica YOGA si in cazul formelor de gindire si in
intreaga reglementare constienta si neconstientizata a conduitelor.
In cele doua ipostaze, formele de feed-back sint diferite. Adeseori
se vorbeste de doua forme mai importante de conexiuni inverse sau
feed-back-uri: a) Feed-back-ul de precipitare, de dezvoltare, in
care valorile sistemului se dezvolta in reactia circulara, marindu-
si potentialul. b) Feed-back-ul de stabilizare, propriu sistemelor
biologice din organism, dar si unor forme de organizare psihica,
realizeaza echilibrul optim (echilibrul cantitatii de zahar in
singe, al cantitatii de globule rosii etc.). Feed-back-ul de
stabilizare creeaza functionalitatea confortabila a sistemelor.
Starea de sanatate biologica, mentala sau psihica este o astfel de
forma de feed-back in care personalitatea umana realizeaza relatii
active de rezonanta cu mediul sau.
Feed-back-ul este deci un proces complex, in practica YOGA, de
actiune, corectare si reglare inversa a unui sistem informational,
asupra centrului de comanda al sistemului.

FIDELITATE = 1) Insusire superioara a unei fiinte umane de a-
si mentine statornicia atitudinii fata de sine, fata de ceilalti
oameni, fata de anumite principii spirituale si morale sau fata de
o stare sociala; constanta in convingeri, in sentimente si in
credinte; respectare a obligatiilor luate fata de ceilalti oameni,
fata de fiinta iubita, fata de cuvintul dat; devotament; fermitate
in afirmarea si punerea in practica a unor principii superioare de
viata; exactitate in descrierea unor stari de lucruri, a unei
realitati date. Fidelitatea este o calitate de mare insemnatate in
viata: raporturile normale dintre oameni sunt intemeiate pe
constanta caracterului si pe previzibilitatea comportarii lor,
adica pe fidelitatea oamenilor fata de anumite adevaruri, principii
si conventii reciproce. Lipsa de fidelitate, tradarea, sperjurul,
felonia, inconstanta sau imprevizibilitatea conduitei unora dintre
oameni produc, intotdeauna, tulburari in mecanismul vietii
colective. Importanta si consecintele acestor perturbatii sunt
direct legate de gravitatea incalcarii principiilor, de numarul
acelora care nu respecta aceste principii, precum si de situatia
acestora. Antonim: infidelitate. 2) Prin extensiune, probitate in
chestiuni banesti.

FOCARE DE PUTERE SAU CENTRE SECRETE. In toate aceste procedee
de contact cu UNIVERSUL ASTRAL, ascensiunea in aceste planuri sau
sfere subtile de putere are ca obiect stabilirea unor contacte si
fuziunea prin rezonanta cu o alta dimensiune si care totodata
urmareste explorarea directa a acelei dimensiuni. Pentru anumiti
yoghini sau initiati, aceasta dimensiune este regiunea luminii
astrale, invizibila privirilor celor neevoluati spiritual, dar care
totusi are o luminozitate extraordinara, ea fiind in acelasi timp
plina de o subtila forta creatoare. Inainte de caderea din RAI, se
spune ca Adam “a auzit clar Lumina vorbindu-i”. In termenii fizicii
moderne, aceasta dimensiune este un fel de “tesatura” de linii sau
canale de energie emitatoare de vibratii manifestind neintrerupt
pulsatii generatoare de SFERE DE FORTA care se intrepatrund si se
influenteaza reciproc in MACROCOSMOS. Din cauza acestei structuri
perfect intercorelate care formeaza “tesatura” intima a
MACROCOSMOSULUI sau Universului, toate fiintele, entitatile,
lucrurile, energiile, lumile si sferele de PUTERE se gasesc
permanent intim legate; din cauza acestor LEGATURI ASCUNSE, de
asemenea, in ETERNITATE nimic nu se pierde niciodata si undeva, in
aceasta ENIGMATICA TESATURA, fiecare gind, fiecare cuvint, fiecare
gest este sau poate fi instantaneu perceput si memorat pentru
totdeauna in AKASHA. Yoghinii avansati vorbesc de inregistrarea
continua, subtil eterica sau de asa-zisa inregistrare AKASHA-ica
(de la sanscritul AKASHA = eter subtil) care cuprinde intreaga
istorie a lumii si a MACROCOSMOSULUI de la creatia acesteia. Se
spune in aceasta directie ca yoghinii avansati sau fiintele umane
foarte elevate spiritual pot patrunde cu mare usurinta in trecut,
pot calatori prin aceste lumi ale trecutului, pot resimti in
prezent energiile care s-au manifestat in trecutul foarte
indepartat si pot mirosi, gusta, vedea, pipai si auzi tot ceea ce
s-a intimplat cindva si care apartine unor epoci extraordinar de
indepartate din trecut (evenimente ce s-au produs in lumea fizica
sau in universul astral). Aceasta implica totdeauna o perfecta
activare a centrului secret de forta VISHUDDHA CHAKRA.
Omul insusi face parte din aceasta “tesatura” misterioasa a
MACROCOSMOSULUI. Fiinta sa impreuna cu corpul sau fizic este un
fascinant microcosmos, sau, altfel spus, un univers in miniatura.
La o analiza atenta, inteligent realizata, el ne apare ca o
fragmentare perfect specializata (miniatural asemanatoare) a
structurii generale (MACROCOSMOSUL) si, in aceasta calitate fiecare
fiinta umana se gaseste in CONSTIENT sau INCONSTIENT contact cu
ABSOLUT TOT ceea ce a existat, exista sau va exista in
MACROCOSMOSUL care PERMANENT se afla in jurul ei. Noi sintem deci,
clipa de clipa in centrul unui ocean agitat de evenimente, ginduri,
energii si realitati BUNE sau RELE care permanent actioneaza prin
interactiune si REZONANTA unele asupra altora, dar care sint si ne
apar din fericire ca fiind izolate pentru a evita socul total
pentru cel ignorant. O providenta plina de intelepciune si profund
binefacatoare ne-a inzestrat cu urechi care in mod normal nu
trebuie sa ne faca sa auzim cacofonia naucitoare a acestor alte
lumi si cu ochi care in mod normal nu trebuie sa ne faca sa vedem
o mare parte din ceea ce se petrece in unele dimensiuni ascunse, in
jurul nostru. Aceeasi providenta ne-a inzestrat si cu un creier
care este un perfect vehicul al MENTALULUI pentru a filtra tot prin
rezonanta fluxul neintrerupt de impresii care, daca n-ar exista
aceste structuri specializate, ne-ar coplesi si poate ca ne-ar
“sufoca”.
De mii de ani, yoghinii au descoperit ca, in paralel, corpul
contine anumiti centri secreti de forta numiti CHAKRAS (in
sanscrita) care ii permit, prin rezonanta, sa aiba acces la cele 7
niveluri fundamentale de vibratie de unde poate sa recepteze o gama
uluitoare de forte subtile, benefice, oculte, care sint captate din
MACROCOSMOS. Teoria yoghina in conformitate cu care se produce o
veritabila reflectare prin CONSONANTA inefabila a lumii astrale in
acesti centrii ascunsi (CHAKRAS) permitindu-ne contactul
instantaneu si comunicarea subtila intre doua lumi (cea fizica si
cea ASTRALA) constituie fundamentul unei mari parti din
invataturile secrete ale sistemului YOGA. La fel precum corpul
astral si lumea astrala (cu mult mai mare decit universul fizic) in
care acesta (corpul astral) opereaza, centrii secreti de forta
(CHAKRAS) sint invizibili vederii obisnuite, fiind clar
perceptibili (ca si corpul astral impreuna cu lumea astrala) numai
pentru acela inzestrat cu CLARVIZIUNE. Fiecare dintre acesti centri
de forta (CHAKRAS) se compune dintr-un sistem de canale (spite
energetice) prin care circula energii mai mult sau mai putin
subtile ce au fiecare o ANUMITA FRECVENTA DE VIBRATIE ce intra in
rezonanta cu energii subtile identice din MACROCOSMOS. In sistemul
YOGA de fiziologie oculta, aceste focare misterioase de putere sint
cunoscute sub numele de CHAKRAS (cuvint care in limba sanscrita
inseamna roata). Activarea deplina si constienta precum si perfecta
polarizare (astfel ca sistemul de receptie sa fie la fel de
dinamizat ca si cel de emisie a acestor CHAKRAS-uri constituie
mijlocul cel mai sigur si rapid de explorare a mirificului univers
astral.

FRIGIDITATE (cf. lat. frigiditas “raceala”) = incapacitatea
atingerii placerii orgasmice feminine determinata fie de o slaba
trezire (dinamizare) fie de unele perturbari sau blocaje subtil
energetice ce apar la nivelul centrilor de forta MULADHARA CHAKRA,
SWADHISTHANA CHAKRA, MANIPURA CHAKRA, ANAHATA CHAKRA. In sens mai
larg, termenul se refera la “raceala” (indiferenta pina la
aversiune) unor femei fata de starile senzuale, erotice si de actul
sexual. Plecind de la acest sens larg, s-au formulat mai multe
opinii referitoare la continutul termenului, dintre care pot fi
evidentiate urmatoarele:
-incapacitatea femeii de a elabora raspunsuri adecvate la stimulii
sexuali. Este mai ales cazul in care sexualitatea este reprimata
printr-un mecanism nevrotic (conflict intra-, interpersonal intre
dorinta si satisfactie), avind drept rezultat imposibilitatea
obtinerii orgasmului. Acest tip de tulburare este caracteristic mai
ales in cazul personalitatilor dizarmonice, isterice, psihozelor
schizofrenice, maniaco-depresive, oligofreniilor grave. Este forma
de frigiditate care are cel mai pronuntat fundament psihopatologic;
-hiposexualitatea - in sensul absentei dorintei si obtinerii
dificile a excitatiei sexuale, trasatura care, alaturi de alte
“insuficiente” emotionale, marcheaza intreaga personalitate a
femeii si adeseori este datorata unei slabe vitalitati sexuale
(absenta energiei amoroase) sau este generata de o diminuata
vitalitate bioenergetica globala generata de slabiciunea fizica;
-anorgasmie propriu-zisa - prin analogie cu impotenta masculina
(punct de vedere nuantat datorita absentei unei similitudini intre
cele doua modalitati de satisfactie orgasmica).
Discutabila este si delimitarea frigiditatii in: frigiditate
totala (imposibilitatea aparitiei si realizarii placerii sexuale,
indiferent de iubit, tehnica, de completitudinea actului sexual
etc.) si frigiditate relativa (prezenta dorintei, a interesului
sexual care totusi este insotita de incapacitatea de a ajunge la
orgasm), criteriile de apreciere raminind in sfera unei
considerabile subiectivitati. Criteriul etiologic imparte
frigiditatea in:
-primara totala (absenta completa a intregii game a senzatiilor de
satisfactie sexuala) si primara partiala;
-secundara (datorita unor factori organici locali sau psihogeni).
Avind in vedere incidenta remarcabila a frigiditatii in rindul
femeilor, aceasta si din cauza scaderii extraordinar de mult a
puterii virile a barbatilor (statisticile arata ca la ora actuala
95% dintre barbati ejaculeaza la numai 3 minute dupa intromisiune)
(majoritatea autorilor dau, cu privire la frigiditate, cifre de
aproximativ 50%, dar sunt unii care o apreciaza la 90%) si faptul
ca frecventa ei este mult crescuta in raport cu impotenta,
simptomul este semnificativ si implica abordari psihomentale,
psihoterapeutice si sexologice. In privinta frigiditatii, tehnicile
YOGA pot sa elimine in scurt timp si pe cale naturala aceste
tulburari.
Cercetatorul BRAUTIGAM apreciaza ca, in cazul femeilor care nu
practica YOGA, in primul an de casatorie, 25% dintre aceste femei
nu au niciodata orgasm, in urmatorii 5 ani de casatorie - numai
17%, iar in 20 de ani acest procentaj se reduce la 11%.
Desi (cu exceptia tehnicilor YOGA care in aceasta directie
sunt cele mai eficiente) rezultatele interventiei terapeutice sunt
apreciate de cele mai multe ori ca “deceptionante”, frigiditatea nu
impieteaza in mod direct sau semnificativ asupra fenomenului
reproducerii, dar in schimb diminueaza fericirea amoroasa in cuplu
si face aproape imposibila intelegerea conjugala.

FRUMOS = categorie a manifestarii considerata ca fiind
fundamental legata de reflectarea in intreaga manifestare a
adevarului, a armoniei divine si a binelui. FRUMOSUL este insa mai
mult decit binele pentru ca inglobeaza in acelasi timp binele.
FRUMOSUL este perceput ca rezultat exclusiv al reactiilor fiintei
umane, aceste reactii fiind in functie de nivelul de constiinta al
celui care sesizeaza. Reactiile si reflectarile launtrice sunt
independente de insusirile obiective ale realitatii constientizate.

Folclorul a definit in mod semnificativ acest aspect
fundamental in proverbul: “NU-I FRUMOS CE ESTE FRUMOS, ESTE FRUMOS
DOAR CEEA CE iMI PLACE MIE”. TANTRA, la rindul sau, spune:
FRUMUSETEA SE AFLA IN CONSTIINTA SI IN OCHII PRIVITORULUI.
Perceptia frumosului este deci intim legata de nivelul de
constiinta al fiintei in cauza si, de aici, reflexia clasica:
“DESPRE GUSTURI NU SE DISCUTA” pentru ca fiecare poate avea un
anumit nivel de constiinta. Inteleptii orientali si chiar unii
filosofi (PLATON, HEGEL) sustin ca, inainte de toate, FRUMOSUL
exista ca IDEE modulata printr-o energie specifica inainte de a se
manifesta concret in tot ceea ce ne inconjoara, in natura sau in
arta, aici sau in alte planuri sau lumi.

