Skip to: site menu | section menu | main content

Calea Inimii - AdAnima

Societatea Academica pentru Transformare si Cunoastere de Sine

Archive for October 12th, 2007

Care este ziua lui Dumnezeu - Sambata sau Duminica?

De fapt, nu are o importanta foarte mare. Fiecare zi este ziua lui Dumnezeu- pentru cei care cred, iar secretul este sa ne transformam suficient viata si pe noi insine pentru a simti cu adevarat aceasta. Binenteles, o zi pe saptamana este necesara pentru odihna si regenerare. Cu atat mai mult pentru reinnoirea elanului de transformare si aspiratie spirituala…

………………………………………………………………………………………………….

Pasajul din Epistola lui Pavel catre Coloseni (2:16-17) este unul dintre cele mai controversate din Biblie. Biblia este foarte clara în privinta Sabatului (sâmbata, zi libera). Sabatul a fost dat la creerea lumii (Geneza 2:1-3), Isus l-a sustinut (Luca 4:16) iar Pavel l-a recomandat (Faptele Apostolilor 13:42-44). In Epistola lui Pavel catre Coloseni (2:16-17) Pavel afirma: “Nimeni sa nu va judece cu privire la zilele de Sabat care sunt umbra lucrurilor viitoare”.

LEGEA DUMINICALA A IMPARATULUI ROMAN CONSTANTIN CEL MARE
(înlocuirea zilei de Sâmbata cu ziua de Dumineca)

Din timpul apostolilor pâna la imparatul roman Constantin cel Mare, crestinii au serbat Sabatul (sâmbata) ca zi sfânta, in timp ce duminica (prima zi a saptamânii) era privita doar ca o zi de lucru. In anul 321 d.C. Constantin cel Mare a emis o decizie care impunea odihna in prima zi a saptamânii (dumineca) in toate localitatile si orasele, in timp ce oamenilor de la tara li se permitea sa lucreze totusi pamântul. In anul 538 d.C. Conciliul de la Orleans a indepartat si aceasta derogare, impunând dumineca ca zi libera, in timp ce sâmbata devenea o zi de lucru oarecare.

In tot cursul timpului a existat tendinta de a se face diferentierea de ceea ce era evreiesc. Pentru crestinism a fost un proces treptat de trecere de la sâmbata la duminica. Evreii tineau si tin si acum Sabatul sâmbata. Isus a tinut sâmbata si ucenicii sai au tinut sâmbata. Biblia nu vorbeste despre vreo schimbare a zilei de odihna ordonata de Isus. Crestinii au inceput sa foloseasca si duminica ca zi de odihna pentru a aminti de invierea lui Isus (desi nu este vreo indicatie expresa in Biblie). Asa ca au inceput sa tina si sâmbata si duminica. Romanii ii prigoneau pe evrei. Crestinismul se raspândise in tot Imperiul Roman. Unii dintre crestini, ca sa nu fie confundati cu evreii, au preferat sa tina duminica. Acest proces a durat cam vreo 2-3 secole. Probabil ca imparatul Constantin cel Mare a avut in vedere si acest lucru. Dar motivul principal a fost ca sa uneasca pe necrestini si crestini, si apoi sa foloseasca aceasta pentru a-si atinge scopurile politice. Necrestinii au fost crestinati in masa. Ziua Soarelui (Sol Invictus, duminica la necrestini) a fost elementul de legatura. Dar, de-a lungul istoriei au fost mereu crestini care au pastrat Sabatul zilei a saptea.

Legea data de imparatul Constantin la 7 martie 321 cu privire la ziua de odihna suna astfel: “Toti judecatorii, orasenii si meseriasii trebuie sa se odihneasca in venerabila zi a soarelui (Sol invictus). Locuitorii satelor insa pot sa se ocupe liber de cultivarea campului, pentru ca deseori se intampla ca nici o alta zi nu este mai potrivita pentru semanarea grâului in brazde sau pentru plantarea vitei de vie. In felul acesta câstigul dat de providenta cereasca nu trebuie sa se piarda din cauza aceasta”. Originalul latin al acestui text se gaseste in Codex Justiniani.

