Să ai timp să gândeşti,
Este sursa puterii.
Să ai timp să te joci,
Este secretul tinereţii.
Să ai timp să citeşti,
Este izvorul cunoaşterii.
Să ai timp să te rogi,
Este tăria omului.
Să ai timp să iubeşti şi să fii iubit,
Este graţia lui Dumnezeu.
Să ai timp să-ţi faci prieteni,
Este calea fericirii.
Să ai timp să râzi,
Este muzica sufletului.
Să ai timp să dăruieşti,
Este prea scurtă ziua pentru a fi egoist.
Să ai timp să munceşti,
Este preţul succesului.
Să ai timp să fii caritabil,
Este cheia paradisului…
Mister.. interes…dorinta…aspiratie …hermetism…”ermetism”…
Motivul real al studiului acestor stiinte esoterice este intotdeauna transformarea spirtuala, cunoasterea si cunoasterea de Sine, mai ales.
Aici este doar o schema a schemelor despre hermetici. sau nici macar atat. Daca doriti cu adevarat mai mult, trebuie sa studiati, sa minciti si sa va transformati.
“Ştiinţele oculte�? cuprind mai multe discipline distincte: alchimia, magia etc. E dificil, totuşi, de alcătuit o clasificare riguroasă, si anume din două motive. Mai întâi, fiindcă în acest domeniu domneşte adeseori confuzia. Apoi, si mai ales, pentru că despărţirea în discipline distincte nu poate fi definitivă, ca în „ştiinţele profane”. Se ştie ce sunt chimia, fizica, biologia — sau cel puţin se cunosc diferenţele dintre ele şi particularităţile lor. În schimb, între alchimie si magie frontiera este nesigură. Se pare chiar că distincţia ar fi relativă. Alchimia şi astrologia „lucrează” asupra aceluiaşi obiect: planetele sau metalele. Cutare planetă corespunde într-adevăr cutărui metal (şi chiar cutărui număr) — punctul de vedere constituind nuanţa dintre demersuri. Astrologia consideră lucrurile la nivelul macrocosmosului (nivelul Universului); alchimia la acela al microcosmosului (nivelul subiectului).
Se va spune că alchimia si astrologia urmăresc scopuri diferite: transformarea plumbului în aur în cazul uneia şi prezicerile în cazul celeilalte. Trebuie însă avut în vedere că plumbul, aurul sau prezicerea se cuvine a fi considerate în accepţiunea lor simbolică. Ne-am înşela amarnic dacă am rămâne la planul ,,profan”. În al doilea rând, trebuie mai ales să înţelegem că orice disciplină hermetică urmăreşte să modifice, să „transmute”, să „reabiliteze” lucrurile. Astrologia, în accepţia ei iniţială, nu înseamnă simplă contemplare a unui destin, ci înţelegere şi acţiune.
Obiectul hermetismului se aseamănă din punct de vedere metodologic cu acela al fenomenologiei husserliene. Nu există fiinţa (eul, subiectul), nici lumea (obiectivul). Există doar fiinţa-în-lume. Fiindcă fiinţa este o fiinţă amestecată: în acelaşi timp intimitate extremă şi ultimă cosmicitate.
Se poate conchide că disciplinele hermetismului se aseamănă şi se unesc prin metodele lor, dar se deosebesc prin dimensiunea universului pe care se străduiesc să-l determine şi în acelaşi timp să-l viseze. Presimţirea diferitelor direcţii cere o anume familiarizare cu demersul. Pentru un primitiv, nuanţele ce reies de la sine între genetică şi fizica nucleară sunt absolut derizorii! Fiindcă lui îi lipseşte cultura ştiinţifică. Aşa cum îi lipseşte profanului o cultură hermetică. În schimb, metodele şî conceptele se lasă uşor înţelese, fie şi numai când le opunem conceptelor proprii ştiinţelor profane. Să cităm, în trecere, analogia, care nu are aproape nimic comun cu retorica, ori semnificaţia numerelor care, în ocultism, înseamnă mai mult decât o simplă numărătoare.
N-am epuiza subiectul dacă n-am nota, în sfârşit, că despărţirea corpusului hermetic în diverse discipline rămâne în esenţă aleatorie. Corpusul este transcendental. Invers decât acela al ştiinţelor. Disciplinele sunt doar nişte modalităţi ale sale. Sau inserţii în lume. Cum poate oare transcendentalul să coboare în lume şi să nu cadă sub simţuri? Ocultismul se străduieşte să răspundă acestei enigme.