FRUMOSUL este totdeauna perceput in cadrul relatiei dintre cel
care il constientizeaza (subiectul) si ceea ce este sesizat
(obiectul, fiinta, realitatea) si considerat de acea fiinta ca
fiind FRUMOS. TRIPURA SUNDARI este puterea cosmica care reprezinta
capacitatea de a crea, genera, intretine, manifesta si face cu
putinta perceperea frumosului in toate ipostazele, starile si
aspectele sale cu adevarat armonioase, divine.
Perceperea frumosului este strins legata de nivelul real de
evolutie launtrica psihica, mentala si spirituala a fiintei in
cauza. FRUMOSUL, independent de realitatea sa, este reprezentarea
in constiinta omului a proprietatilor si caracteristicilor
apreciate ca adevarate, armonioase, bune si inaltatoare ale
obiectului, realitatii sau fiintei considerate ca atare.
Aceste proprietati, care reprezinta numai premizele obiective
ale FRUMOSULUI, se constituie ca atare numai prin valorizarea lor
de catre o constiinta umana CARE ESTE CAPABILA SA LE REMARCE
(CONSTIENTIZEZE). Sesizind plenar si apreciind FRUMOSUL, fiinta
umana va vibra la unison cu adevarul, armonia si binele care se
afla dincolo de acesta si, astfel, va transfera prin REZONANTA in
propria sa fiinta adevarul, armonia si binele care sunt percepute
ca atare in afara sa. Datorita acestui proces inefabil, complex,
fiinta umana care constientizeaza FRUMOSUL va vibra instantaneu la
unison cu energiile subtile benefice, obiective (REALE), armonioase
din sfera de forta a FRUMOSULUI, adevarului si armoniei cosmice
care este chiar Marea Putere Cosmica TRIPURA SUNDARI.
La nivel fizic, FRUMOSUL manifestat ca forma este expresia
unei necesitati sublime, armonioase, benefice, obiective
(ADEVARATE), creatoare, datatoare de fericire care reflecta
indirect ideea de ordine, adevar, echilibru, structurare simetrica,
evolutie, spiritualizare. “Forma este totdeauna o expresie a
necesitatii” spun inteleptii.
In expresia lui imediata si frapanta, ca splendoare, ca
stralucire exuberanta sau discreta, frumosul este adevar, bine si
armonie. Din aceasta perspectiva, sentimentul frumosului ar putea
fi considerat drept constientizarea perfectiunii, atractia
misterioasa sau chemarea catre intuirea sau realizarea plenara a
virtualitatilor desavirsitului. Perfectiunea se defineste cel mai
adesea ca un absolut, arareori sau greu de atins. Sentimentul
frumos este, in esenta sa, o stare spontana de incintare, un palpit
ideal in preajma acestui absolut. Frumosul si sublimul au o
structura asemanatoare, in masura in care ambele concepte isi
traiesc existenta in albia perfectiunii, cu deosebirea ca sublimul
este o perfectiune realizata la modul grandios in vreme ce frumosul
este mereu o ardoare constructiva, activa, o nazuinta pozitiva
catre perfectiune. In acest sens, s-ar putea spune ca istoria
ipostazelor frumosului reface in fata ochilor nostri, pas cu pas,
palpabil, verticala sau sinusoidala pe care a evoluat aspiratia
spre perfectiune pentru a se implini pe sine. Orice incercare sau
pretentie de a fixa frumosul in formule si definitii o data pentru
totdeauna este mult prea riscanta, aceasta continuind sa ramina,
pina in zilele nostre, o problema mereu deschisa deoarece, fiind IN
STRTNSA LEGATURA CU NIVELUL REAL DE EVOLUTIE MENTALA SI SPIRITUALA
AL FIINTEI UMANE IN CAUZA, FRUMOSUL SE AFLA INAINTE DE TOATE IN
CONSTIINTA SI IN OCHII PRIVITORULUI. NU TOTDEAUNA PENTRU NOI ESTE
FRUMOS CEEA CE CU ADEVARAT ESTE FRUMOS CACI NOI APRECIEM CA FIIND
FRUMOS MAI ALES CEEA CE NE PLACE NOUA.
O parcurgere a istoriei teoretizarii conceptului de care ne
ocupam lasa impresia izbitoare ca marea majoritate a opiniilor au
invocat frumosul ca pe o problema fundamentala ce tine de propriul
lor nivel de evolutie launtrica (spirituala). Din aceasta cauza,
tocmai aceasta problema a ramas cea mai putin clara si cea mai
putin rezolvata. Cel care nu tine seama de aceasta constatare, de
adevarul ca frumosul reprezinta un fenomen complex deosebit de
proteic, de fluent, risca sa dea niste definitii ineficace si
rigide. Faptul ca frumosul este fenomenul estetic cel mai fluent se
datoreste iradiatiilor lui multiple inauntrul celorlalte categorii
estetice, inauntrul fenomenului artistic insusi. Daca frumosul isi
are propria lui configurare, propria lui structura intima, el se
impune, totodata, ca un fluid care strabate si alte infatisari ale
esteticului. El are configuratia unei straluciri caleidoscopice, a
unei iradiatii multicolore care obliga la o permanenta corelare a
lui cu o multitudine de coordonate si perspective ale esteticului
ca si ale altor manifestari ale mintii umane. De aici si
potentialul valoric deosebit de ridicat si multilateral uman al
valorii de frumos. Insesi variatele incercari de definire a
frumosului ca atare au simtit nevoia unei neincetate raportari a
acestuia la alte valori. In cultura antichitatii, cind valorile
spirituale erau concepute si apreciate sincretic, frumosul era
contopit in mod frecvent cu binele, adevarul, armonia si utilul si
aceste valori treceau reciproc, una in alta. Formula kalon
kagathon, preconizata de inteleptul Platon considera frumosul,
armonia, adevarul si binele intr-o neincetata fuziune. Ulterior,
alte incercari de definire au tins sa aprecieze frumosul ca
splendor veri SPLENDOAREA ADEVARULUI (la unii platonicieni), ca
splendor ordinis SPLENDOAREA ORDINII (la Sf. Augustin), ca splendor
formae SPLENDOAREA FORMEI (la Thomas d’Aquino), sau ceea ce place
fara concept (la Kant), ca intruchipare sensibila a ideii de adevar
(la Hegel), ca echilibru intre sublim, armonios si gratios.
Daca in cultura antica frumosul convietuia intr-o unitate
sincretica cu alte valori spirituale, intr-o modalitate foarte
generala, el a inceput apoi sa traiasca un proces de desprindere,
de detasare, pentru a-si putea releva configuratia proprie.
Unitatile sincretice, bazate pe nediferentiere, au inceput sa se
destrame cu incetul, lasind loc unui lung efort de investigare a
specificitatilor, ca si a unitatilor sintetice, bazate, in acelasi
timp, pe diferentieri specifice. Frumosul a avut, din acest punct
de vedere, o soarta aparte. Desprinderea din valorile sincretice a
relevat faptul ca el se infatiseaza inainte de orice ca splendoare,
adevar, bine, stralucire, armonie. Dar aceasta nu era suficient,
deoarece neincetat intervenea constatarea ca armonia, stralucirea
lui, iradiau multilateral ceea ce i-a obligat pe unii sa caute
neincetat specificul acestui concept in insasi asocierea lui cu
alte valori.
Adeseori exasperati de polivalenta atit de accentuata a
frumosului, unii teoreticieni au optat pur si simplu pentru o
identificare a frumosului cu integrarea armonioasa a partii intr-un
intreg ca fiind acceptia lui cea mai larga. Este un proces foarte
semnificativ pentru solutiile extreme la care s-a recurs in
momentele cind, dezvaluindu-si corelatiile infinite, frumosul se
sustragea de fapt oricarei definiri. Detasindu-se din convietuirile
sincretice, armonia proprie frumosului n-a putut sa prospere, sa se
mentina intr-o izolare absoluta. Ea si-a extras, in continuare,
seva din spectrul multicolor al unor corelari si asociatii. Una
dintre cele mai fructuoase incercari este tocmai aceea care
asociaza idealul de frumos cu perfectiunea, armonia, adevarul si
binele divin.
Unii au propus chiar o eliminare a conceptului de frumos,
pentru a fi inlocuit cu cel de perfectiune. Alti teoreticieni, fara
a recurge la aceasta eliminare, au tins sa defineasca esenta
frumosului ca fiind insasi perfectiunea. In aceasta ordine de idei,
unii subliniaza ca a da forma lucrurilor in conformitate cu legile
frumosului inseamna a da intotdeauna obiectului masura care-i este
inerenta. In fond, realizarea masurii inerente inseamna tocmai
nazuinta de a realiza perfectiunea. Printre teoriile secolului al
XX-lea legate de frumos amintim formula lui R. Bayer, care propune
definirea sentimentului de frumos ca “lirism al perfectiunii”.
Tudor Vianu a sugerat mereu ca esenta frumosului artistic vizeaza
armonia pe care o degaja perfectiunea. Multi nu s-au putut sustrage
intuitiei ca, in intimitatea sa, frumosul implica ceva din
structura perfectiunii, armoniei si binelui. Daca unitatea dintre
frumos si perfectiune n-a putut fi niciodata repudiata cu totul, in
mod irevocabil, intilnim adeseori acum un unghi negativ, critic,
neconformist, care a tins in mod eronat sa elibereze frumosul de
sub tutela absoluta a unui echilibru static, a unor armonii
olimpiene.
Modurile de existenta ale frumosului sunt, fireste, multiple.
Doua sunt insa domeniile unde se manifesta cu deosebita pregnanta:
in natura si in arta. S-au constituit, astfel, doua concepte
distincte, indelung discutate: conceptul de frumos natural si
conceptul de frumos artistic. Intre interpretarea acestor doua
concepte au existat frecvente disensiuni. Indeosebi sistemele
clasice germane, conservatoare in promovarea ideii primordialitatii
demiurgice a spiritului, n-au acceptat recunoasterea unui frumos
natural, care presupune unele coordonate independente de corelatia
unei constiinte sau chiar capabile sa o influenteze. Limitind
obiectul esteticii la frumosul artistic, ele au pornit, in general,
de la considerarea deosebirilor existente intre frumosul artistic
si cel natural sub raportul gradului de perfectiune, de puritate.
In ansamblu, pentru aceste doctrine, frumosul natural este
imperfect, impur, de unde necesitatea frumosului ideal, artistic
pentru a se obtine perfectiunea. De aici s-a nascut ideea
superioritatii frumosului artistic si a inferioritatii celui din
natura. Aceasta teza se inscrie de fapt pe fundalul unei
problematici cu mult mai ample privind superioritatea artei ideale
asupra frumosului naturii reale. Reactia impotriva acestei idei a
fost proclamarea superioritatii frumosului naturii asupra
frumosului artei. S-a constituit astfel o pendulare polemica. Daca
frumosului artistic nu-i poate fi contestata pregnanta
expresivitatii creative, ideea superioritatii artei fata de natura
s-a alimentat uneori excesiv din esentele pure ale lui Platon sau
din transcendentalismul activ kantian. Iar pe realistii … outrance
(cei care proclamau invariabil si nenuantat superioritatea naturii
asupra artei) unii i-au denumit sugestiv si ironic “realistii terre
… terre”.
Daca de la Platon si Aristotel incoace, conceptul de frumos a
revenit constant in majoritatea marilor sisteme de estetica, iar in
primele 3-4 decenii ale sec. al XX-lea studiile despre acest
concept sunt inca frecvente, in ultimele decenii ale veacului
nostru, problema frumosului pare a se rarefia IN MOD ALARMANT. Si
totusi este vorba de o criza care ar putea fi definita ca atare.
Cei care vorbesc de o criza categorica a frumosului, formuleaza
aceasta opinie din perspectiva unei stari de fapt in care
ipostazele frumosului devin absurde si sunt din ce in ce mai
mobile. Ceea ce apare drept o criza nu constituie altceva decit o
accentuare a lipsei de REZONANTA cu sfera gigantica de forta a
Marii Puteri Cosmice TRIPURA SUNDARI.
In fine, opus Mijlocului Cerului se afla FUNDUL CERULUI, un
alt punct important din horoscop. El da indicatii asupra familiei
si radacinilor ancestrale ale nativului. (5) GAMANA = miscarea
sau deplasarea la comanda mentala ferma sau dorinta a energiei
subtile, launtrice in cadrul unuia si aceluiasi dintre cele 7
planuri fundamentale ale fiintei, la care avem in mod firesc acces
prin trezire sau prin proiectia ori deplasarea paranormala la nu
conteaza ce distanta a unuia dintre cele 5 simturi subtile de baza
(miros, gust, vaz, pipait, auz) sau chiar a tuturor (proiectia
structurii noastre subtile in intregime) impreuna cu mentalul
(MANAS), pentru a realiza chiar la foarte mare distanta anumite
fenomene sau actiuni, sau pentru a simti pe cale paranormala,
subtila, tot ceea ce ne intereseaza sa stim sau sa aflam. In cazul
maiestriei depline in deplasarea sau proiectia structurii noastre
subtile, se poate la fel de bine ca simtirea si actiunea realizata
sa fie fulgerator simultane, dind nastere misterioasei puteri a
ubicuitatii sau bilocatiei, in care, desi structura fizica se afla
intr-un anumit loc, in spatiu, structura noastra energetica subtila
este proiectata la nu conteaza ce distanta , unde se materializeaza
sau se semimaterializeaza si raminind vizibila sau invizibila
vederii obisnuite, realizeaza nu conteaza ce actiuni binefacatoare
sau percepe nebanuita tot ceea ce o intereseaza, chiar mai fidel
decit atunci cind este prezenta prin intermediul corpului fizic.
Daca miscarea sau deplasarea energiei subtile in cadrul
aceluiasi plan la care avem acces prin trezire este simpla si la
indemina oricui deoarece se supune ordinelor sau comenzilor mintii
(in aceasta actiune fiind ferm angrenata puterea de concentrare si
atentia sustinuta) sau chiar dorintei ferme, deplasarea separata a
simturilor noastre subtile la distanta sau proiectia in intregime
a structurii subtile implica un anumit grad adecvat de energizare
anterioara (a respectivului centru de forta (CHAKRA) ce controleaza
acel simt) pentru a fi realizata cu succes. In cazul nerespectarii
stricte a acestei cerinte, rezultatele sint anemice, neconcludente
sau in unele cazuri chiar fantasmagorice impingindu-l pe cel
care abuzeaza si se lasa prada jocurilor delirante ale imaginatiei
catre PARANOIA.
In fiinta, deplasarea sau miscarea energiei subtile in cadrul
aceluiasi plan la care avem acces atrage gradat dupa sine
acumularea sau stringerea acesteia in zona, stratul specific sau
aria in care o deplasam pentru a produce anumite actiuni, fenomene
subtile sau rezultate binefacatoare, regenerante. Exemplu: se
resimte launtric o accentuata devitalizare a ficatului in propria
fiinta care ne produce o stare penibila de vlaguire si anemie;
atunci ne concentram intens, mental in planul 3 al fiintei noastre
controlat de MANIPURA CHAKRA si dorim sau urmarim ferm deplasarea
energiei subtile catre ficat, unde, pe masura ce o acumulam in
cantitate marita (sub forma unui flux subtil colorat in mod adecvat
pentru a raspunde necesitatilor) percepem la citva timp dupa aceea
o stare neta de bine interior la nivelul organului devitalizat,
insotita de o inefabila vibratie fina, stenica, revitalizanta.
Starea intensa de bunastare launtrica si revenire la normal, ce se
instaleaza complet dupa un anumit interval de timp, indica reusite
depline in deplasarea binefacatoare a energiei subtile. Aici se
aplica, de asemenea, foarte bine toate informatiile cu privire la
curentii subtili colorati. In unele situatii trebuie sa realizam,
pentru a ajuta sau vindeca pe cineva, deplasari sau transfer de
energie subtila de la un anumit plan sau strat al fiintei noastre
in acelasi plan sau strat al acelei fiinte pe care urmarim sa o
vindecam sau sa o ajutam si care se afla in imediata noastra
apropiere sau la nu conteaza ce distanta. Pentru aceasta este
neaparat necesar ca in prealabil sa ne incarcam si sa dispunem de
o cantitate mare de energie subtila la nivelul propriului nostru
plan de la care realizam deplasarea energiei subtile sau
transferul. Atunci cind nu sintem pe deplin convinsi de justetea
sau necesitatea binefacatoare a actiunii noastre, ESTE FOARTE BINE
SA NE DETASAM COMPLET DE FRUCTUL ACTIUNII SI, PRIN INTENSA
ASPIRATIE SAU RUGACIUNE CATRE DUMNEZEU SAU ABSOLUT, CEREM FERM SA
SE MANIFESTE PRIN FIINTA NOASTRA CONSTIINTA DIVINA COSMICA,
SUPREMA, NOI ASUMINDU-NE PLINI DE MODESTIE SI DRAGOSTE CONDITIA
UNUI RELEU PRIN CARE SE REALIZEAZA TRANSFERUL DE ENERGIE SUBTILA
CHIAR DE LA DUMNEZEU. AMPLOAREA, COMPLEXITATEA SI INTENSITATEA
FENOMENELOR SUBTIL ENERGETICE, BENEFICE, CARE APAR ATUNCI, ATIT IN
PROPRIA NOASTRA FIINTA CIT SI IN FIINTA CELUI PE CARE, LA UNISON CU
DUMNEZEU, DORIM SA-L AJUTAM, NE PERMITE SA INVATAM SI SA SIMTIM
PROFUND, NOI INSINE, FOARTE MULT, DIN ACEASTA EXPERIENTA DIVINA
EXTATICA CE FACE SA SE INSTALEZE SI SA SE AMPLIFICE IN UNIVERSUL
NOSTRU LAUNTRIC O STARE INEFABILA DE PLENITUDINE SUBLIMA (CARE ESTE
IN ACELASI TIMP O DOVADA EXTRAORDINAR DE CLARA A EXISTENTEI
DIVINULUI PENTRU NOI INSINE).

————- Sfirsit ————-

C

CHA = si
CHAKRA = centru subtil energetic prin care trec anumite forme de
energie subtila. Acesti centri (CHAKRAS) acumuleaza, transforma si
redistribuie energiile care ii traverseaza.
CHAKSUH = ochi
CHANDRA = Luna
CHATURTHA = al patrulea
CHETANA = constiinta
CHHAYA PURUSHA = ultima urma a intelectului
CHHAYA UPADANA = ultima urma de atasament, creind legaturi care
inlantuie fiintele umane in existenta si le angreneaza dintr-o
existenta (incarnare) intr-alta.
CHIDAKASHA = domeniul Constiintei absolute si omniprezente (Chit)
identica cu Brahman (Supremul Absolut, DUMNEZEU)
CHITRAM = impestritata
CHITTA(M) = minte; constiinta individuala care include
constientul, subconstientul si superconstientul
CHITTABHEDAT = prin diferenta mintii
CHITTANI = minti
CHITTANTARADRISHYE = intr-o minte, fiind cunoscuta de alta
CHITTASAMVIT = constiinta lui CHITTA
CHITTASYA = a mintii; a corpului subtil
CHITTAVIKSEPAH = obstacole ale mintii
CHITTAVRITTAYAH = modificarile mintii
CHITTEH = a constiintei
CHITTISHAKTEH = PURUSHA = Fiinta eterna, Suprema, una dintre cele
doua realitati recunoscute de filosofia Samkhya, Sinele DIVIN
Absolut, constiinta pura
CHITTRA = Nadi extrem de fin si foarte important

CARDIOTONIC = Care datorita actiunii sale eficiente specifice
intareste muschiul inimii si mareste tonicitatea muschiului
cardiac. O substanta cardiotonica intareste contractilitatea
muschiului cardiac, incetinindu-i ritmul si viteza de conducere a
influxului nervos intracardiac, totodata ea mareste excitabilitatea
miocardului.

CASTITATE = Dominare voluntara, temporara sau permanenta, a
instinctului sexual, insotita de transmutarea potentialului sexual
si sublimarea energiei rezultante la nivelul lui ANAHATA CHAKRA si
SAHASRARA, fara angrenarea vreunei activitati sexuale sau amoroase
in imaginatie sau cu o persoana de sex opus, din nevoie de puritate
morala si de disciplina interioara sau urmarind aplicarea unor
prescriptii YOGHINE, religioase etc. Termenul este analogic
cuvintelor abstinenta si continenta.

CHINTAMANI = piatra pretioasa secreta care desemneaza de fapt
o energie divina, benefica, macrocosmica care are puterea de a
realiza toate dorintele celui care o detine si o amplifica in AURA
sa.

CIDAMBARA = Spatiul sau mediul (AMBARA) de manifestare si
reflectare a constiintei (CIT).