O EPOCA DE INTUNERIC SPIRITUAL

Dupa intemeierea papalitatii, in mod aproape imperceptibil, obiceiurile necrestinismului si-au croit drumul in biserica crestina. Spiritul de compromis si de conformare cu necrestinismul a fost tinut in frâu pentru un timp de persecutiile crude pe care le-a suferit biserica sub necrestinism. Dar cand persecutia a incetat si crestinismul a intrat in palatele demnitarilor si a imparatilor, el a parasit simplitatea umila a lui Cristos si a apostolilor lui, in schimbul pompei si mandriei preotilor si conducatorilor necrestini; el a inlocuit cerintele divine cu teoriile si traditiile omenesti. Din acel moment fenomenul de coruptie a progresat repede.

Una dintre doctrinele principale ale Catolicismului sustine ca papa este capul vizibil al bisericii universale a lui Cristos, investit cu autoritate suprema peste episcopii si preotii din toata lumea. Mai mult decat atat, papei i-au fost atribuite chiar titlurile Dumnezeirii. A fost numit Domnul Dumnezeu Papa si a fost declarat infailibil. El pretinde inchinarea tuturor oamenilor. Dumnezeu niciodata n-a lasat sa se inteleaga in cuvântul sau ca el a desemnat vreun om sa fie capul bisericii. Doctrina despre suprematia papala se opune direct invataturilor Bibliei. Papa nu poate avea nici o putere peste biserica lui Cristos decat prin uzurpare. Catolicii au acuzat insistent pe protestanti de erezie si de despartire voita de adevarata biserica. Dar aceste acuzatii li se aplica mai degraba lor. Pentru ca papa sa-si poata mentine dominatia asupra oamenilor si pentru a consolida autoritatea uzurpatorului papal, trebuia sa-i impiedice sa cunoasca Scripturile. Biblia ar fi inaltat pe Dumnezeu si ar fi asezat pe oamenii marginiti in adevarata lor pozitie; de aceea adevarurile ei sfinte trebuiau ascunse si suprimate.

Aceasta logica a fost adoptata de Biserica Catolica. Timp de sute de ani raspândirea Bibliei a fost interzisa. Oamenilor le-a fost interzis sa o citeasca sau sa o aiba in casele lor si preoti si prelati neprincipiali interpretau invataturile ei pentru a sustine pretentiile lor. Astfel, papa a ajuns sa fie aproape universal recunoscut ca vicerege al lui Dumnezeu pe pamant, inzestrat cu autoritate peste biserica si stat. Pentru a oferi convertitilor de la necrestinism la crestinism un inlocuitor pentru inchinarea la idoli, si a-i incuraja astfel sa accepte de forma crestinismul, in serviciul crestin de inchinare a fost introdusa treptat inchinarea la icoane si relicve. Decretul unui conciliu a statornicit in cele din urma acest sistem de idolatrie. Pentru a completa aceasta profanare, Roma a scos din Decalog porunca a doua, care interzice inchinarea la chipuri si a impartit porunca a zecea in doua, pentru a pastra numarul de zece. Spiritul de concesie fata de necrestinism a deschis calea pentru o alta desconsiderare a autoritatii cerului.

In primele secole adevaratul Sabat fusese tinut de toti crestinii.