CITTA (in limba sanscrita inseamna MINTE, CONSTIINTA,
SUBCONSTIENT in general)
Este participiul trecut al radacinii verbului sanscrit CIT (a
fi constient). Acesta este unul dintre conceptele de baza in YOGA
Clasica. Chiar daca termenul nu este in mod explicit definit de
PATANJALI, fondatorul acestui sistem YOGA, semnificatiile sale pot
fi deduse din aparitiile sale in contextul faimosului tratat YOGA
SUTRAS. Astfel, CITTA este o parte a naturii (PRAKRITI) desi nu
este tratat ca fiind o categorie ontologica separata (TATTVA). In
schimb, cuvintul este folosit precum un termen umbrela ce urmareste
sa defineasca o multime de procese interioare, printre care in
primul rind capacitatea de atentie. El este intr-un sens produsul
constiintei transcendente (CITI) si prin reflectarea sau oglindirea
pe care o face cu putinta el este totodata (prin inefabila
REZONANTA) obiectul perceput, in masura in care se spune ca el
(CITTA) este “colorat” in mod specific de amindoua. Exista o
multitudine de asemenea constiinte si, in aforismul IV. 15 din YOGA
SUTRAS, PATANJALI elimina in mod ferm viziunea idealista a unei
singure constiinte.
CITTA se spune, in YOGA SUTRAS ca este umpluta de “nenumarati
activatori subliminali” (SAMSKARAS) combinati in mod distinct in
aspecte care, in sistemul YOGA, poarta numele specific de
“trasaturi” (VASANAS). Acestea sint la rindul lor responsabile
pentru producerea diferitelor fenomene psihomentale si prin
intermediul lor se manifesta in special setul celor cinci
“fluctuatii” (VRITTI). In aforismul IV. 24 din YOGA SUTRAS, CITTA
se spune ca este in ultima instanta angrenat in aspiratia catre
SUPREMA eliberare a fiintei umane. Odata cu realizarea deplina a
Sinelui Etern (ATMAN), constiinta (care este un fenomen SUI
GENERIS, “material” real) este dizolvata deoarece realizarea
Sinelui Etern presupune “involutia” (PRATI PRASAVA) constituentilor
primari sau cu alte cuvinte a “calitatilor” (GUNAS) ale Naturii.
La fel ca toate celelalte aspecte ale Naturii insensibile
(PRAKRITI), constiinta este supusa unei continue schimbari si, din
punctul de vedere yoghin, modificarile sale cele mai importante
sint cele cinci feluri de “fluctuatii” (VRITTIS): cognitia
(cunoasterea) corecta, cunoasterea eronata, conceptualizarea,
somnul si memoria. Acestea toate trebuie sa fie oprite pina la
urma, pentru a actualiza, sau cu alte cuvinte pentru a trai plenar
si in permanenta cea mai inalta stare de constiinta. Comentatorii
textelor sanscrite discuta indelung daca CITTA corespunde unei
anumite parti a fiintei umane (care este viziunea SAMKHYA) sau daca
este cu adevarat atotpatrunzatoare. Ei inclina catre cea de-a doua
alternativa si argumenteaza ca doar turbiloanele sau “virtejurile”
mentale (VRITTIS) se poate spune ca se contracta si expansioneaza.
VAKASPATI introduce distinctia dintre constiinta cauzala (KARANA -
CITTA) si constiinta efect (KARYA - CITTA) argumentind ca prima
este infinita si intentioneaza sa aproximeze conceptul lui
PATANJALI de pura existenta a eului (ASMITA - MATRA).
Pentru a explica procesul cognitiv, comentatorii recurg la
diferite metafore. Astfel, YOGA BHASHYA (I.4) compara in mod
semnificativ constiinta cu un magnet care atrage obiectele (spre a
le reflecta si rezona in mod specific cu ele) si in alta parte
(I.41) o compara cu un cristal care “oglindeste” cu fidelitate sau
reflecta “culorile” obiectelor ce se afla linga el. Aici procesul
de REZONANTA al constiintei cu orice aspect al realitatii apare
foarte clar. TATTVA VAISHARATI (I.7) vorbeste de asemenea despre ea
(CITTA) ca fiind intocmai ca o oglinda in care “lumina” mirifica a
Sinelui Etern (ATMAN) este reflectata.
In afara viziunii din YOGA Clasica, termenul CITTA este in
general folosit intr-un sens mai putin precis din punct de vedere
tehnic, si cel mai adesea indica mintea in general. Aceasta
tendinta este adeseori prezenta in textele comentariilor la YOGA
SUTRAS in care adeseori CITTA este identificata cu BUDDHI
(inteligenta).
Una dintre cele mai remarcabile descoperiri ale yoghinilor
(chiar si actualmente putin cunoscuta si inteleasa) consta in
relatia intima ce exista intre constiinta (starile acesteia) si
suflul subtil asimilat prin respiratie (PRANA) lucid preluata si
acumulata. Aceasta descoperire geniala este prezentata in special
in literatura YOGA post clasica. De exemplu YOGA - SHIKHA -
UPANISHAD (I.59) aseamana mintea cu o pasare care este legata prin
intermediul unei corzi care este forta subtila a vietii (PRANA). In
alta parte (VI.69) aceeasi lucrare spune ori de cite ori “vintul”
(sau cu alte cuvinte forta subtila a vietii) salasluieste si este
atent focalizata intr-o anumita zona a fiintei sau chiar in corpul
fizic, acolo domneste si infloreste, de asemenea, constiinta. In
LAGHU - YOGA - VASISHTHA (V. 9. 73), mintea este in mod
semnificativ definita ca fiind “cea care face sa freamate (sa
vibreze la unison (REZONANTA)) forta secreta a vietii (PRANA -
PARISPANDA)”. Principiul secret fundamental in YOGA este ca prin
controlul perfect al respiratiei mintea poate fi controlata
deoarece ea va fi facuta sa rezoneze cu energii subtile, mentale,
benefice din MENTALUL MACROCOSMIC (MAHACITTA).

COLESTEROL = Substanta specifica de natura sterolilor foarte
raspindita in organism si care se gaseste libera sau esterificata
cu acizi grasi in toate tesuturile, dar mai ales in creier, maduva
spinarii, singe, muschi etc si in seminte de plante, in produse de
origine animala, galbenus de ou, lanolina, untura de peste. Are
asemanari chimice cu vitamina D (este provitamina D), cu hormonii
sexuali si hormoni ai corticosuprarenalei, precum si cu sarurile
biliare (care deriva din colesterol prin metiloxidare). Are rol in
reglarea permeabilitatii membranelor celulare fata de lichide. La
omul sanatos, colesterolul din singe variaza intre 1,2 si 1,8
g/litru. Colesterolul creste in caz de regim alimentar bogat in
grasimi si scade in inanitii partiale, post curativ, cancer, TBC,
hepatite. Depasirea colesterolului normal conduce la depozitarea
unor grasimi pe peretele interior al arterelor (arteromatoza), care
provoaca cresterea presiunii arteriale, accidente cerebrale sau
coronariene.

COMPLEX = termenul desemneaza o totalitate de trairi si de
trasaturi personale cu un fond afectiv foarte intens (ce genereaza
instantaneu procese de rezonanta cu anumite energii subtile din
MACROCOSMOS care corespund NATURII SPECIFICE a respectivului
COMPLEX), declansate de evenimente, situatii, relatii umane etc.
mai mult sau mai putin generale care au TOTDEAUNA un caracter
frustrant. Formarea si aparitia lor este plasata la virstele cele
mai fragede atunci cind constiinta si personalitatea sunt
neelaborate si structurile prea labile pentru a asigura reglarea
vietii subiective, iar manifestarea lor la virstele mai inaintate
este intim legata de evitarea acestor situatii initial frustrante.
Deci, complexul poate fi denumit ca o structura dinamica
inconstienta (generatoare de rezonante launtrice SPECIFICE),
inzestrata cu mecanisme de autoreglare, reprezentind reactia
impotriva existentei, la nivelul intregii structuri a
personalitatii, a unei surse permanente de dezechilibru. Prin
urmare, complexul este un ansamblu organizat de reprezentari si
amintiri cu o puternica valoare afectiva partial sau total
inconstient (ce genereaza instantaneu procese de rezonanta cu
anumite energii subtile din MACROCOSMOS care corespund NATURII
SPECIFICE a respectivului COMPLEX).
Complexul se constituie uneori pornind de la relatiile
interpersonale din isteria infantila. In acest caz, complexul
structureaza toate nivelele psihologice: emotii, atitudini,
conduite etc. De aici reiese ca el are la baza un conflict, un
conflict generat fie de structurile sociale care intervin prin
modificarile de statut si rol (complex de inferioritate), fie prin
reprimarea de catre filtrajul social a unor tendinte, rezultind din
situatii sociale determinate, in special familiale (complexul lui
Oedip).
Din punct de vedere comportamental, complexul este o
strategie, mai exact un algoritm comportamental de un anume tip si
anume cind acesta nu reuseste sa reduca o tensiune mentala si
psihica ci o fixeaza. Complexul are trei sensuri: 1) sensul
original care desemneaza un aranjament relativ fix de inlantuiri
asociative; 2) un sens mai general care desemneaza un ansamblu mai
mult sau mai putin structurat de trasaturi personale cu accentuarea
reactiilor afective. La acest nivel, situatiile noi sunt
inconstient aduse la situatii infantile iar conduita apare modelata
pe o structura latenta neschimbata; 3) un sens mai restrins - unde
complexul desemneaza o structura fundamentala a relatiilor
interpersonale si modelul in care persoana isi gaseste locul si si-
l apropie. Printre cele mai studiate forme de complex se numara cel
de inferioritate a carei origina este atribuita constringerilor ce
se exercita de catre adulti asupra copiilor si pe care acestia,
atunci cind nu le inteleg, le interpreteaza ca manifestari gratuite
ale adultilor cu care se afla in raporturi de inferioritate fizica.

Sentimentul de inferioritate poate provoca reactii de
compensare ineficace, cind subiectul isi atribuie in reverie
capacitatile sau puterile care ii lipsesc pentru a realiza un
echilibru real sau printr-un comportament brutal, cinic, vicios,
duplicitar etc. Fiind in cele mai numeroase cazuri efectul unor
deficiente educative, aparitia lor poate fi preintimpinata prin
realizarea intre adulti si copii a unor relatii atente, de iubire,
de solicitudine si incredere reciproca etc.
Uneori, in conditiile unei personalitati puternice,
inferioritati reale (cum este cazul celebru al oratorului grec
Demostene care a avut defecte de vorbire) sunt depasite cu ajutorul
unor activitati tenace de unde, mai devreme sau mai tirziu, apare
compensarea inferioritatii prin autoperfectionare.
CONCEPTUL (in limba latina cuvintul CONCEPTUM inseamna ceea ce
este “cugetat” sau “gindit”). Conceptul este o forma mentala de
cunoastere in care se constituie rezultatele evolutiei noastre
spirituale, susceptibila de o continua perfectionare prin rafinarea
si elevarea progresiva, continua a gindirii care ne permite gratie
proceselor de rezonanta individuala cu anumite energii din ce in ce
mai subtile din Macrocosmos sa trecem de la concret la ceea ce este
SUBLIM si spiritual, prin reprezentarea din ce in ce mai
concentrata si condensata a realitatii obiective in continua
transformare si devenire, “Conceptele” reprezinta in realitate
“gindurile” lui Dumnezeu si ele exista in conformitate cu viziunea
inteleptilor yoghini in stare pura in mentalul divin Macrocosmic,
chiar preexistind existentei asa-zis materiale. Conceptul este o
receptare sau oglindire constructiva, superioara si tot mai
profunda in gindire a realitatii subtile de catre fiinta umana,
modul activ, elevat, creator in care gindirea noastra isi insuseste
prin sintonanta REALITATEA cu multiplele sale determinari si astfel
intra totodata in inefabila rezonanta cu energiile subtile
specifice care o genereaza si o mentine. Conceptele reprezinta
acele notiuni care reflecta in mentalul nostru insusirile
esentiale, necesare si generale ale unei clase de obiecte, fiinte
sau aspecte care se disting clar de alte notiuni prinre-un mare
grad de GENERALITATE (De exemplu: MATERIE, ENERGIE, SPATIU, TIMP).
La grecii antici de exemplu,”logica” trebuia sa puna clar in
evidenta adevarata esenta a lucrurilor, fiintelor si fenomenelor.
Aceasta ultima atitudine a ramas de-a lungul a mai mult de 20 de
secole, fundamentul modului de gindire occidental, inainte de
evolutia recenta a intelegerii ce a devenit mai profunda si mai
complexa datorita imbogatirii acesteia cu modul de gindire oriental
si yoghin in special.
Caracteristica principala a imaginii mentale, consta in
general in mobilitatea sa uluitoare, asa cum putem constata cu
totii mai ales in cazul fanteziei care adesea se manifesta sub
forma imaginatiei debordante, a fantasmelor, a himerelor si a
reveriei.
Daca imaginatia este o atitudine launtrica indispensabila
pentru a ne putea reprezenta un anumit obiect sau fiinta in minte
ori pentru a concepe cit mai clar un proces in forma sa creatoare
þ de exemplu, intr-o inventie sau descoperire geniala þ imaginatia
poate de asemenea (mai ales cind nu este controlata si armonios
integrata) sa devina haotica si incoerenta, facindu-ne sa deviem
gradat catre vagabondajul mental care ne subjuga si ne controleaza
sau chiar catre patologie.

CONCRET. Opus abstractului, concretul reprezinta unitatea
multiplelor determinari, insusiri sau laturi ale obiectelor,
fiintelor si fenomenelor sau, cu alte cuvinte, unitatea in
diversitate, care de fapt este sinteza unei serii de determinari.
Concretul poate fi senzorial, intuitiv, surprinzind numai laturile
exterioare, fenomenale ale obiectelor, ale fiintelor sau logic,
exprimind sinteza determinarilor fenomenale si esentiale ale
obiectelor si fiintelor. Concretul logic cuprinde deci atit
concretul senzorial cit si abstractul ca moment al realizarii lui,
fiind rezultatul adincirii continue a cunostintelor noastre si al
verificarii lor in practica.
Concretul reprezinta caracteristica acelor notiuni care, prin
continutul lor, reflecta anumite insusiri ca fiind realizate, ca
apartinind definitiv unui obiect sau unei fiinte (de exemplu,
notiuni ca “principial”, “rosu” etc., sunt concrete, in timp ce
principialitatea, calitatea de a fi rosu, etc. sunt abstracte).
Concretul este o calitate a acelor notiuni carora le corespunde o
reprezentare, o imagine senzoriala (de exemplu, notiunile: casa,
scoala, mar sunt concrete, iar notiunile: spatiu, timp, numar
natural etc. sunt in mod evident abstracte).

CONTINUT SI FORMA = Categorii corelative si constitutive ale
manifestarii. Continutul rezida in semnificatiile sau necesitatile
specifice cuprinse in intreaga creatie si acesta caracterizeaza in
diverse moduri si nuante realitatea spirituala a Creatorului. Forma
este o expresie a necesitatii, ea este modul specific de expresie
si structurare a continutului in functie de natura si de nivelul de
vibratie specific al realitatii care o anima. Intre continut si
forma exista o unitate indisolubila (ele fiind de fapt
inseparabile), intotdeauna modificarea formei implica automat
modificarea corespondenta a continutului si reciproc (a se vedea
aici, de exemplu, transformarile profunde pe care le implica
schimbarea formei exterioare a corpului prin adoptarea unei posturi
YOGA (ASANA), asupra continutului vital, psihic si mental al
constiintei).
In practica YOGA, forma are un rol foarte important, deoarece
prin filtrul ei este perceputa realitatea. Realizind, gratie unui
antrenament yoghin adecvat, modelarea cimpului constiintei in
anumite forme cu un profund continut spiritual (de exemplu o YANTRA
sau o MANTRA a unei Mari Forte cosmice), yoghinul vibreaza in
CONSONANTA si integreaza gradat intreaga semnificatie sau
continutul acelei forme care vor reverbera apoi in si din toata
fiinta sa armonie, forta, pace spirituala etc., etc.

CORP
YOGA, la fel ca toate traditiile ezoterice, autentice ale
lumii, priveste corpul uman ca fiind un sistem ierarhic de teci
(KOSHAS) mai mult sau mai putin subtile, fiecare vibrind la o
frecventa globala diferita. Frecventa specifica de vibratie a
fiecarei teci (KOSHA) este aceea care face sa rezulte un grad mai
mare sau mai mic de subtilitate. La nivelul cel mai de jos, ca
frecventa de vibratie, se afla corpul fizic, compus din cele cinci
elemente materiale (BHUTAS) (PAMINTUL (PRITHIVI), APA (APAS), FOCUL
(TEJAS), AERUL (VAYU) si ETERUL (AKASHA)). La unul dintre cele mai
inalte nivele de vibratie in Fiinta umana se afla “corpul”
universal al realitatii transcendente, sau SUPRAMENTALUL
(ANANDAMAYA KOSHA) care este pura Existenta, pura Constiinta si
deplina Beatitudine fara sfirsit. Intre aceste doua extreme
(1)CORPUL FIZIC GROSIER si 2)SUPRAMENTALUL (ANANDAMAYA KOSHA) se
spune ca exista o gama de “vehicule” intermediare (mai mult sau mai
putin subtile si invizibile pentru vederea fizica obisnuita) sau
teci ale Fiintei umane (perceptibile numai prin clarviziune) care
(cu exceptia initiatilor autentici si a YOGHINILOR) nu sint
accesibile si nu pot fi CONSTIENTIZATE in mod normal in starea
banala sau obisnuita de constiinta a omului de rind. Cu toate
acestea mai ales pentru cel inteligent si intuitiv existenta lor
(REALA in planurile subtile in care ele permanent se afla) poate fi
uneori dedusa din diferitele lor activitati. Totusi de mii de ani,
aceste teci mai mult sau mai putin subtile (toate invizibile
vederii comune cu exceptia corpului fizic) au fost subiectul multor
explorari profund introspective ale yoghinilor in multe situatii.
Pe baza experientei uriase acumulate in aceasta directie, ei au
dezvoltat anumite modele fascinante, a ceea ce a fost si este si
acum numita anatomia ezoterica. Acestea cauta adeseori sa se bazeze
pe fenomenologia extraordinara a starilor net modificate si
superioare (benefice) ale constiintei datorate in special
experientelor spirituale, divine ce rezulta prin practicile YOGA
corect si perseverent realizate. Totusi scopul lor principal, este
nu de a furniza doar o descriere exhaustiva sau de a face anumite
analize, ci pentru a servi drept jaloane esentiale (intocmai precum
un drum este in mic reprezentat pe o harta) pentru practicantii
consecventi si avansati ce parcurg plini de entuziasm acea cale
spirituala (YOGA).
Unul dintre cele mai cunoscute modele secrete yoghine ale
dimensiunilor subtile ale existentei corporale, distinge dupa cum
toti stim acum sase centri principali, psihoenergetici (CHAKRAS) si
un al saptelea centru suprem, transcendent, divin (SAHASRARA).
Aceste focare invizibile se spune (si se constata de orice YOGHIN
avansat) ca sint amplasate (cu doua exceptii AJNA CHAKRA si
SAHASRARA) de-a lungul coloanei vertebrale si corespund in general
plexurilor nervoase si anumitor GLANDE ENDOCRINE din corpul fizic
sau “grosier” (STHULA). Acesti centri sint conectati cu anumite
zone si etaje ale Microcosmosului fiintei umane prin intermediul
unor trasee, (invizibile vederii obisnuite) “conducte” sau “canale
de forta” (NADIS) prin care circula (diferit modulata si distinct
colorata subtil) energia subtila a vietii (PRANA). De fapt, pentru
clarvazatorul yoghin, fiinta umana (sau MICROCOSMOSUL pe care ea il
alcatuieste intocmai ca o copie analogica a MACROCOSMOSULUI) apare
(dintr-un anumit punct de vedere (clarviziune)) ca fiind o sfera
luminoasa de energie mai mult sau mai putin mare (dupa gradul de
evolutie spirituala atins de acea fiinta) facuta dintr-o retea
densa de curenti psihoenergetici distinct colorati ce curg si
vibreaza oarecum asemanator cu reclamele luminoase alcatuite din
tuburi colorate de neon.
Studiile recente facute in domeniile parapsihologiei si
bioelectricitatii au revelat si au confirmat citeva din aspectele
acestor modele, desi aceste descoperiri ramin uneori controversate
datorita scepticismului si incapatinarii dogmatice a unora. Astfel,
de multe ori cercetatorii ce au folosit fotografierea prin sistemul
KIRLIAN, au demonstrat existenta unui cimp subtil, bioelectric
(variabil ca intensitate) in jurul fiintelor vii - cimp care de
altfel s-a constatat ca dispare gradat doar dupa moartea fiintei in
cauza. Cercetatorii ce au studiat atent si obiectiv meridianele
clasice (ce sint cunoscute de yoghini sub numele de NADIS) de
acupunctura, au gasit, de asemenea, dovezi certe ale existentei
unor foarte fini curenti biolectrici (variabili ca intensitate) si
a unor vortexuri de energie, care sint uneori descrise a arata
precum CHAKRAS-urile din anatomia subtila yoghina si care nu pot fi
explicate prin corelarea principiilor obisnuite, fiziologice.