In prima parte a secolului 4 imparatul Constantin cel Mare a emis decretul care facea din duminica o sarbatoare publica in intreg imperiul roman. Ziua Soarelui era venerata de catre supusii lui necrestini si era onorata de crestini; politica imparatului era sa uneasca interesele contradictorii ale crestinismului si necrestinismului. El a fost indemnat sa faca acest lucru de episcopii bisericii care, inspirati de ambitie si insetati de putere, au inteles ca daca ar fi venerata aceeasi zi, atat de crestini cat si de necrestini, aceasta va favoriza primirea de forma a crestinismului de catre necrestini si astfel puterea si influenta bisericii vor creste. Dar in timp ce multi crestini au fost convinsi treptat sa considere duminica ca avand un anumit grad de sfintenie, ei inca tineau adevaratul Sabat ca ziua sfanta. Din timp in timp, au fost tinute mari concilii (sinoduri) in care erau convocati demnitari ai bisericii din toata lumea. Aproape in fiecare conciliu Sabatul era coborât din ce in ce mai mult, in timp ce duminica era in aceeasi masura inaltata. Astfel sarbatoarea Soarelui Invincibil (Sol Invictus) a ajuns in cele din urma sa fie onorata ca o zi divina, in timp ce Sabatul biblic a fost declarat o relicva a iudaismului, iar pazitorii lui au fost declarati eretici. Protestantii sustin ca invierea lui Cristos in ziua duminicii a facut din dumineca Sabatul crestin. Dar, dovada nu se gaseste in Biblie.

Cristos si apostolii sai n-au dat o asemenea onoare acestei zile.

…………………………………………….

…Si ce daca (?!) Oamenii ajung sa se certe si sa fie preocupati de probleme care sunt , de fapt, minore, (cum ar fi aceasta chestiune cu ziua libera din saptamana) si dau mult mai mica importanta chestiunilor cu adevarat serioase, lucrului spiritual si transformarii interioare, moralei si eticii… Sunt cu adevarat puerile discutiile pe marginea unor astfel de probleme, cand trupul este bolnav, sufletul de asemenea iar secole de cinstire a unei zile sau alta nu au oprit posibilitatea ca atatia oameni sa se poarte mizerabil in numele lui Dumnezeu, sau ca societatea “civilizata” sa se afle acum in maxima decadere spirituala.

Ce credeti, nu este de mii de ori preferabil
ca un om sa fie puternic, corect, pur si spiritual in orice zi a saptamanii, cu atat mai mult sambata sau duminica, sarbatorind o zi libera in una din cele doua variante (sau chiar in amandoua)….?

Societatea Academica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine

……………………………………………….
adanimatitude-m.jpg

VA INVITAM pe

Calea secreta a Inimii - AdAnima

Curs esoteric pentru
trezirea sufletului,
cunoastere de Sine si
integrare spirituala in mijlocul vietii.

Calea Inimii - AdAnima este o forma esentiala de practica ce conduce foarte direct la realizarea esentei lumii fenomenale, generand trezirea sufletului, cunoastere de Sine si integrare spirituala in mijlocul vietii.

Cursul este intensiv si are durata a 3 ore saptamanal, timp de minim un an.
Pentru a participa la curs este necesara o plata de 35 lei pe luna, iar prima luna de curs este gratuita.
Cursul contine
-informatii speciale din domeniile alimentatiei naturale,
- yoga inimii,
- hatha yoga
- tao,
- psihologie si parapsihologie,
- eneagrama,
- meditatie Adanima,
- meditatie in actiune
- retrageri spirituale,
- metode de dezvoltare personala si de obtinere a starii de succes,
- descoperirea menirii spirituale proprii si dezvoltarea metodelor pentru implinirea ei,
- isihasm - oratio mentis
- metode de armonizare a relatiei de cuplu si continenta sexuala.

Societatea Academica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine isi propune oferirea posibilitatii de raportare autentica la viata si la Sine, de a putea fi cat mai mult “noi insine”, la cel mai bun potential posibil, cat mai corecti si cat mai autentici.

Calea Inimii- Adanima nu prezinta problemele miscarii New Age si ofera posibilitatea unui real progres spiritual.

Mai multe informatii despre cursul esoteric AdAnima-Calea Inimii

Aici
…………………………………………………..