FIINTA UMANA, CELE TREI CORPURI FUNDAMENTALE ALE SALE SI
FUNCTIILE ACESTORA
Vehiculele spiritului nemuritor divin (ATMAN) care in cursul
manifestarii si structurarii fiintei umane fac posibila evolutia
spirituala si in final, prin transcendere, conduc la suprema
eliberare, sint urmatoarele trei corpuri fundamentale:
1. corpul fizic grosier (STULA SHARIRA);
2. corpul astral sau subtil (LINGA SHARIRA sau SUKSHMA SHARIRA);
3. corpul cauzal (KARANA SHARIRA).
Corpul fizic, grosier este alcatuit din 5 elemente (TATTVAS).
Acestea sint: 1) energia telurica (PRITHIVI TATTVA care este
controlata prin intermediul lui MULADHARA CHAKRA), 2) energia
apoasa (APAS TATTVA care este controlata prin intermediul lui
SWADHISTHANA CHAKRA), 3) energia focului (AGNI TATTVA care este
controlata prin intermediul lui MANIPURA CHAKRA), 4) energia
aerului (VAYU TATTVA care este controlata prin intermediul lui
ANAHATA CHAKRA) si energia eterului subtil (AKASHA TATTVA care este
controlata prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA). Corpul fizic, de
asemenea, trece prin diferite etape de existenta: nastere,
crestere, declin si moarte.
Corpul astral sau subtil este alcatuit din 19 principii.
Aceste principii sint: cele 5 organe de actiune (KARMA INDRIYAS)
[1) organele evacuarii (anusul) care sint in strinsa legatura cu
MULADHARA CHAKRA, 2) organele de reproducere (sexuale) care sint in
strinsa legatura cu SWADHISTHANA CHAKRA, 3) organele locomotiei
(picioarele) care sint in strinsa legatura cu MANIPURA CHAKRA, 4)
miinile care sint in strinsa legatura cu ANAHATA CHAKRA si 5) gura
(corzile vocale) care este in strinsa legatura cu VISHUDDHA
CHAKRA)], cele 5 simturi ale cunosterii [1) simtul mirosului care
este in strinsa legatura cu MULADHARA CHAKRA, 2) simtul gustului
care este in strinsa legatura cu SWADHISTHANA CHAKRA, 3) simtul
vazului care este in strinsa legatura cu MANIPURA CHAKRA, 4) simtul
pipaitului care este in strinsa legatura cu ANAHATA CHAKRA si 5)
simtul auzului care este in strinsa legatura cu VISHUDDHA CHAKRA],
cele 5 forme principale de PRANA sau sufluri subtile [1) APANA VAYU
care este controlat prin intermediul lui MULADHARA CHAKRA, 2) VYANA
VAYU care este controlat prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA,
3) SAMANA VAYU care este controlat prin intermediul lui MANIPURA
CHAKRA, 4) PRANA VAYU care este controlat prin intermediul lui
ANAHATA CHAKRA si 5) UDANA VAYU care este controlat prin
intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA]. Corpul astral mai cuprinde de
asemenea: ANTAHKARANA (sau instrumentul interior specific) care
este alcatuit din 16) mentalul insusi, din 17) intelect
(inteligenta), din 18) subconstient si din 19) EGO.
Toate acestea sint cele 4 instrumente specifice ale
constiintei. Functiile lor distincte sint urmatoarele:
1) mentalul (MANAS) gindeste si adeseori se indoieste asupra
realitatii inconjuratoare. Exemplu: “Este oare aceasta o floare?”,
“Este oare acesta aur?”;
2) intelectul sau inteligenta (BUDDHI) analizeaza si determina prin
legaturi sau corelari obiective adevarata natura a unui obiect
oarecare pe care il avem de cunoscut;
3) subconstientul (CITTA). In sfera subconstientului sint acumulate
absolut toate starile si experientele fiintei umane in cauza. Prin
urmare, subconstientul contine atit trairile si experientele acelei
fiinte umane care au fost acumulate atit in cursul acestei vieti
(cea prezenta) cit si toate experientele si trairile ce au aparut
in cursul vietilor anterioare;
4) egoul (AHAMKARA) (al carui focar principal de manifestare in
fiinta este MANIPURA CHAKRA) afirma “eu stiu” sau “eu nu stiu”.
Totdeauna egoul este acela care se identifica cel mai adesea fara
sa ne dam seama cu toate gindurile care se produc sau apar in
mental. Exemplu: un gind puternic de tristete apare in mental si
acesta genereaza o stare instantanee de rezonanta cu energiile
subtile ale tristetii din Macrocosmos. Cind aceasta stare de
tristete devine pregnanta, din cauza procesului de rezonanta pe
care l-am descris mai inainte, egoul este acela care afirma,
datorita fenomenului de captare a acestor energii: “eu sint foarte
trist”. In situatia in care un gind de bucurie intensa apare in
mental, acesta genereaza o stare instantanee de rezonanta cu
energiile subtile specifice ale bucuriei din Macrocosmos. Cind
aceasta stare de bucurie devine pregnanta din cauza procesului de
rezonanta pe care l-am descris mai inainte, egoul este acela care
afirma, datorita fenomenului de captare a acestor energii: “eu sint
foarte bucuros”.
Corpul cauzal este corpul cauzelor sau al semintelor. El se
numeste corp cauzal deoarece totdeauna el este cauza corpului fizic
sau grosier si a corpului subtil sau astral. Corpul subtil sau
astral si corpul cauzal sint permanente, ele exista si actioneaza
impreuna.
Intrepatrunderea celor trei corpuri fundamentale ale fiintei
umane se dezvaluie in multe moduri in tripla natura a omului. In
planul fizic, pe pamint, atunci cind se afla in stare de veghe,
omul este mai mult sau mai putin constient de aceste trei corpuri
ale spiritului sau divin (ATMAN). Atunci cind el primeste impresii
olfactive, gustative, vizuale, tactile sau auditive, corpul fizic
este acela care este cel mai mult utilizat si angrenat.
VIZUALIZAREA MENTALA SAU ORICE ACT DE VOINTA PROVIN SI SINT IN
STRINSA LEGATURA CU CORPUL ASTRAL; la rindul sau INVELISUL CAUZAL
SE EXPRIMA MAI ALES PRIN GINDIRE PURA SI ELEVATA, IN CAZUL
INTROSPECTIEI SI MAI ALES IN MEDITATIA PROFUNDA DE NATURA DIVINA.
In aceasta ordine de idei, este cit se poate de normal sa vorbim de
trei categorii generale umane: “materialist”, “voluntar” si
“intelectual rafinat”, in functie de predominanta in fiinta umana
a corpurilor fizic, astral sau cauzal.
Un om se identifica cu corpul sau fizic aproximativ 16 ore pe
zi. In timpul somnului cu vise, el evadeaza adeseori inconstient in
corpul sau astral, creind spontan, fara eforturi obiectele,
situatiile sau fiintele, intr-un mod caracteristic fiintei astrale.
In somnul profund, lipsit de vise, el isi deplaseaza centrul
constiintei sale, sau simtul eului, in corpul cauzal; singur acest
somn este profund reconfortant si unificator. In timpul viselor,
cel care doarme este intr-o anumita masura in contact cu corpul
astral: acest somn tocmai din aceasta cauza nu este totdeauna in
intregime odihnitor.
Cele trei corpuri fundamentale [1) corpul fizic (grosier), 2)
corpul astral (subtil) si 3) corpul cauzal] contin cele 5 teci
(KOSHAS):
-CORPUL FIZIC (grosier) (STHULA SHARIRA) contine ANNAMAYA KOSHA
(KOSHA = teaca, MAYA = iluzie facuta de, ANNA = aliment) teaca
iluzorie care rezulta din alimentele ingerate si asimilate de om.
Corpul fizic este compus in general din 16 elemente grosiere
(fizice) care sint de fapt metale sau metaloizi.
-CORPUL ASTRAL (subtil) (SUKSHMA SHARIRA) contine 3 teci: 1)
PRANAMAYA KOSHA (teaca eterica sau vitala), 2) MANOMAYA KOSHA
(teaca mental emotionala) si 3) VIJNANAMAYA KOSHA (teaca
intelectuala sau a inteligentei). Corpul astral este deci resedinta
sau vehiculul mentalului (MANAS) si al afectivitatii. Sistemul
senzorial corespunde in cazul corpului sau fiintei astrale unei
anumite forme de constiinta si afectivitate intr-un corp subtil
(astral) format de PRANA. Un corp astral este total insensibil la
frig, la caldura sau la orice alta conditie exterioara naturala.
Anatomia caracteristica a corpului astral comporta un creier subtil
astral care este in strinsa legatura cu SAHASRARA si cei sase
centri de forta subtili ce fac cu putinta emisia si captarea
rafinatelor energii cosmice (CHAKRAS) ce se afla plasati de-a
lungul lui SUSHUMNA NADI sau axul esential subtil cerebro-spinal.
Inima astrala reprezentata prin ANAHATA CHAKRA isi asimileaza
energia subtil afectiva si lumina iubirii divine care ii trezeste
si ii amplifica o stare extatica de iluminare interioara chiar din
subtilul creier astral. Lumea astrala devine in special
perceptibila prin cel de-al saselea simt: intuitia astrala. Prin
intermediul acestui simt al intuitiei astrale (sau cel de-al
saselea simt), fiinta astrala primeste instantaneu sau cu alte
cuvinte receptioneaza senzatiile subtile vizuale, auditive,
olfactive, gustative si tactile. Corpul astral al unei fiinte
astrale poate sa sufere o leziune oarecare dar acea leziune va fi
vindecata aproape instantaneu printr-un act ferm de vointa si prin
focalizarea imaginatiei creatoare benefice care il va face la putin
timp dupa aceea sa arate exact ca si inainte. Prin intermediul
corpului astral putem comunica sau recepta felurite stari
instantaneu prin telepatie, empatie si “televiziune” psihica sau
clarviziune psihica spontana. Gratie acestui fenomen inefabil sint
pe deplin evitate aberatiile sau neintelegerile provocate de
excesul de imaginatie ori de scepticismul stupid, de rationalismul
limitat sau ce survin datorita erorilor de interpretare si astfel
dispar pentru totdeauna confuziile penibile ce rezulta din limbajul
scris sau vorbit. Asa cum am aratat mai inainte, corpul subtil
astral este compus din 19 elemente subtile. Cele 19 elemente
subtile constitutive ale corpului astral se impart in trei grupe
principale: 1)MENTAL (VIJNANAMAYA KOSHA), 2)AFECTIV (MANOMAYA
KOSHA) si 3) PRANIC-VITAL (PRANAMAYA KOSHA). Cele 19 componente ale
sale sint respectiv: 1) INTELIGENTA, 2) EGOUL, 3) SENTIMENTUL, 4)
MENTALUL (constiinta simturilor); 5 INSTRUMENTE DE CUNOASTERE,
REPLICILE SUBTILE ALE SIMTURILOR FIZICE: 5) MIROS, 6) GUST, 7) VAZ,
PIPAIT, 9) AUZ); 5 INSTRUMENTE DE ACTIVITATE: 10) PROCREATIE,
11) EXCRETIE, 12) VORBIRE, 13) MERS, 14) ABILITATE MANUALA; 5
INSTRUMENTE ALE FORTEI VITALE CORESPUNZIND DIFERITELOR FUNCTII ALE
CORPULUI: 15) CRISTALIZARE, 16) ASIMILARE, 17) ELIMINARE, 18)
METABOLISM si 19) CIRCULATIE. Acest compus subtil sau CORPUL ASTRAL
alcatuit din 19 elemente subtile SUPRAVIETUIESTE TOTDEAUNA MORTII
CORPULUI FIZIC.
DORINTA ASTRALA duce catre toate formele subtile si elevate de
stari sau vibratii. Fiinta astrala se bucura mai mereu de sublima
si eterata muzica a sferelor, de o iubire coplesitoare nesfirsita,
de fascinantul spectacol diafan al creatiei astrale, desfasurat
intr-o uluitoare bogatie si libertate, in infinita diversitate a
razelor subtile luminoase. EA GUSTA, RESPIRA SAU ATINGE EXTAZIATA
LUMINA. Dorinta astrala este de asemenea in strinsa legatura cu
facultatea sau capacitatea fiintei astrale de a crea toate
obiectele ca forme mirifice de lumina divers colorate sau ca
proiectii - condensari ale tuturor viselor, aspiratiilor si
gindurilor. In lumea astrala se poate manifesta libera
posibilitatea subtila de a concretiza sau de a proiecta in forme
exterioare de lumina toate gindurile si dorintele.
-CORPUL CAUZAL (KARANA SHARIRA) contine ANANDAMAYA KOSHA (teaca
beatitudinii divine). ANANDAMAYA KOSHA este in fiinta umana in
strinsa legatura cu SAHASRARA. Corpul cauzal este tesut si alcatuit
din idei. Fiinta cauzala “TRAIESTE” si se misca in sfera uluitor de
grandioasa, extrem de subtila si beatifica a ideilor pure. Corpul
cauzal serveste drept matrice fundamentala celor 35 de idei forta
care constituie de fapt corpul cauzal.

DORINTA CAUZALA se satisface in special prin percepere
supramentala sau contemplativitate profunda, elevata. Fiinta
aproape in intregime eliberata spiritual, care nu mai are drept
invelis exterior decit corpul cauzal, vede si se identifica aproape
in totalitate cu intregul univers ca fiind obiectivarea suprem
mentala a ideilor-forta surori, ale CREATORULUI ABSOLUT; fiinta
cauzala poate “materializa” in lumea astrala nu conteaza ce numai
printr-un instantaneu act de suprema vointa si gindire. Iata de ce
chiar fericirea astrala nesfirsita apare destul de grosolana si
oarecum inferioara acestor fiinte cauzale deosebit de evoluate
spiritual. Fiinta cauzala isi epuizeaza instantaneu dorintele sale
manifestindu-si sau obiectivindu-si imediat fenomenul, obiectul sau
aspectul la care aspira printr-un act fulgerator de vointa suprema
si gindire. Acea fiinta cauzala care nu are drept vesmint decit
voalul ultrarafinat al corpului cauzal ESTE CU USURINTA CAPABILA SA
MANIFESTE SI SA INSUFLE VIATA CHIAR UNOR UNIVERSURI FIZICE SAU
ASTRALE DUPA EXEMPLUL DIVIN AL CREATORULUI ABSOLUT. Structura
oricarei lumi manifestate fiind iluzoriul vis cosmic, spiritul
divin avind drept corp numai finul voal cauzal, poseda o IMENSA SI
ULUITOARE PUTERE CREATOARE DUPA MODELUL SPIRITULUI ABSOLUT SI
INFINIT ATOTPUTERNIC AL LUI DUMNEZEU.

LUMEA CAUZALA este de o subtilitate si de o complexitate
extrem de mare. Pentru a o constientiza si a o intelege, ar trebui
sa se detina o PUTERE DE CONCENTRARE MENTALA SI DE INTERIORIZARE
EXTRAORDINARA permitind sa se vizualizeze ori, altfel spus, sa se
constientizeze simultan inchizindu-se ochii, atit cosmosul fizic
cit si cosmosul astral in intreaga lor imensitate - aeronava
astrala luminoasa si micuta sa cabina solida sau fizica - ca
neexistind decit numai in gindire complet obiectivate. Daca prin
aceasta concentrare mentala suprema s-ar reusi in final sa se
converteasca, sa se “sublimeze” sau, altfel spus, sa se transforme
doar in idei pure cele doua cosmosuri, fizic si astral cu intreaga
lor complexitate, astfel s-ar putea atinge imediat lumea cauzala ce
exista la linia de demarcatie dintre materie si spirit. Atunci am
constientiza clar intreaga creatie - solide, lichide, gaze,
electricitate, plante sau microbi - doar ca forme specifice ale
constiintei divine, intr-un mod oarecum asemanator precum un om
poate sa inchida ochii si sa-si spuna ca el exista, desi corpul sau
fizic ii este momentan invizibil ochilor sai fizici, nefiindu-i
prezent in minte decit ca idee.
Tot ceea ce o fiinta umana poate face numai in minte, fiinta
cauzala o face instantaneu in realitate. Inteligenta umana cea mai
puternica, cea mai vasta, cea mai imaginativa, cea mai profunda,
este in legatura cu corpul cauzal si ne permite sa imbratisam
simultan un cimp foarte vast de idei, facind cu putinta sa trecem,
cu o viteza superioara aceleia a luminii, in mod mental din planeta
in planeta, rostogolindu-ne in abisuri fara fund, evoluind intocmai
ca o cometa intre galaxii, pentru a ne pierde aproape instantaneu
in nesfirsita lor puzderie de stele. Entitatea cauzala se bucura
permanent de o astfel de libertate si putere extrem de mare, putind
totdeauna, aproape fara eforturi, sa-si obiectiveze imediat
gindurile sau aspiratiile sale fara ca sa poata exista in calea
acestora vreun obstacol fizic material ori astral si fara ca
vreodata sa sufere cea mai infima limitare KARMA-ica. Pentru
entitatea cauzala ABSOLUT TOTUL II ESTE CU PUTINTA DAR NU ORICE II
VA FI PERMIS. In cazul entitatii cauzale, din perspectiva
constiintei acesteia, cosmosul material se obiectiveaza altfel si
nu mai este deloc compus din “electroni” precum lumea astrala este
alcatuita din “biotroni” sau “PRANA”; cele doua lumi apar pentru ea
ca fiind constituite in realitate din infime parcele ale gindirii
divine, modelate si diferentiate de catre MAYA, sau legea
relativitatii, ce separa doar in aparenta NUMENELE energiilor,
fenomenelor, fiintelor si lucrurilor.
Sufletele lumii cauzale se recunosc drept parcele
individualizate ale Spiritului Divin; gindurile lor fulgerator
manifestate ca obiecte sint singurele care le inconjoara. Fiinta
cauzala percepe instantaneu, indiferent de distanta, orice
diferenta intre corpuri, fiinte, energii sau ginduri prin
intermediul unor pure si simple idei. La fel cum un om care inchide
ochii poate vizualiza clar si continuu o lumina subtila alba
stralucitoare sau o sfera subtila luminoasa de culoare
albastriealbastrie, tot asa entitatea cauzala, numai prin simpla gindire,
receptioneaza impresii vizuale, auditive, gustative, olfactive sau
tactile absolut reale; ea creeaza orice energie, fenomen sau lucru
si, fulgerator, il face sa dispara prin nelimitata si extraordinara
putere a constiintei sale atotputernice care se poate manifesta
permanent cosmic.
Nasterea si moartea se realizeaza numai in gindire in lumea
cauzala. Fiintele cauzale absorb in universul cauzal numai ambrozia
cunoasterii in eternitate innoita. Ele isi potolesc setea de
ABSOLUT in fluviul calmului beatific, strabat caile inca
nestrabatute ale perceptiilor de tot felul, exploreaza
potentialitati nesfirsite, plutesc in nesfirsitul Ocean al
beatitudinii divine. Prin corpurile lor impalpabile de dimensiuni
cosmice curg virtejurile multiple ale lumilor, bule galactice ale
universului; stele ale intelepciunii, vise ale nebuloaselor de aur
ce expansioneaza mereu pe fondul azuriu al infinitului Absolut sau
DUMNEZEU care permanent imbratiseaza TOTUL.
CIMPUL ENERGETIC = este prelungirea subtila sau SFERA SUBTILA de
influenta a corpului subtil energetic; el este utilizat cu succes
in perceptia psihica la distanta, unde poate fi transferat
fulgerator prin DEDUBLARE ASTRALA. Intocmai ca si corpurile fizic,
vital energetic sau eteric si corpul astral este dotat cu un
invelis complex alcatuit din canale fine (NADIS).

CORPUL SUBTIL ASTRAL. PLANUL ASTRAL. Lumea fizica in care se
produc experientele naturale ale mirosului, gustului, vederii,
pipaitului si auzului fizic nu constituie singurul sau unicul
domeniu al activitatii fiintei umane privita din punctul de vedere
al tuturor nivelelor si starilor multiple ale existentei sale ca
TOT Microcosmic. Oamenii din toate tarile aflati pe diferitele
trepte ale civilizatiei au cautat sa patrunda in alte regiuni si
planuri ascunse ale manifestarii macrocosmice a Constiintei
universale, divine care se afla situate in afara facultatilor
senzoriale obisnuite (fizice). Yoghinii avansati cred cu tarie,
gratie experientelor lor individuale, milenare, ca exista o alta
dimensiune subtila numita UNIVERSUL ASTRAL care nu a fost
confirmata pina acum prin mijloace stiintifice, dar despre care s-
au scris o serie intreaga de carti pline de marturii si relatari
uluitoare, demne de incredere. Sfintii, yoghinii avansati,
clarvazatorii, inteleptii si profetii povestesc adeseori despre
calatoriile lor in locuri paradisiace populate de fiinte minunate,
care, dupa parerea lor tin in mod evident de o cu totul alta
realitate subtila. Aceste relatari uimitoare, despre care vorbesc
majoritatea celor evoluati spiritual, se refera la locuri care nu
figurau si n-au figurat niciodata pe o harta fizica geografica,
paminteasca. Sfintul PAVEL, de exemplu, vorbeste despre un om pe
care el l-a cunoscut si care “daca avea corp pamintesc (fizic) sau
era fara corp material, eu nu stiu, caci despre aceasta sigur numai
Dumnezeu stie. La un moment dat, acest om a fost ridicat fulgerator
in paradis si a auzit acolo cuvinte divine inefabile pe care nici
un om nu este capabil sa le poata descrie si exprima” (Epistola a
II- a catre Corintieni XII 3,4).
Este vorba in cazul Lumii Astrale despre un univers paralel,
subtil, secret care transcende in totalitate orice conceptie a
noastra limitata despre o alta lume si care in subnivelurile sale
secrete, subtile si distincte ca frecventa cuprinde toate asa-
zisele “ceruri” si toate asa-zisele “infernuri”. In aceasta lume
ASTRALA fascinanta urca uneori inconstient in timp ce realizeaza
LAYA YOGA sau in timp ce se relaxeaza profund (dupa o perfecta
stare de sublimare a energiei) yoghinul perseverent si curajos;
spre acest plan uluitor se indreapta hotarit samanul si acolo
fiecare descopera fericit ca traiesc parintii, rudele sau fiintele
dragi ce au “MURIT”, strabunii si populatiile tribale. Tarim
paradisiac de o frumusete miraculoasa, in care se afla fiinte
astrale de o elevare, bunatate, armonie si dragalasenie ideala, el
poate totusi sa se prezinte in anumite zone ale sale ca un decor de
cosmar infricosator pentru cei rai, egoisti si pacatosi.
Recunoasterea clara a existentei sale aflata in afara geografiei
fizice terestre, isi gaseste confirmarea in traditia secreta
populara prin REALITATEA celei de a “patra” dimensiuni (cea
astrala) si prin unele expresii ca: “dubla vedere” sau “al saselea
simt”, gratie caruia este perfect posibil sa percepem aceasta
dimensiune paralela. Omul actioneaza permanent pe mai multe nivele
chiar si atunci cind nu stie si pe fiecare dintre acestea o alta
fateta a fiintei sale multiforme intra in joc si genereaza fenomene
inefabile de rezonanta cu acea realitate.
Exista corpul material sau TRUPUL, partea tangibila a fiintei
umane pe care toata lumea o remarca si admite. Grecii il numeau
SOMA si-l comparau cu o inchisoare sau cu un mormint cumplit
deoarece un complex de elemente subtile non-fizice este prizonier
in aceasta inchisoare. Un anumit principiu vital anima aceasta masa
inerta de oase si de carne conferindu-i vitalitate, permitindu-i
omului sa actioneze pe planurile fizice si fiziologice, facultate
pe care el o are si in egala masura o au si animalele. Acesta este
corpul eteric sau DUBLUL VITAL. Cind omul judeca, apare si se
manifesta un alt aspect ascuns al personalitatii sale. Dar si
acesta se supune la rindul sau aspiratiilor si dorintelor mai
elevate si, la rindul sau, tinde catre CEVA pe care el il
recunoaste oricit de putin ar fi prezent, ca fiind cu mult superior
lui insusi. Este ceea ce a fost exprimat prin afirmatia milenara:
“Omul are un suflet”.
Dupa secole de certitudini, in cazul celor evoluati spiritual,
referitoare la aspectele non-fizice ale fiintei umane, este inca
dificil sa definim sau sa stabilim o distinctie foarte precisa (cu
exceptia aceleia a frecventei “vibratile”) intre conceptul de
suflet si cel de spirit.
Aceste notiuni stravechi, egiptenii le numeau prin cuvintele KA
si BA, grecii prin PSYCHE (suflet) si NOUS (spirit), evreii prin
NESHAMAH, RUAH si NEFESH, musulmanii prin SIRR, RUH si NAFS,
yoghinii avansati ai Orientului prin ATMAN si JIVA iar eruditii
Evului Mediu prin ANIMA DIVINA si ANIMA HUMANA. Zeci de alte nume
au fost date de catre diferiti oameni, mai mult sau mai putin
inspirati, de-a lungul secolelor, acestor elemente subtile
intangibile.
Dar exista, in mod clar creindu-si drum prin toate
stratificarile complexe ale tuturor ideilor si curentelor
spirituale, teoria simpla a corpului astral, numitorul comun cautat
de yoghini si ocultisti. Aceasta ofera o realitate practica
fundamentala care ne permite sa intelegem mai usor o serie
importanta de fenomene umane imposibil altfel de explicat intr-un
mod plauzibil pe o alta cale. Gratie acestei realitati (a corpului
astral), yoghinii si ocultistii au reusit sa dea o explicatie
inteligenta somnului si viselor, diferitelor forme de nebunie,
fenomenelor morbide ce apar in epilepsie, dedublarii
personalitatii, viziunilor legate de lumea astrala si anumitor
stari euforice erotice sau extatice si, pentru cei care cred in
aceasta, posesiunii, bilocatiei, formelor gind, fantomelor,
vampirilor si fenomenelor misterioase inerente sedintelor de
spiritism, cum ar fi ectoplasme, materializarile si aporturile de
tot felul.
Exista printre altele marturii din ce in ce mai numeroase ale
experientelor extracorporale (dedublare constienta in UNIVERSUL
ASTRAL) traite in circumstante normale sau anormale de catre
persoane obisnuite care au fost brusc si foarte clar constiente de
ele insele ca aflindu-se UNDEVA in afara cadrului sau, cu alte
cuvinte, in “exteriorul” corpului fizic. Un asemenea om, care nu
practica YOGA, povesteste, de exemplu, cum in urma unui grav
accident de circulatie a simtit cum a iesit fulgerator din el
insusi (din corpul fizic) precum o constiinta eliberata de orice
legatura cu partea fizica (materiala) si a vazut cu ochii noi a
acelui corp “nou”, oamenii adunindu-se in jurul propriei sale forme
trupesti (materiale) intinse la sol. Printre bolnavii care au fost
supusi unei operatii, unii au povestit cu un lux surprinzator de
amanunte ca au trait o experienta similara, iesind din ei insisi
(din corpul fizic) pentru a observa cu toata luciditatea dintr-o
pozitie avantajoasa, situata nu departe de tavan, ceea ce urma sa
se faca cu corpul lor fizic. Marele scriitor ERNEST HEMINGWAY,
lovit de un srapnel intr-o transee in Italia in timpul primului
razboi mondial, a simtit fulgerator ceva (dupa cum relateaza chiar
el) evadind din corpul sau material ca si cum am trage dintr-un
buzunar o batista de matase tinind-o numai de un colt.
Locul natural al corpului astral este planul astral si nu este
intotdeauna obligatoriu nevoie de un impuls cum ar fi cel pe care
il imprima adeseori un accident grav pentru a ne detasa instantaneu
si a ajunge in acest plan enigmatic. Exista multe persoane care au
descris cum, in timp ce ele mergeau pe strada sau lucrau in
gradina, s-au simtit dintr-o data brusc dedublate si dezincarnate.
Unele dintre ele s-au departat de trup la citiva metri pentru a-si
observa propriul corp fizic si chiar pe al altora, preocupindu-se
mai departe de diversele lor ocupatii, inainte de a se reintegra,
putin mai tirziu, in corpul lor fizic pe care il abandonasera.
Aceste experiente clar EX-SOMATICE, in care o fiinta umana se
gaseste proiectata in exteriorul propriului sau corp fizic, oricit
de incredibile ar putea ele parea la prima vedere acelora care INCA
nu le-au trait niciodata, sint totusi confirmate nu numai de
yoghini ci si de persoane cu o integritate morala unanim
recunoscuta. Autenticitatea lor probata este admisa de un numar din
ce in ce mai mare de vechi sceptici edificati si ele fac obiectul
studiilor parapsihologice ale unor cercetatori foarte seriosi. La
fel ca si sufletul, corpul astral este desemnat printr-o multime de
nume, fiecare incercind sa dea o idee despre unul sau altul din
comportamentele sau calitatile sale: corp subtil, corp de energie,
corp “nervos”, corp vital, dublu, suflet muritor (pentru a-l
distinge astfel de sufletul nemuritor), corp al sentimentelor sau
al senzatiilor, corpul constiintei, corpul de vis, corpul dorintei,
corpul THANATIC (de la THANATOS, moarte sau parasirea corpului
fizic la greci, cu alte cuvinte, el fiind corpul ascuns care este
martorul experientei mortii si al starilor inefabile ce urmeaza
dupa moartea trupului), corp de lumina, corp luminos.
Corpul astral este adeseori reprezentat ca o replica exacta de
LUMINA SUBTILA, dar imateriala, a corpului fizic si, la adultul
normal ori la yoghinul armonios dezvoltat in stare de veghe, se
crede ca cele doua corpuri (cel fizic si cel astral) sint perfect
aliniate; intr-o asemenea IDENTIFICARE se spune atunci ca ele
“coincid”.
In anumite circumstante, cele doua corpuri se desprind unul de
celalalt din aceasta suprapunere perfecta. La nou nascuti este ceva
cu totul normal ca ele sa nu coincida. La persoanele foarte
dezechilibrate, foarte in virsta, foarte mediumice, foarte slabite
vital sau foarte bolnave, aceasta NEIDENTIFICARE sau
“NONCOINCIDENTA”tinde sa se produca foarte usor. Fiintele umane
aflate sub influenta bauturilor alcoolice sau a drogurilor de tot
felul, au de asemenea, intr-o masura mai mare sau mai mica, toate
sansele sa rupa surprinzator de usor aceasta identificare NORMALA
sau coincidenta a celor doua corpuri. In toate aceste cazuri,
ANORMALE in starea comuna de veghe, corpul fizic actioneaza ca in
TRANSA, “somnambulic”, ca si cum s-ar afla intr-un fel de ceata
naucitoare, iar fiintele, situatiile si lucrurile sint percepute cu
o oarecare dificultate de neinteles pentru cel neinitiat. Omul
resimte atunci o stare predominanta de lipsa de coordonare si
uneori remarca o alarmanta incapacitate de focalizare in intentii
si gesturi. La asemenea fiinte umane se mai constata o dificultate
evidenta in exprimare si chiar o pierdere a contactului cu
realitatile vietii cotidiene. In limbajul obisnuit despre acesti
oameni se spune ca sint “CU CAPUL IN NORI” sau “IN ALTA LUME”.
In timpul somnului, corpul astral al unei persoane normale sau,
si mai usor, al unui yoghin avansat se desprinde uneori perfect
CONSTIENT din aceasta “coincidenta” si in mod natural va calatori
in astral la sute sau chiar miliarde de ani lumina vizitind lumile
astrale sublime sau chiar intilnindu-se cu alti yoghini dedublati.
Dorinta irezistibila de a dormi care ne cuprinde uneori se explica,
dupa marii yoghini sau ocultisti, printr-o nevoie cu totul naturala
pe care o are sau o resimte intens corpul astral de a se desprinde
intr-un anumit moment de limitele penibile pe care i le impune
carnea si de a merge pentru “a primi energie, iubire, trairi
sublime, informatii si imagini”. Ceea ce el traieste atunci intens
si plenar, desprins complet de corpul fizic, poate sa se proiecteze
uneori in creier sub forma de vise care sint totusi de cele mai
multe ori (mai ales in cazul celor neevoluati spiritual) deformate
sau aberant distorsionate in timpul transmisiei lor prin aparatul
cerebral. Unii yoghini avansati sint capabili sa se intilneasca in
astral cu alti yoghini sau cu yoghine pentru a realiza perfect
lucizi trairi spirituale, psihice sau mentale pe care le identifica
cu totii perfect atunci cind se intilnesc fizic dupa aceea.
Majoritatea yoghinilor sustin ca acest corp astral care se
dedubleaza sau se detaseaza ramine totusi legat de corpul fizic
printr-o asa-zisa coarda “DE ARGINT”, pe care unii mediumi afirma
ca o pot vedea si care este un mijloc de a mentine contactul si
comunicarea intre cele doua corpuri. La moartea corpului fizic,
coarda “DE ARGINT” se rupe complet si atunci corpul astral este
eliberat pentru totdeauna, exact asa cum ruperea cordonului
ombilical elibereaza nou-nascutul de pintecul mamei sale.