Posted by Leonard on October 12th, 2007

Marea schisma din anul 1054

Episcopii de Roma Calixtus (217-222 d.C.) si Stefanus (254-257 d.C.) au fost cei dintâi reprezentanti ai autoritatilor clericale care au emis pretentia primatului episcopilor de Roma, fata de restul bisericilor crestine din lume. Dupa parerea lor, episcopii de Roma ar trebui sa fie recunoscuti de intreaga lume crestina drept urmasi de jure ai apostolului Petru, decedat la Roma. Pretentia se bazeaza pe un text ambiguu din Evanghelia lui Matei (16,18) si anume la discutia lui Isus cu apostolul Petru in localitatea Caesarea-Philippi din nordul Palestinei (azi: Banjas, Israel), cu încredintarea cheii simbolice succesorale:

Si eu iti spun: tu esti Petru (joc de cuvinte: kephas-petrus = stânca-piatra) si pe aceasta piatra voiu zidi ecclesia mea (ecclesia = adunare, nu biserica in sensul ulterior interpretat) (cuvântul biserica vine de la cuvântul latin basilica = templu, lacas de cult la Romani).

Ambiguitatea textului a constituit unul din motivele pentru care bisericile ortodocse si reformate nu au recunoscut niciodata primatul papei de la Roma.
Marii teologi ai secolelor 2 si 3 d.C. au acceptat, ce-i drept, rolul deosebit al apostolului Petru la Roma, dar au pledat totodata pentru idea egalitatii in drepturi a tuturor episcopilor din vest si a patriarhilor din est.

La Conciliul Ecumenic de la Niceea (din anul 325 d.C.) s-a recunoscut egalitatea celor patru episcopate si patriarhate din lumea crestina: Roma (Italia), Alexandria (Egipt), Ierusalim (Palestina) si Antiochia (Turcia).

In anul 375 d.C. episcopul de Roma Damasus I (366-384 d.C.) s-a pronuntat din nou pentru primatul episcopului de Roma, pe baza aceluiasi argument ambiguu din Evanghelia lui Matei (16,18), ridicând, de la sine putere, episcopatul din Roma la rangul de Scaun Apostolic.
In anul 383 d.C. s-a produs dezmembrarea Imperiului Roman in 2 parti: partea de vest (cu capitala la Roma) si partea de est (cu capitala la Constantinopol). Titulatura de Scaun Apostolic pentru episcopul de Roma a fost recunoscuta imediat de imparatul partii de vest a imperiului (Theodosius, 383-395). Episcopul de Roma (Siricius, 384-399) a emis in consecinta Decretalia constituta, prin care a fundamentat primatul episcopilor de Roma.
Episcopul Leo I (440-461) a fost primul Papa. Imparatul partii de vest a imperiului (Valentinians III, 425-455) a confirmat oficial printr-un edict din anul 445 asa-zisul Primat al episcopilor de Roma, dar numai pentru tarile vestice (Italia, Spania, Franta de sud, Africa de nord).
In anul 451, Papa Leo I a protestat contra hotarîrii Conciliului Ecumenic de la Calcedon, la care episcopii de Roma si de Constantinopol au fost egal îndreptatiti in chestiunile religioase. Dupa aceasta data, a inceput lupta pentru putere si pentru impartirea sferelor de influenta si de întâietate in lumea crestina intre cei 2 sefi ai bisericilor de vest (Roma) si de est (Constantinopol), lupta continuata pâna in zilele de azi.

Papa Symmachus (498-514) a decretat prin Ordonanta Constitutum silvestri ca detinatorii Scaunului Apostolic din Roma nu pot fi judecati si condamnati de catre oameni obisnuiti.
Papa Gregor I (590-604) a extins influenta episcopatului de Roma si in sfera treburilor politice, la inceput in Italia, apoi in intreaga lume, aprofundând si mai mult discrepanta si neîntelegerile dintre bisericile de vest si de est.