CORPUL ETERIC SUBTIL SAU DUBLUL VITAL = Una din manifestarile
vitale de baza care face cu putinta viata corpului fizic pe care il
coordoneaza facind totodata legatura cu corpul subtil astral. In
unele traditii este considerat a fi la rindul sau un corp subtil.
Diverse scoli ocultiste credeau ca acesta se infiltreaza in corpul
fizic pastrind totusi o existenta complet distincta de acesta
(corpul fizic). Energia corpului eteric este in legatura cu eterul
subtil, universal la care se refera stiinta secolului al IX-lea si
unele manifestari ale sale au fost identificate cu fluidul magnetic
ascuns sau CONTINUUMUL ETHERIAN al faimosului “magnetizor” MESMER
si al adeptilor sai. Adeptii YOGA avansati considera ca acest fluid
subtil care alcatuieste, dinamizeaza si sustine activitatea
corpului eteric impregneaza tot universul fizic oferind un mijloc
inefabil gratie caruia mentalul, psihicul si materia se
influenteaza reciproc.

CUPIDITATE = Atitudine, comportare imorala care consta in
goana dupa avere si urmarirea nemoderata a unor avantaje materiale
personale, care apare datorita unei activari exacerbate si
dizarmonioase a lui MANIPURA CHAKRA. Ca expresie a
individualismului, cupiditatea se identifica cu lacomia, cu setea
de cistig material prin ignorarea intereselor celorlalti oameni si
incalcarea normelor morale. Setea de imbogatire este stimulata la
aceia care urmaresc exploatarea oamenilor si care in mod fals
considera ca valoarea unui om este judecata dupa cantitatea de
bunuri pe care o detine. Satisfacerea intereselor materiale
moderate si firesti ale oamenilor, dorinta de a trai mai bine, dar
modest si de a se bucura de rezultatele muncii cinstite nu au nimic
comun cu cupiditatea care se caracterizeaza prin actiuni
necinstite, ilicite, in vederea intrarii in posesia bunurilor
materiale. Necesitatea EVITARII acestei comportari este determinata
de faptul ca cupiditatea reprezinta o trasatura rea cu puternic
caracter nociv, care impinge pe oameni la actiuni si la comportari
contrare normelor morale si divine, la pierderea demnitatii si a
personalitatii lor umane in goana lor nemasurata dupa profituri
materiale nemeritate.

CURATIV (de la cuvintul latin CURA = a ingriji cu succes) =
Substanta, planta, aliment sau modalitate specifica de tratare
eficienta a anumitor boli sau tulburari organice care, datorita
cauzelor angrenate, provoaca eliminarea bolii si restabilirea
starii de sanatate si armonie launtrica.

CONCENTRAREA (in practica autentica YOGA). Concentrarea
yoghina difera cu mult de eforturile obisnuite de focalizare a
atentiei, prin durata sa extraordinara, profunzimea si in special
prin scopul sau, care este acela de a transcende cit mai repede
si PE DEPLIN insasi mintea concentrata, pentru a ne revela plenar
Sinele Etern (ATMAN) care este Esenta Divina a fiintei noastre,
pentru care mintea este doar un INSTRUMENT, intocmai precum
corpul si simturile. Concentrarea mentala intensa si continua ne
permite totodata, ca yoghini, sa intram in rezonanta cu anumite
energii subtile benefice din MACROCOSMOS pe care le putem
canaliza si acumula mult mai usor in AURA noastra.

CONSECVENTA = Actiune conforma cu anumite principii divine
sau reguli binefacatoare (de exemplu regulile yoghine) stabilite,
care decurg in mod logic, din anumite aspecte ce se impun cu
necesitate din premisele anterioare. Pe plan etic, consecventa
este respectarea neabatuta, in orice conditii, a conceptiilor,
principiilor si obiceiurilor bune adoptate. Se poate vorbi uneori
de consecventa in mai multe acceptiuni:
a) in sens pozitiv, incredere, tarie de caracter, lipsa de
oscilare;
b) in sens negativ, rigiditate, perseverenta prosteasca in ceva
care nu mai are valabilitate, este perimat, depasit si, in mod
evident, condamnabil.
Consecventa inteleasa ca fermitate a convingerilor nu
exclude perfectionarea, adoptarea inteligenta a ceea ce
imbogateste principiile si normele yoghine. Increderea in
principii, stabilitatea manifestarilor si atitudinilor cere
verificarea justetei lor, concordanta cu ceea ce este real,
divin, pozitiv si renuntarea la ceea ce este gresit, invechit si
daunator. Consecventei ii sunt straine spiritul dogmatic si
fanatismul. Ea cere confruntarea permanenta cu viata divin
integrata si armonioasa, persistenta in ceea ce este viabil din
punct de vedere DIVIN. Pentru aceasta se impune, insa,
respectarea concluziilor care decurg, ca o necesitate, din
faptele de baza si nu oscilatia in comportari. Criteriul esential
al superioritatii consecventei este concordanta comportarilor
noastre cu ceea ce este divin si inaintat care slujeste
progresului spiritual al oamenilor, al propriei noastre fiinte.

CONSTIINTA. Natura constiintei a fost o problema filosofica
majora de-a lungul istoriei sistemului milenar YOGA. Multe scoli
yoghine sunt pe deplin de acord cu ideea ca constiinta este
transcendentala, cu alte cuvinte ea nu este un produs al grupului
finit minte - corp si cu atit mai putin un simplu fenomen al
creierului. Natura in mod evident transcendenta a constiintei se
crede ca poate fi in mod filosofic “realizata” prin ea insasi si
este cel mai obiectiv “verificabila” prin modalitatile celei mai
inalte stari yoghine de constiinta cosmica - extazul
supraconstient numit in YOGA ASAMPRAJNATA SAMADHI sau NIRVIKALPA
SAMADHI. Constiinta este permanent vazuta in sistemul YOGA ca
fiind identitatea ultima a fiintei umane. Tocmai de aceea
constiinta este numita in YOGA si Sinele Nemuritor (ATMAN sau
PURUSHA), care este scinteia nepieritoare din spiritul lui
DUMNEZEU TATAL ce se afla in calitatea sa de ESENTA ETERNA a
Fiintei dincolo de corp, minte si limbaj.
Conform scolilor nondualiste de YOGA, aceasta Constiinta
suprema (particica sau scinteie din DUMNEZEU) este in totalitate
beatifica (ANANDA) si coplesitor de reala (SAT). Despre ea Isus
spune: “Cunoasteti ADEVARUL caci numai adevarul va va elibera”.
Ea nu poate fi cunoscuta in exterior dar poate fi realizata
launtric. Realizarea plenara sau revelarea reala a Sinelui Etern
(ATMAN) este alfa si omega tuturor formelor de YOGA.

COSMAR = vis agitat si chinuitor prelungit insotit de stari
anxioase si profund depresive dupa trezire. Cosmarurile pot
genera uneori, prin repetare, dezechilibre psihogene sau
tulburari organice (digestive sau cardiorespiratorii). In
conceptia yoghina, cosmarul pune in evidenta rezonante launtrice
psihice (astrale) cu lumile paralele demoniace sau satanice care
au fost trezite si dezvoltate fie in alta existenta, fie chiar in
aceasta existenta, datorita intretinerii si amplificarii anumitor
obisnuinte rele sau perverse care se manifesta prin actiuni
fizice de acest gen, prin ginduri malefice, intentii negative sau
trairi si impulsuri ce pot fi definite ca demoniace sau satanice.

CREDINTA = opinie ferma, convingere puternica, certitudine
subiectiva asupra unui fapt sau a unei relatii care nu este de
domeniul evidentei si uneori nici nu se poate demonstra, cum este
cazul in credinta religioasa. Credinta noastra genereaza
instantaneu fenomene subtile de rezonanta cu anumite energii si
sfere de forta invizibile din MACROCOSMOS. Se datoreste
fenomenelor constante de rezonanta specifica si intaririi
afective a unor relatii cognitive in conditiile in care
demonstratiile rationale sunt inconsistente sau imposibile. In
sens figurativ, credinta este orice optiune sau opinie ferma ce
determina rezonanta.
In concluzie, credinta este o certitudine afectiva,
sentimentala, mentala, spirituala, non-rationala generata
datorita fenomenelor inefabile de rezonanta cu energii subtile si
aspecte din MACROCOSMOS ce se produc in fiinta celui care “CREDE”
cu putere si care poate atinge, uneori, fanatismul atunci cind
ceea ce credem, este partial adevarat sau fals (neadevarat). In
aceasta semnificatie se inscriu si credintele religioase si
spirituale, motivate insa prin revelatie. In primul caz, credinta
reprezinta treapta inferioara a cunoasterii si uneori se opune
certitudinii stiintifice. In al doilea caz, credinta este treapta
cea mai inalta a cunoasterii, superioara cunoasterii rationale.
YOGA vede in credinta singura modalitate a omului de a accede
spre infinit si o identifica cu sentimentul realitatii ultime.
Comentind valoarea credintei, Kant, ca si postkantienii, o
considera drept un act de vointa, de adeziune individuala,
subiectiva, care exclude indoiala si se lipseste de ratiunile
logice adecvate si comunicabile. In fapt, in YOGA, se are in
vedere conceperea credintei drept o forma de cunoastere datorita
fenomenelor de rezonanta ce rezulta.

CREDULITATE = atitudine, inclinatie catre a crede cu
usurinta si fara nici un fel de verificare cele comunicate de
altii. Implica naivitate. A nu se confunda cu increderea in
oameni. Credulitatea este necritica si poate permite influentari
nocive, deceptii etc. datorita unei receptivitati foarte mari.
Arata o predominanta in fiinta umana a centrului de forta
SWADHISTHANA CHAKRA (aspectul receptiv).

CURAJ = calitate morala intemeiata pe constanta indrazneala,
hotarire, consecventa si perseverenta. Pe baza amplificarii la
maxim a acestor insusiri, YOGHINUL poate sa-si elimine complet
frica in fata unor situatii generatoare de pericol, raminind calm
in aceste imprejurari. Atitudinea plina de curaj permite sa se
analizeze cu luciditate riscurile si dezvaluie mjloacele necesare
pentru a le inlatura sau ocoli, invinge sentimentul de
neincredere in fortele proprii, suporta cu consecventa sau
barbatie suferintele fizice, psihice sau morale, paseste cu
hotarire spre realizarea telurilor propuse si la nevoie isi
daruieste viata cu fruntea sus, daca idealul pentru care lupta
merita acest sacrificiu. Actele de curaj inaltator de inalta
semnificatie si valoare morala sunt generate de principii si de
sentimente sublime divine, nobile cum sunt: dragostea de oameni,
simtamintul de solidaritate umana cu grupul de yoghini din care
faci parte, sentimentul de tovarasie s.a. Nu orice actiune
curajoasa este apreciata pozitiv. Valoarea morala a curajului
apare in functie de idealul la care ne raportam. Sunt justificate
si apropiate pozitiv acele actiuni curajoase care sunt puse in
slujba unor idealuri divine, inalte, umanitare, drepte, care au
in vedere progresul spiritual. Asemenea fapte curajoase sunt
utile umanitatii, contribuie la progresul ei spiritual, divin si
de aceea sunt inalt morale.
Curajul nu trebuie confundat cu orice actiune nechibzuita
desfasurata in conditiile pericolului sau ale dificultatilor. Cel
care indeplineste o anumita fapta fara sa-si dea aproape deloc
seama de greutatile sau pericolul existent nu dovedeste curaj.
Exista si alte fapte, cum ar fi, de exemplu, actele ce izvorasc
din disperare, spiritul satanic de fronda, nesupunerea anarhica,
aventurismul demoniac, bravada egotica etc., asemanatoare, in
latura lor exterioara, cu curajul dar care, in realitate, nu sunt
rezultatul acestuia. Asemenea fapte se intilnesc, mai ales, in
viata si activitatea tinerilor. Nereusind sa faca deosebirea
intre astfel de atitudini si curaj, unii dintre ei le savirsesc,
crezind ca, prin aceasta, dau dovada de temeritate. Curajul este
o calitate care se formeaza prin educatie si prin autoeducatie.
Curajul este deci o trasatura caracteriala de ordin
volitional constind in capacitatea de infruntare constienta a
pericolelor si de actiune consecventa in conditii de risc.Implica
nu absenta fricii, ci stapinirea si depasirea ei completa. “Sa
nu-ti fie teama de nimic mai mult decit de teama”, spune
Emmerson.

CHAKRA = Cerc, focar, centru secret de forta si constiinta situat in
corpul subtil al fiintei. Exista 7 centri de forta principali, al 7-lea
(SAHASRARA (vezi SAHASRARA)) fiind insa considerat separat, el inglobindu-i
si transcenzindu-i pe toti ceilalti. CHAKRA-ele sunt puncte de intersectie
si interactiune ale diferitelor structuri sau invelisuri invizibile,
subtile ale omului (fizic, eteric, astral, mental si cauzal); acesti centri
receptioneaza, transforma si redistribuie energia subtila preluata din
MACROCOSMOS care ii traverseaza. Ei se afla aliniati de-a lungul axului
energetic esential al fiintei, SUSHUMNA NADI (vezi SUSHUMNA NADI). Centrii
de forta (CHAKRA) au fiecare anumite directii de vibratie (canale de
emisie-receptie) specifice, numite in YOGA simbolic “petale” sau “spite”
energetice.

CHAKRA = literal, in limba sanscrita “roata”, “cerc”; termen ce
desemneaza centrii secreti de forta prin care trece energia subtila PRANA
si, atunci cind este trezit, chiar KUNDALINI si care influenteaza corpul
fizic, corpul astral si corpul cauzal al fiintei umane. Acesti centri
fundamentali acumuleaza, transforma si redistribuie energia subtila,
modulata care ii traverseaza. Desi CHAKRA-ele influenteaza in mod cert
glandele endocrine si anumite organe fizice (de exemplu inima sau plexul
solar), este bine sa nu le confundam cu acestea deoarece apartin unui alt
nivel al realitatii fenomenale. CHAKRA-ele sunt puncte focar de intilnire
si de interpenetrare a fizicului cu psihicul, mentalul si cauzalul. Cele
sase CHAKRA principale impreuna cu cel de-al saptelea centru SUPREM
(SAHASRARA) din KUNDALINI YOGA (acesti centri fundamentali sunt cunoscuti
si in alte culturi, sub nume diferite) se gasesc amplasati de-a lungul lui
SUSHUMNA NADI, canalul principal de forta ce transporta energia subtila de-
a lungul coloanei vertebrale. SUSHUMNA NADI este canalul prin care urca
KUNDALINI in momentul trezirii superioare: psihice, mentale si spirituale a
fiintei umane.
Primele sase CHAKRA sunt situate fiecare in afara invelisului corporal
grosier, iar cea de-a saptea, care nu este propriu-zis o CHAKRA ci un
CENTRU SUPREM DE LEGATURA CU DUMNEZEU, se afla deasupra virfului capului
(SAHASRARA). In timpul trezirii lui KUNDALINI (fenomen ce se produce in
general ca urmare a unor exercitii de KUNDALINI YOGA corect si perseverent
realizate, care permit trezirea si controlul acestui proces), energia
cosmica subtila urca de la prima CHAKRA (MULADHARA), situata in plan subtil
la nivelul zonei dintre anus si sex, pina in SAHASRARA, activindu-le gradat
pe toate, una dupa alta. La nivelul fiecarei CHAKRA pe care o atinge si o
energizeaza extraordinar de mult KUNDALINI, yoghinul resimte un fel de
fericire intensa aparte (ANANDA) si totodata el dobindeste anumite puteri
psihice (SIDDHI) care ii permit sa ajunga la o forma mult mai ampla si
rafinata de cunoastere, de aici provenind de altfel si numele de Centri de
Constiinta (CHAITANYA) dat uneori CHAKRA-elor.
Din fiecare CHAKRA radiaza un anumit numar de canale energetice (NADI)
cunoscute in traditia yoghina sub numele de “PETALE” sau “SPITE”
energetice. Oamenii inzestrati cu capacitati mediumice si capabili,
datorita clarviziunii, sa vada corpul astral al celorlalti, descriu
adeseori CHAKRA-ele ca niste focare de lumina subtila distinct colorate
care au un numar diferit de petale sau canale energetice care pornesc
dintr-un centru (BINDU). Uneori CHAKRA-ele sunt reprezentate in mod
simbolic in anumite texte YOGA traditionale. Numarul de petale corespunde
totdeauna numarului de NADI-uri (sau SPITE ENERGETICE) ce pornesc din
fiecare CHAKRA. Aceste asa-zise “flori de lotus”, sunt inzestrate (atunci
cind sunt trezite) cu o vibratie specifica care le face sa dea impresia de
“roti” statice de unde provine si numele de CHAKRA. Dupa sistemul KUNDALINI
YOGA, fiecarei CHAKRA ii corespund anumite caracteristici psiho-somatice si
mentale exprimate printr-o serie de simboluri (forme geometrice, culori,
MANTRA-e, animale simbolice (care desemneaza anumite energii subtile,
secrete), divinitati (ce indica anumite lumi paralele) etc.).

CHAKRA-ele principale si atributele lor sunt:
1. MULADHARA CHAKRA - centrul situat la baza lui SUSHUMNA, intre radacina
organelor sexuale si anus. Atit timp cit MULADHARA CHAKRA este in stare
potentiala sau de adormire, energia KUNDALINI se odihneste aici; ea este
reprezentata printr-un sarpe incolacit in jurul lui insusi (din aceasta
cauza uneori se vorbeste de energia sarpelui); ea confera trezirea
puterilor paranormale si asigura energie tuturor celorlalte CHAKRA-e. Din
acest centru izvorasc patru NADI-uri care corespund cu cele patru petale
ale sale. Forma simbolica a acestei CHAKRA este patratul, culoarea sa
subtila este galben-portocaliu (ARGILOS), MANTRA fundamentala ce ii
corespunde (BIJA) este LAM, animalul sau simbolic este elefantul cu sapte
trompe, divinitatile cu care se poate lua legatura prin el sunt BRAHMA si
DAKINI, o SHAKTI a lui BRAHMA.
Yoghinul perseverent care, prin efortul sau spiritual, a patruns
plenar in starea de constiinta specifica lui MULADHARA CHAKRA, reuseste sa
invinga cu cea mai mare usurinta atasamentul sau terestru (PRITHIVI TATTVA)
si, dobindind un curaj extraordinar, el nu se mai teme niciodata de moartea
fizica. Prin concentrare si meditatie asupra acestei CHAKRA, el “obtine
cunoasterea lui KUNDALINI si a mijloacelor secrete de a-l trezi. Odata
plenar trezit KUNDALINI, yoghinul obtine puterea levitatiei (DARDURI
SIDDHI). El poate controla perfect suflurile subtile (VAYU), mentalul si
lichidul seminal (barbatii) sau secretiile menstruale (femeile). Energia sa
(PRANA) intra in BRAHMA NADI din mijloc. Cind KUNDALINI este ridicat si
mentinut suficient de mult timp in AJNA CHAKRA, toate pacatele yoghinului
(KARMA negativa chiar din alte existente) sunt rapid arse. El obtine
cunoasterea trecutului, prezentului si viitorului. El se bucura plenar de o
fericire inerenta, naturala (SAHAJA ANANDA)”. (SIVANANDA)

2. SWADHISTHANA CHAKRA - centrul aflat in plan subtil in canalul SUSHUMNA
in zona radacinii organelor genitale. Ea corespunde lui BHUVAR LOKA;
localizarea sa fizica este plexul hipogastric care guverneaza organele
sexuale si functia de procreere si trairile erotice, amoroase. Din centrul
acestei CHAKRA pleaca 6 NADI-uri (sau “petale”). Forma simbolica asociata
acestei CHAKRA este semiluna, culoarea sa este albul argintiu, MANTRA
fundamentala ce ii corespunde este (BIJA) VAM, animalul sau simbolic este
crocodilul si divinitatile cu care se poate lua legatura prin el sunt
VISHNU si o SHAKTI a sa, RAKINI.
“Cel care se concentreaza intens si mediteaza profund asupra acestei
CHAKRA si asupra energiilor sale ascunse corespondente nu se mai teme deloc
de apa. El are un control perfect asupra energiilor secrete, subtile ale
acestui element. El obtine mari puteri psihice, imaginatie creatoare
geniala, cunoastere intuitiva si se bucura de o stapinire perfecta a
functiei sexuale si a simturilor. De asemenea, el cunoaste cu usurinta
lumile sublime astrale. Pasiunea inlantuitoare, minia, atasamentul,
orgoliul, gelozia si alte impuritati psihice sunt usor si complet eliminate
de el. Yoghinul in cauza isi regenereaza corpul fizic, ramine tinar si
ajunge sa cucereasca moartea (MRITYUNJAYA SIDDHI)”. (SIVANANDA)

3. MANIPURA CHAKRA - centrul situat de-a lungul canalului SUSHUMNA, in zona
ombilicului la 2 degete dedesubt. Corespondenta sa fizica este plexul
solar; el guverneaza ficatul, stomacul, etc. 10 NADI-uri sau petale de
lotus (spite energetice) emana din aceasta CHAKRA a carei forma simbolica
este triunghiul cu virful in sus de culoare rosie, MANTRA fundamentala ce
ii corespunde este (BIJA) RAM, animalul sau simbolic este berbecul si
divinitatile cu care se poate lua legatura prin el sunt SHIVA RUDRA si o
SHAKTI a sa LAKINI. Yoghinul care se concentreaza intens si mediteaza
profund asupra acestei CHAKRA obtine puterea numita SATALA SIDDHI si
dobindeste capacitatea de a descoperi comori ascunse. El “nu va fi atins de
nici o boala. El nu se teme absolut deloc de foc. Chiar daca sta in foc, el
ramine neatins si in viata si niciodata nu are nici o teama de moarte;
vointa si puterea sa sunt uluitoare.” (SIVANANDA)

4. ANAHATA CHAKRA - centrul situat in zona inimii, tot in interiorul
canalului SUSHUMNA. Corespondenta sa fizica este plexul cardiac; el
guverneaza inima. 12 NADI-uri (sau SPITE energetice) simbolizate sub forma
petalelor de lotus pornesc din aceasta CHAKRA a carei forma simbolica este
steaua cu sase colturi, de culoare albastra, MANTRA fundamentala ce ii
corespunde este (BIJA) YAM, animalul sau simbolic este gazela si
divinitatile cu care se poate lua legatura prin el sunt ISHA si o SHAKTI a
sa KAKINI. Yoghinul ce se concentreaza si mediteaza profund asupra acestei
CHAKRA asculta sunetul paradisiac din ANAHATA CHAKRA (ANAHATA SHABDA care
este de fapt sunetul lui SHABDA BRAHMAN), atunci cind se focalizeaza intens
asupra acestui centru. Elementul subtil aer care poate fi controlat la
nivelul acestui centru face sa se amplifice in yoghinul respectiv SATTVA
GUNA (calitatea armoniei). Cel care mediteaza in mod perseverent asupra
acestei CHAKRA domina complet elementul subtil aer (VAYU TATTVA). El se
poate dedubla cu usurinta si poate zbura in alte lumi mirifice sau poate
intra fulgerator in corpul altuia, traind in totalitate ceea ce traieste
minunat celalalt (EMPATIE PERFECTA); el devine instrumentul iubirii divine
cosmice si obtine toate celelalte calitati SATTVA-ice (divine).”
(SIVANANDA)

5. VISHUDDHA CHAKRA - centrul situat in plan subtil la baza gitului, tot in
interiorul canalului SUSHUMNA. Este centrul elementului subtil eter (AKASHA
TATTVA). Corespondenta sa fizica este plexul laringian. 16 NADI-uri
simbolizate in forma unor petale de lotus emana din aceasta CHAKRA a carei
forma simbolica este cercul, culoarea este indigo, MANTRA fundamentala ce
ii corespunde este (BIJA) HAM, animalul sau simbolic este un elefant cu
sase colti si zeitatile cu care se poate lua legatura prin el sunt SADA
SHIVA si o SHAKTI a sa SHAKINI.
“Concentrarea intensa si meditatia profunda asupra elementului
(TATTVA) acestei CHAKRA este definita in textele YOGA sub numele
EXPANSIUNEA beatifica, spatiala AKASHI DHARANA. Cel care practica acesta
forma de meditatie nu va dispare sau muri nici la disolutia lumii
(PRALAYA). El obtine cunoasterea intuitiva, perfecta a celor patru VEDE,
datorita meditatiei perseverente asupra acestui lotus. El detine
cunoasterea trecutului, prezentului si viitorului si dobindeste controlul
energiilor misterioase ale timpului (TRIKALA - JNANA)”. (SIVANANDA).

6. AJNA CHAKRA - centrul aflat tot in interiorul canalului SUSHUMNA si este
localizat in plan subtil in spatiul dintre sprincene. In sistemele
esoterice occidentale, aceasta CHAKRA este numita “al treilea ochi”.
“Lotusul” sau nu are decit doua petale, adica doar doua NADI-uri emana din
el. Culoarea sa subtila este galben-auriu, MANTRA fundamentala ce ii
corespunde este (BIJA) AUM, divinitatile cu care se poate lua legatura prin
el sunt PARAMA SHIVA care se manifesta sub forma lui HAMSA si o SHAKTI a sa
HAKINI. Aceasta CHAKRA, a carei corespondenta fizica este zona frontala,
este considerata a fi centrul constiintei.
“Cel care se concentreaza intens si mediteaza profund asupra acestei
CHAKRA distruge gradat toate efectele negative (KARMA) ale actiunilor sale
anterioare din aceasta viata sau din celelalte. Adeptul devine un mare
YOGHIN si ajunge un eliberat in viata (JIVANMUKTA). El obtine cele opt mari
puteri paranormale (MAHA SIDDHI) si cele 32 de puteri minore”. (SIVANANDA)

7. SAHASRARA - se situeaza in plan subtil deasupra virfului capului, deci
in afara invelisului corporal grosier, dincolo de extremitatea superioara a
lui SUSHUMNA. Asa cum o indica numele sau, acest CENTRU DE LEGATURA CU
DUMNEZEU are 1 000 de petale, sau, cu alte cuvinte, este inzestrat cu o mie
de NADI, o infinitate de alte canale (NADI) emana si se ramifica de la
acest centru (SAHASRARA). Corespondenta fizica a acestui CENTRU SUPREM este
tot creierul, MANTRA sa (PARABIJA) este STRICT SECRETA deoarece este un
sunet cu totul sacru. Cele 50 de litere ale alfabetului sanscrit
manifestate ca energii subtile (MANTRA-ele) parcurg mia de petale ale
acestui CENTRU SUPREM (SAHASRARA) care reprezinta el singur (atunci cind
este perfect trezit) totalitatea tuturor CHAKRA-elor si MANTRA-elor
existente. Centrul Suprem de FORTA, SAHASRARA, apare astfel ca fiind net
superior fata de toti ceilalti 6 centri de forta (CHAKRA). El emite o
lumina alb stralucitoare si intensa precum “zece milioane de sori” si
apartine unui nivel al realitatii superior celorlalte 6 CHAKRA care sunt
desemnate ca fiind cele Sase CHAKRA (SAT CHAKRA), adica CHAKRA in sensul
limitat al termenului. Considerat ca o resedinta esentiala a lui SHIVA,
SAHASRARA corespunde constiintei beatifice, divine, MACROCOSMICE.
“Atunci cind KUNDALINI este intim unit cu SHIVA in SAHASRARA, yoghinul
se bucura de fericirea suprema (PARAMANANDA). El atinge o stare de
supraconstiinta si realizeaza cea mai inalta cunoastere. El devine un
“YOGHIN care stie instantaneu totul” (BRAHMAVID - VARISHTHA, el este un
mare intelept si un JNANI perfect)”. (SIVANANDA)
Desi elaborat cu citeva mii de ani in urma de hinduism, sistemul
CHAKRA-elor joaca totodata un rol important in budism, in special in
budismul tantric. Fundamental, sistemul centrilor de energie (CHAKRA) si al
canalelor subtile (NADI) care le leaga intre ele este identic cu cel
dezvoltat de KUNDALINI YOGA. Totusi, simbolismul care ii este asociat
apartine in mai mare masura iconografiei budiste. Practica meditatiei
elaborata pornind de la acest sistem se diferentiaza in aspectele sale
fundamentale si in multe alte aspecte de cea a lui KUNDALINI YOGA.

CONTINENTA SEXUALA = infrinare, retinere, control deplin constient
al functiei sexuale atit de catre barbat cit si de catre femeie, implicind
contactul sexual cu atingerea unui numar nelimitat de orgasme de catre cei
doi (la unison sau separat) dar care nu se finalizeaza prin ejaculare la
barbat si nici prin descarcarea exploziva a potentialului creator specific
la femeie. Acest mod superior de a trai actul sexual fara epuizare, permite
transmutarea biologica a potentialului sexual, creator, in forme superioare
de energie vitala, psihica, mentala, spirituala, datorita unor procese
inefabile de sublimare launtrica.
Stapinirea in timpul exercitarii functiei amoroase a potentialului
sexual este specifica traditiei Taoiste care urmareste sa realizeze astfel
o echilibrare deplina si o polarizare pe multiple nivele a energiilor YANG
(+) si YIN (-) in fiinta. Prin realizarea cu succes a continentei sexuale
de catre cei doi, in cuplu, trairea amoroasa devine plenara, dispare
senzatia de vlaguire si somnolenta care insoteste ejacularea, este evitata
sarcina nedorita, femeia poate atinge in timp, de ori cite ori vrea, starea
de orgasm, armonia de cuplu si fericirea se amplifica. In conceptia
orientala, amorul realizat intr-o stare continua de continenta sexuala
devine o gradata dilatare datatoare de extaz, in care cuplul expansioneaza
in infinit depasindu-si astfel toate limitarile.
In mod normal, la majoritatea femeilor exista in stare latenta
capacitatea de a realiza spontan continenta sexuala. Aceasta
disponibilitate le permite chiar multor femei sa poata trai adeseori
orgasme multiple fara descarcarea potentialului sexual. La barbat
realizarea continentei sexuale implica un anumit antrenament gradat si
realizarea unei stari de echilibrare a energiilor YANG (+) si YIN (-).
Angrenarea permanenta a continentei sexuale este o practica curenta in
HATHA YOGA si in Taoism. Experienta continentei sexuale in cuplu permite
fiintei umane sa realizeze ceva extraordinar, facind-o sa realizeze ca,
componenta biologica a atractiei fata de sexul opus nu este reprezentata
numai de instinct ci si de alte aspecte energetice, subtile, psiho-
emotionale, care sunt integrate sub forma energiilor YANG (+) si YIN (-) in
complexul sistem al comportamentului sexual-afectiv-mental. Din punct de
vedere fiziologic, CONTINENTA SEXUALA reprezinta un proces ciclic,
ascendent, care evolueaza in mai multe faze: a) faza de excitatie; b) faza
de platou; c) coitul propriu-zis; d) faza de evitare a ejacularii cu
transmutarea gradata in energie a unei cantitati infime din potentialul
sexual; e) orgasmul normal; f) in continuare urmeaza din nou (dupa un
anumit interval de timp de la 15 la 30 de minute) o faza de evitare a
ejacularii cu transmutarea gradata in energie a unei cantitati infime din
potentialul sexual; g) orgasmul al doilea mult mai intens si mai profund
decit cel de dinainte.
Daca atit barbatul cit si femeia controleaza cu succes potentialul
sexual, gratie continentei sexuale, ei pot continua relatia amoroasa
intima, indefinit in timp. Prin continenta sexuala trairea amoroasa devine
un etern inceput si permite sa fie traita iubirea cosmica. In legatura cu
continenta sexuala se cuvine sa amintim ca gindirea straveche Orientala si
in special TANTRA, confera iubirii sexuale transfiguratoare semnificatia
profunda a unei cai de autocunoastere si perfectionare spirituala a fiintei
umane. Prin intermediul acestei iubiri oceanice in care totul devine cu
putinta, se realizeaza transcenderea conditiilor comune, limitatoare si
survine o fuziune cosmica a cuplului in Universul infinit.
Unirea erotica nesfirsita se transforma intr-o expansiune, beatifica,
grandioasa; astfel, datorita sublimarii amoroase, se depaseste un act
biologic instinctual si cuplul uman obtine valente inefabile de cuplu
cosmic, ideal, divin. Senzualitatea amplificata, gratie continentei sexuale
perfecte, apare in traditia spirituala indiana drept un mijloc de a atinge
Extazul Perfect (SAMADHI). Experienta erotica intensa facilitata de
continenta sexuala este astfel investita cu valori trans-senzoriale.
Realizata astfel, ea conduce la o stare progresiva de beatitudine si
autonomie pentru ambii iubiti. Continenta sexuala, in viziunea yoghina este
un mod misterios de cunoastere, voluptatea perfect controlata jucind aici
doar rolul de vehicul, prin intermediul caruia se transcende constiinta
normala, limitata si se instaleaza starea extatica de iluminare datatoare
de eliberare si intelepciune. Gratie continentei sexuale, tensiunea sexuala
intensa nu se consuma prin actul ejacularii; emisiunea seminala este oprita
printr-un puternic proces de focalizare mentala, care permite un
autocontrol fiziologic deplin al ejacularii, dar si al trairii erotice
autonome.
Aceasta tehnica extraordinara de realizare a unirii sexuale nesfirsite
este de natura sa declanseze uneori trezirea energiei colosale individuale
KUNDALINI SHAKTI, sublimind si convertind potentialul energetic ce rezulta
prin transmutarea biologica in forme din ce in ce mai rafinate de energie
vitala, psihica, mentala, care, la rindul lor, sporesc si reveleaza forta
spirituala. Continenta sexuala, realizata cu succes un anumit interval de
timp, face totodata sa se trezeasca si sa se amplifice capacitatile
psihomentale, dincolo de normalitate. Indeplinind intr-o stare de
transfigurare si adoratie fuziunea amoroasa, pentru adorator, in acele
clipe, iubita sintetizeaza intreaga natura feminina (Eternul Feminin); ea
este in acelasi timp mama, sora, amanta, sotia, fiica, fiind deci
substitutul si esenta Naturii (PRAKRITI), sursa principala a bucuriei si a
repaosului prin care totul se manifesta in Univers. Prin continenta
sexuala, jocul erotic se realizeaza pe un plan trans-biologic, cosmic, fara
sfirsit, iubitii incorporind “O CONDITIE IDEALA DE ZEI”, in sensul ca ei nu
numai ca experimenteaza beatitudinea, ci si ca pot contempla direct
realitatea ultima.

CREDINTA: opinie ferma, convingere puternica, certitudine subiectiva
asupra unui fapt sau a unei relatii care nu este de domeniul evidentei si
uneori nici nu se poate demonstra, cum este cazul credintei religioase.
Credinta noastra genereaza instantaneu fenomene subtile de rezonanta cu
anumite energii si sfere de forta invizibile din Macrocosmos. Se datoreaza
fenomenelor constante de rezonanta specifica si intaririi afective a unor
relatii cognitive in conditiile in care demonstratiile rationale sunt
inconsistente sau imposibile. In sens figurativ, credinta este orice optiune
sau opinie ferma ce determina rezonanta.
In concluzie, credinta este o certitudine afectiva, sentimentala,
mentala, spirituala, non-rationala generata datorita fenomenelor inefabile de
rezonanta cu energii subtile si aspecte din Macrocosmos ce se produc in
fiinta celui care crede cu putere si care poate atinge, uneori, fanatismul,
atunci cind ceea ce credem este partial adevarat sau fals. In aceasta
semnificatie se inscriu si credintele religioase si spirituale, motivate insa
prin revelatie. In primul caz, credinta reprezinta treapta inferioara a
cunoasterii si uneori se opune certitudinii stiintifice. In al doilea caz,
credinta este treapta cea mai inalta a cunoasterii, superioara cunoasterii
rationale. Yoga vede in credinta singura modalitate a omului de a accede spre
infinit si o identifica cu sentimentul realitatii ultime. Kant, ca si
postkantienii, o considera drept un act de vointa, de adeziune individuala,
subiectiva, care exclude indoiala si se lipseste de ratiunile logice adecvate
si comunicabile. In fapt, in yoga se are in vedere conceperea credintei drept
o forma de cunoastere datorita fenomenelor de rezonanta ce rezulta.