La Sinodul din Whitby (Anglia, 664) Roma a repetat din nou pretentia suprematiei sale fata de Constantinopol.
La Conciliul Ecumenic de la Constantinopol din anul 680 s-a combatut pretentia primatului papal, o mare parte din participanti declarându-se pentru egalitatea tuturor episcopilor si patriarhilor.
Papa Stefan II (752-757) a intemeiat primul stat religios din lume (Patrimonium Petri) cu sediul la Roma, indepartându-se prin aceasta si mai mult de bisericile de est.

Un dezacord grav intre cele 2 biserici concurente (vest si est) s-a produs in anul 863, in timpul procesului intentat de biserica catolica vestica patriarhului estic ortodox Photius.
In secolele 10-11 a avut loc încrestinarea majoritatii populatiei ruse. Biserica rusa s-a subordonat imediat Patriarhatului Ortodox de la Constantinopol.

Papa Leo IX (1049-1054) si patriarhul de Constantinopol Michael Cerularius (1004-1058) au desavârsit ruptura definitiva dintre cele 2 biserici in anul 1054, in urma unor dezacorduri ireconciliabile (lupta pentru suprematie in lumea crestina, divergente teologice etc). Aceasta ruptura a ramas cunoscuta in istorie sub numele de Marea Schisma.

Bisericile de est ortodoxe s-au declarat biserici autocefale dupa Marea Schisma, patriarhul de Constantinopol fiind considerat de catre bisericile estice drept sef al bisericii ortodoxe.

In anul 1589, insa, patriarhul bisericii ortodoxe ruse din Moscova a pretins, la rândul sau, preluarea rolului conducator al bisericilor ortodoxe din intreaga lume, ceea ce a produs noi complicatii.

Biserica Ortodoxa recunoaste numai primele 7 Concilii Ecumenice crestine, respinge primatul si institutia papala, are o liturghie proprie si cultul icoanelor.

Aceasta biserica sustine ca e singura care ar fi pastrat neschimbate de-a-lungul secolelor dogmele, traditia, cultul si organizarea bisericii crestine, asa cum au fost in primele 8 secole dupa Isus.

Denumirea de Ortodoxie s-a impus definitiv dupa Marea Schisma din 1054.
Bisericile ortodoxe se conduc dupa principiul ierarhic sinodal, alcatuind biserici regionale, autocefale si autonome.
Biserica ortodoxa româna s-a declarat autocefala in 1864 (in anul 1925 a devenit Patriarhie).

………………………………………………………………………

adanimatitude-m.jpg

VA INVITAM pe

Calea secreta a Inimii - AdAnima

Curs esoteric pentru
trezirea sufletului,
cunoastere de Sine si
integrare spirituala in mijlocul vietii.

Calea Inimii - AdAnima este o forma esentiala de practica ce conduce foarte direct la realizarea esentei lumii fenomenale, generand trezirea sufletului, cunoastere de Sine si integrare spirituala in mijlocul vietii.

Cursul este intensiv si are durata a 3 ore saptamanal, timp de minim un an.
Pentru a participa la curs este necesara o plata de 35 lei pe luna, iar prima luna de curs este gratuita.
Cursul contine
-informatii speciale din domeniile alimentatiei naturale,
- yoga inimii,
- hatha yoga
- tao,
- psihologie si parapsihologie,
- eneagrama,
- meditatie Adanima,
- meditatie in actiune
- retrageri spirituale,
- metode de dezvoltare personala si de obtinere a starii de succes,
- descoperirea menirii spirituale proprii si dezvoltarea metodelor pentru implinirea ei,
- isihasm - oratio mentis
- metode de armonizare a relatiei de cuplu si continenta sexuala.

Societatea Academica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine isi propune oferirea posibilitatii de raportare autentica la viata si la Sine, de a putea fi cat mai mult “noi insine”, la cel mai bun potential posibil, cat mai corecti si cat mai autentici.

Calea Inimii- Adanima nu prezinta problemele miscarii New Age si ofera posibilitatea unui real progres spiritual.

Mai multe informatii despre cursul esoteric AdAnima-Calea Inimii

Aici
…………………………………………………..

Posted by Leonard on October 12th, 2007