D

DARSHANA = ceea ce este vazut, cunoscut
DARSHANA SHAKTI = vehiculul puterii de cunoastere
DARSHANAM = viziune spirituala
DARSHINAH = al aceluia care vede
DAURMANASYA = depresiune
DESHA = loc; tara
DESHAYOH = de loc
DEVADATTA = forma subtila de energie (una dintre cele 5 PRANAS-uri
minore). Provoaca motaiala si somnul
DHANANJAYA = forma subtila de energie (una dintre cele 5 PRANAS-uri
minore). Intretine si face sa apara dorinta de hranire
DHARANA = concentrare mentala ferma si continua. Conditie
importanta care permite sa fie atinsa in YOGA meditatia profunda
DHARMA = calitate; proprietate; proprietatile; functie. Termen
generic desemnind “ceea ce constituie Adevarata Natura a noastra”.
DHARMA PARINAMA: CHITTA este transformata din punctul de vedere al
proprietatii sau structurii (DHARMA) ei
DHARMAMEGHA SAMADHI = cea mai inalta forma de extaz divin (Samadhi)
care este admis a exista in tratatele clasice YOGA.
DHARMAMEGHAH = ploaia DHARAMA-ei
DHARMI = substratum-ul proprietatilor
DHRUVE = realizind SAMYAMA asupra Stelei Polare
DHYANA(M) = meditatie, meditatie, reculegere, permitind yoghinului
sa atinga starea de SAMADHI. Meditatia este o curgere neintrerupta
a gindirii catre obiectul concentrarii mintii (DHARANA). Fara
DHYANA este absolut imposibil sa fie atinse de catre yoghin starile
superioare de constiinta.
DHYANAJAM = nascut din meditatie
DIPTIH = radiatie
DIRGHA = lung
DIVYAM = divin
DOSHA = defect
DRASHTA = vazatorul
DRASTRI = vazator = vazatorul (vazatorului)
DRASTUH = vazator (sau PURUSHA)
DRIDHA = ferm
DRIG = PURUSHA; putere a constiintei; putere de a vedea
DRIG SHAKTI = puterea de cunoastere
DRISHEH = al vazatorului
DRISHIMATRAH = numai pura constiinta
DRISHTA = vazut; prezent
DRISHYA = vazutul (PRAKRITI)
DRISHYASYA = a vazutului
DRISHYATVAT = din cauza perceptibilitatii
DRISHYAYOH = vazut
DUHKHA(M) = durere; mizerie, suferinta
DUHKHAIH = prin aceste trei dureri
DVANDVA = cuplul contrariilor
DVESHAH = aversiune
DWESHA = neplacere, aversitate, repulsie (opusul lui RAGA)

DAHARAKASHA = Micul spatiu (AKASHA) sau camaruta (DAHARA) din
interiorul inimii. Este vorba aici de fapt nu de inima fizica ci de
un anumit aspect subtil foarte profund ce exista la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA; el este asa-numitul “vid extatic al inimii”, sediul
simbolic (in plan subtil) al sinelui individual esenta (JIVATMAN).

DEDUBLAREA SAU PROIECTIA ASTRALA A CORPULUI ASTRAL IN UNIVERSUL
ASTRAL. Pe fondul acestor credinte si experientei yoghine milenare,
putem defini universul astral superior ca fiind tarimul mirific
unde se produc trairi, fenomene si manifestari astrale, psihice si
paranormale net superioare. Atunci cind, dintr-un motiv oarecare,
corpul astral se elibereaza de coincidenta sau “identitatea” sa cu
corpul fizic, el patrunde imediat in realitatea fascinanta a unei
alte dimensiuni nebanuite de cel ignorant si obtuz. Cea mai mare
parte din experientele astrale care se produc atunci in timpul unei
“decoincidente” involuntare, nu lasa in general decit o haotica sau
vaga amintire. Daca totusi lasa vreuna si nu sintem suficient de
lucizi si intuitivi, fara indoiala, sensul sau complex ne va scapa.

De multe ori yoghinii avansati au pornit in cautarea mijloacelor
gratie carora corpul astral proiectat in afara corpului fizic va fi
capabil sa aduca constiintei perfect treze o amintire cit mai clara
si precisa a calatoriei sale in diferitele lumi ale universului
astral superior. In termenii sistemului YOGA, yoghinul avansat urca
cu ajutorul energiei KUNDALINI in diferitele lumi astrale (nu este
numai o singura dimensiune astrala) printr-un procedeu special
secret care la o anumita faza evolutiva nu poate fi dezvaluit decit
celor cu adevarat pregatiti care sint apti sa-l primeasca.
Principiul general de punere in aplicare al tehnicii de dedublare
astrala consta in a ne proiecta ferm si in mod deliberat corpul
astral in afara acestei identificari sau coincidente cu corpul
fizic, pastrindu-ne in acelasi timp pe deplin starea de perfecta
luciditate a constiintei, pentru a reusi sa traim cu maximum de
acuratete tot ceea ce ni se intimpla IMEDIAT dupa aceea. Procedind
astfel, vom constata ca accedem la lumea sau universul astral fiind
si raminind pe deplin constienti, deoarece legatura dintre
constiinta asa-zis “normala” si constiinta astralului nu este
rupta.
Acesta este marele secret al dedublarii astrale in care
constiinta este simultan si egal prezenta in cele doua lumi
(ASTRALA SI MATERIALA)

DELIR AMBITIOS = Delir care apare in paralizia generala
progresiva si in paranoia (nebunia sistematizata ambitioasa sau,
altfel spus, megalomania). Ideile delirante din delirul ambitios
corespund unor exaltari ale EGOULUI, subiectul avind sentimentul
TOTAL NEJUSTIFICAT si PREDOMINANT FANTASMAGORIC al fortei,
omnipotentei, superioritatii.
In metamorfozarea delirului sistematizat, psihiatrii considera
delirul ambitios ca o cale finala, ca o forma spre care tind
bolnavii psihic, indiferent de coloratura initiala (persecutor
mistic, erotic, politic, de gelozie). Persecutatul devine
persecutor, acuzatul - acuzator, oprimatul - oprimator etc., ideile
de pesecutie fiind substituite rind pe rind cu cele megalomanice.

DEPURATIV = Substanta care datorita caracteristicilor sale
actioneaza in mod eficient si contribuie la purificarea
organismului, deoarece faciliteaza eliminarea toxinelor si a
otravurilor din organism. Este de asemenea numita depurativa orice
substanta care are proprietatea de a debarasa umorile de
principiile care dauneaza acestora.
In opozitie cu Ascendentul se afla DESCENDENTUL, Semnul zodiacal
care in general indica zodia fiintei iubite (de sex opus) care ne
poate fi sot sau sotie, fie, in general, tipul de persoane catre
care se va indrepta nativul in cursul vietii sale.

DEVENIRE =
Termen ce exprima modificarea, transformarea, variabilitatea,
efemeritatea a tot ce este creat, trecerea neincetata a obiectelor,
fiintelor si fenomenelor in altceva, procesualitatea. Devenirea
este singurul adevar in lumea manifestata; ea este unitatea
existentei si non-existentei, deoarece fiecare lucru si fiinta,
fiind mereu in permanenta schimbare, este in necontenita trecere de
la non-existenta la existenta si invers. Conceptul de devenire sau
temporalitate este astfel perfect asimilabil cu cel al iluziei
cosmice (MAYA) din filosofia orientala. Un mare intelept al
Orientului a spus: “IN ACEASTA LUME (FIZICA), SINGURA SCHIMBAREA
(DEVENIREA) ESTE ETERNA”.

DEZINFECTANT = Se spune despre o substanta care actioneaza
eficient si in mod specific, cu ajutorul careia se poate efectua
dezinfectarea. In general o substanta este dezinfectanta atunci
cind poate sa neutralizeze sau distruga materii organice a caror
descompunere este o cauza de infectie, actionind asupra acestora,
rapid, chimic sau mecanic la nivelul mediilor inerte. Dezinfectarea
este o operatie eficienta care are drept scop debarasarea
tegumentelor (miini, piele, cavitate organica), vesminte, covoare,
saltele, de anumiti germeni patogeni care se gasesc acolo. Pentru
a realiza aceasta se recurge la mijloace mecanice (spalare si
frecare cu sapun), la anumite mijloace fizice (caldura uscata sau
umeda) sau mijloace chimice naturale (antiseptice) in care se
aplica acea substanta direct pe locul sau organul pe care dorim sa-
l dezinfectam.

DHARANA = Concentrarea mentala ferma, constanta, neintrerupta
a atentiei asupra unui punct, obiect sau fiinta. Concentrarea
mentala ferma si intensa face cu putinta controlul sau stapinirea
deplina a tuturor functiilor vitale. Concentrarea mentala (DHARANA)
perfect realizata face spontan cu putinta suspendarea respiratiei
datorita focalizarii depline a atentiei care, atunci cind este FERM
FIXATA genereaza fulgeratoare si complexe fenomene de rezonanta cu
diferite energii subtile, benefice din MACROCOSMOS.
Inceputul concentrarii apare atunci cind mintea se fixeaza
ferm si continuu asupra unui obiect particular, asupra unei anumite
CHAKRA sau chiar asupra unei idei binefacatoare. De indata ce
concentrarea mentala neintrerupta (DHARANA) este suficient de bine
stapinita, ea se adinceste din ce in ce mai mult si ne face sa
intram in meditatia yoghina profunda DHYANA. Unele texte yoghine
fundamentale cum ar fi “Calea cu opt trepte catre YOGA”, “Meditatia
in YOGA” si “ANTARANGAS YOGA” considera ca DHARANA sau concentrarea
mentala continua este cea de-a 6-a etapa in RAJA YOGA, in care
mentalul yoghinului are doar constiinta unui punct sau obiect
particular asupra caruia este focalizata in totalitate atentia.
In HATHA YOGA, dupa ISHVARA-GITA, concentrarea mentala ferma,
intensa si continua (DHARANA) trebuie sa fie mentinuta neintrerupt
timp de minim 12 PRANAYAMAS pentru a fi cu adevarat numita
CONCENTRARE MENTALA YOGHINA (DHARANA). Pentru a intelege cit mai
bine ce este in realitate concentrarea mentala continua (DHARANA)
putem sa spunem ca ea poate fi considerata (analogic vorbind)
intocmai ca o stare excelenta de functionare a memoriei in care
putem sa retinem cit mai clar (cu toate detaliile necesare) si
pentru mult timp tot ceea ce am vazut sau am auzit o singura data.

DITI = Constiinta sau forta cosmica ce genereaza dualitatea.
DITI desemneaza, de asemenea, o forta inteligenta inferioara lui
ADITI in ierarhia cosmica, ce este considerata drept mama
nascatoare a titanilor, numiti DAITYA.

DRISHTI = Viziune spirituala, facultate de percepere care
implica clarviziunea mentala

DURATA = interval de timp afectat emisiei unui sunet.
(Ecliptica - cercul de pe sfera cereasca, obtinut prin intersectia
acesteia cu planul orbitei Pamintului)

DAHARAKASHA = Micul spatiu (AKASHA) sau camaruta (DAHARA) din
interiorul inimii. Este vorba aici de fapt nu de inima fizica ci de
un anumit aspect subtil foarte profund ce exista la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA; el este asa-numitul “vid extatic al inimii”, sediul
simbolic (in plan subtil) al sinelui individual esenta (JIVATMAN).

DEDUBLAREA SAU PROIECTIA ASTRALA A CORPULUI ASTRAL IN UNIVERSUL
ASTRAL. Pe fondul acestor credinte si experientei yoghine milenare,
putem defini universul astral superior ca fiind tarimul mirific
unde se produc trairi, fenomene si manifestari astrale, psihice si
paranormale net superioare. Atunci cind, dintr-un motiv oarecare,
corpul astral se elibereaza de coincidenta sau “identitatea” sa cu
corpul fizic, el patrunde imediat in realitatea fascinanta a unei
alte dimensiuni nebanuite de cel ignorant si obtuz. Cea mai mare
parte din experientele astrale care se produc atunci in timpul unei
“decoincidente” involuntare, nu lasa in general decit o haotica sau
vaga amintire. Daca totusi lasa vreuna si nu sintem suficient de
lucizi si intuitivi, fara indoiala, sensul sau complex ne va scapa.

De multe ori yoghinii avansati au pornit in cautarea mijloacelor
gratie carora corpul astral proiectat in afara corpului fizic va fi
capabil sa aduca constiintei perfect treze o amintire cit mai clara
si precisa a calatoriei sale in diferitele lumi ale universului
astral superior. In termenii sistemului YOGA, yoghinul avansat urca
cu ajutorul energiei KUNDALINI in diferitele lumi astrale (nu este
numai o singura dimensiune astrala) printr-un procedeu special
secret care la o anumita faza evolutiva nu poate fi dezvaluit decit
celor cu adevarat pregatiti care sint apti sa-l primeasca.
Principiul general de punere in aplicare al tehnicii de dedublare
astrala consta in a ne proiecta ferm si in mod deliberat corpul
astral in afara acestei identificari sau coincidente cu corpul
fizic, pastrindu-ne in acelasi timp pe deplin starea de perfecta
luciditate a constiintei, pentru a reusi sa traim cu maximum de
acuratete tot ceea ce ni se intimpla IMEDIAT dupa aceea. Procedind
astfel, vom constata ca accedem la lumea sau universul astral fiind
si raminind pe deplin constienti, deoarece legatura dintre
constiinta asa-zis “normala” si constiinta astralului nu este
rupta.
Acesta este marele secret al dedublarii astrale in care
constiinta este simultan si egal prezenta in cele doua lumi
(ASTRALA SI MATERIALA)

DETASARE: nevoia periodica de singuratate. Acestora le place efectiv
linistea si singuratatea deoarece ei pot comunica extatic cu Dumnezeu prin
suprema tacere. Deseori ei se pot mentine total detasati si obiectivi
deasupra luptei, raminind netulburati si nederanjati in situatii in care
ceilalti nu pot sa reziste.

DHARMA: literal, in sanskrita, inseamna “a purta”, “a tine”. Termen
generic desemnind “ceea ce constituie Adevarata noastra Natura”, (spiritul
de) dreptate. Fundament al moralei si al eticii umane, lege naturala divina a
Universului si baza a oricarei orientari spirituale. Hindusii numesc religia
lor sanatana-dharma, religia eterna. Pentru individ, dharma este indisociabil
legata de karma: omul nu poate realiza dharma decit in limitele situatiei
sale karma-ice specifice. Concept central al budismului utilizat adeseori in
acceptii diverse:
1. Legea cosmica a “Marelui Ordin Divin” la care lumea noastra este
supusa si al carui principal aspect este legea renasterii determinata precis
de karma.
2. Doctrina lui Buddha care permite in primul rind constientizarea
deplina a acestei “Legi” si o formuleaza intr-un anumit mod. Aceasta doctrina
exprima Adevarul universal. Privita in acest sens, dharma exista deja,
inainte de nasterea pe pamint a lui Buddha, el insusi nefiind decit o
manifestare a acesteia.

DHARMA = Literal in sanscrita “a purta”, “a tine”. Termen
generic desemnind “ceea ce constituie Adevarata noastra Natura”,
(spiritul de) dreptate. Fundament al moralei si al eticii umane,
lege naturala divina a Universului si baza a oricarei orientari
spirituale. Hindusii numesc religia lor SANATANA-DHARMA, religia
eterna.
Pentru individ, DHARMA este indisociabil legata de KARMA:
omul nu poate realiza DHARMA decit in limitele situatiei sale
KARMA-ice specifice. Concept central al budismului utilizat
adeseori in acceptii diverse:
1. Legea cosmica a “Marelui Ordin Divin” la care lumea noastra
este supusa si al carui principal aspect este legea renasterii
determinata precis de KARMA;
2. Doctrina lui BUDDHA care in primul rind permite
constientizarea deplina a acestei “Legi” si o formuleaza intr-un
anumit mod. Aceasta doctrina exprima Adevarul universal. Privita
in acest sens, DHARMA exista deja, inainte de nasterea pe Pamint
a lui BUDDHA, el insusi nefiind decit o manifestare a acesteia.
In aceasta DHARMA, budismul isi cauta refugiul (TRISHARANA);
3. Ansamblul de norme etice si de comportament (SHILA, VINAYA -
PITAKA);
4. Manifestari ale realitatii, lucruri, fenomene in general;
5. Ginduri, continuturi psihice, idei, reflexii de fenomene in
mintea umana;
6. Termen desemnind “factorii existentiali” care pentru HINAYANA
sunt pietrele unghiulare ale personalitatii empirice si ale
universului nostru interior.

DHYANA: meditatie, reculegere meditativa. Dhyana face parte din cele
patru stadii ultime ale sistemului yoga al lui Patanjali, cunoscute sub
numele de dharana, dhyana, samyama si samadhi. Dhyana este impreuna cu
samyama (identificarea perfecta) treapta care ne permite sa atingem samadhi.
Pentru aceasta trebuie sa suspendam complet gindirea in scopul de a elibera
constiinta absoluta de orice interferente efemere. Patanjali numeste
meditatia “un flux sau curent de gindire superioara, neintrerupta care
converge catre obiectul concentrarii (dharana)”. Fara o foarte profunda
dhyana (meditatie) este aproape imposibil sa ajungem la stari de constiinta
superioare, divine.

————- Sfirsit ————-